Principiul femeilor, dăruirea, versus capitalismul patriarhal

de Genevieve Vaughan
(prezentată la o conferință de la universitatea din Texas, 2000, publicată aici)

Interesul care stă la baza acestor rânduri e de a provoca o înțelegere a principiului femeilor, ca normă umană.

Această schimbare va genera și va necesitao perspectivă foarte diferită asupra unor dogme care stau la baza multor discipline de studiu, de la economie la lingvistică, de la antropologie la filosofie. Teza mea arată că există un motiv economic în spatele devalorizării a ceea ce tradițional a fost văzut ca identitate a femeilor. Valorile de a îngriji, care sunt necesare mamei, formează ideologia unui sistem economic care a fost împiedicat să se dezvolte din cauza existenţei sale în interiorul unui alt sistem economic, contrar lui, patriarhal, ale cărui valori și ideologie se manifestă împotriva valorilor și ideologiei femeilor.

det 4a18586u, 1/23/08, 9:12 AM, 8C, 5976x7508 (8+120), 100%, Custom, 1/60 s, R51.2, G36.1, B63.2

Dacă înțelegem că economia e un mod în care producem și distribuim mijloacele materiale necesare existenței noastre, atunci nu e surprinzător că acest mod de producție va avea profunde rădăcini psihologice și sociale. Cred că socializarea în genuri opuse – masculin și feminin – stă la baza a două paradigme socio-economice. Aceste paradigme pot fi descrise ca dăruire necondiționată și schimb.

Rădăcina psihologică a aranjamentului economic bazat pe valorile femeilor vine din necesitatea ca grija mamei pentru copil să fie liberă. Rădăcina capitalismului patriarhal este social impusă asupra identităţii masculine, care e construită să se manifeste ca tot ce e opus femeilor, astfel intrând în conflict şi în contradicţie cu hrănirea/dăruirea liberă (necondiţionată). Când un băiat vede că e inclus într-o categorie de gen, diferită de categoria mamei care l-a hrănit, e obligat să dezvolte o identitate de gen care se bazează pe ceva diferit dăruirii necondiţionate, chiar dacă la o vârstă fragedă dăruirea necondiţionată și primirea necondiționată stau la baza vieţii sale.

Faptul că e obligat să treacă în altă categorie şi să îşi schimbe relaţiile la un ideal non-maternal formează un tipar pentru devalorizarea dăruirii necondiţionate şi supra-evaluarea aşa-ziselor caracteristici masculine, cum ar fi competiția, dominația și raționalitatea. Dar, tradițional, mamele sunt cele care au dat mai mult categoriei non-maternale, care e presupusă a fi superioară categoriei maternale.

13615246_819304414872118_2273625789192585508_n

Până recent, capitalismul și comunismul au fost prinse într-o bătălie globală pentru supremație. Suntem martorii războiului rece, acea enormă risipă de bunăstare pe (pregăirea pentru) ostilități între două sisteme economice.

Cred că există o luptă de secole între un sistem economic ascuns, al mamei, bazat pe dăruire necondiţionată, și un sistem economic, dominant, al patriarhatului, bazat pe schimb. Câmpul de luptă nu e doar planeta, ci fiecare conștiință individuală, iar acest câmp de luptă se manifestă în relațiile de putere, în care logica sau dinamica unui sistem se pot menține doar prin parazitarea logicii și dinamicii celuilalt sistem. Această luptă are loc la nivelul individual, al minții/trupului, și la nivelul familiilor, al relațiilor de muncă, al raselor, culturilor, dar și al guvernelor și corporațiilor, atât naționale cât și internaționale; guvernele și corporațiile ocupând poziția de paraziți, iar populația generală fiind în poziția de a dărui necondiţionat celor care o parazitează.

Dăruirea necondiţionată (care e necesară unei maternități efective) este creativă și orientată spre celălalt, are grijă de celălalt și ține cont de nevoile sale sau caută modalităţi pentru a procura ce le poate satisface. Este tranzitorie și dă valoare celuilalt, prin implicare. Este mai simplă decât schimbul și, prin contrast, pare neinformativă.

Comunicarea – atunci când dăruirea e comună – are de fapt loc la un nivel non-simbolic, material, în infantilitate, înainte să apară comunicarea bazată pe semne sau pe limbaj. De fapt, dăruirea necondiţionată și primirea, care sunt necesare pentru supraviețuirea bebelușilor, sunt cele care formează trupurile oamenilor care alcătuiesc comunitatea.10557215_744787282307921_1654313429657771264_n 12321392_979130725540241_7583724681650847689_n

Pe măsură ce copilul creşte, legăturile se formează prin dăruire și primire, în sensul că mama e atentă la ce nevoi are copilul şi procură sau crează ceea ce va satisface nevoile acestuia – astfel, pentru ea, existenţa copilului face parte din activitatea ei și îi modifică viața zi de zi. Pentru copil, mama există la un nivel extern, ca cineva care oferă și ca educator al nevoilor sale.

În sine, această intersectare este, sau generează, o legătură între mamă şi copil, mediată prin dăruire.

Cea mai mare parte din ce considerăm, fără să o examinăm, activitate economică este bazată pe schimb: a-da-pentru-a-primi ceva ca echivalent. Practica schimbului necesită cuantificarea și măsurarea, dar și o identificare a valorilor produselor schimbate, astfel că nici o persoană să nu ofere mai mult decât primește. Schimbul este orientat spre sine (ego), în sensul că folosește satisfacerea nevoii celuilalt pentru a satisface propria nevoie a persoanei celui care oferă ceva. Schimbul este adversial/conflictual, încurajează fiecare persoană să încerce să obțină mai mult decât cealaltă.

13631613_1241614835858473_5431320849459419040_n
Activiştii anti-război au plasat un sac pentru un cadavru în calea traficanţilor de arme care s-au întâlnit zilele acestea în Marea Britanie, pentru a vinde şi mai multe arme Arabiei Saudite, care e implicată în cel puţin 4 războaie nerecunoscute în Orientul Mijlociu.

Divide oamenii, îi transformă în unităţi de tipul atomilor şi îi face să fie indiferentți unii față de alții. Dă valoare sinelui prin implicare, pentru că folosește satisfacerea unei nevoi a celuilalt pentru a satisface nevoia sinelui. Schimbul mercantil generează o societate în care oamenii sunt alienați unii de alții, în care sunt doar nişte străini care oferă ce e necesar pentru nevoile celorlalţi, fără să le pese.

Scarcitatea e necesară pentru continuarea triumfului schimbului asupra dăruirii necondiţionate, pentru că, dacă toată lumea ar avea destul, nimeni nu ar mai avea nevoie sau nu ar mai fi motivat să recurgă la schimb, iar dăruirea necondiţionată ar fi mult mai ușoară. În schimb, în scarcitate, dăruirea e dificilă, chiar produce sacrificii pentru cel care dăruiește, iar schimbul devine necesar supraviețuirii.

Acumularea de bogății de către o mână de oameni servește la producerea de scarcitate și menţine hegemonia paradigmei schimbului.

Acumularea e necesară şi pentru a oferi mijloacele prin care cei puţini îi pot domina pe cei mulţi, prin care cei care au mai mult pot domina asupra celor care au mai puțin. Acesta este un proces care îi răsplătește pe cei care domină, a căror orientare spre sine (ego) a fost construită și validată de/prin schimb.

Practicăm schimbul atât de des în viețile noastre că a ajuns să pară ceva natural, firesc. Prin urmare, generează un model profund și repetat sau un tipar, care este nerecunoscut și neinvestigat, și din această cauză e cu atât mai puternic.

De exemlu, nevoia de evaluare reciprocă a produselor, care sunt oferite și primite, generează un moment de auto-reflecție într-o ecuație a valorii care produce influenţe puternice asupra altor zone ale gândirii noastre, inclusiv asupra ideilor noastre filosofice care vin din conştiinţa de sine meditativă.

Pe de altă parte, dăruirea necondiţionată, care a fost de obicei luată ca ceva de-a gata, de la sine înţeles. și a fost considerată neinformativă, transferă valoare prin faptul că îl implică pe cel care dă într-o relaţie cu cel care primește, în sensul că cel care dăruieşte nu ar fi dăruit, dacă cel care primește nu ar fi arătat că acel ceva are o valoare pentru persoana sa. Dăruirea este tranzitivă și generează un silogism – dacă a îi dă lui b, iar b îi dă lui c, atunci a îi dă lui c.

Bărbații sunt plasați într-o categorie considerată superioară, din cauza diferenței/distanţei lor psihologice faţă de mamele lor, și, astfel, orice dorință de a se reîntoarce în acea categorie (sau la înțelegerea ei dinainte să recunoască că li se cere să fie diferiți de mamele care i-au hrănit) este împiedicată de aparenta necesitate a pierderii acelei diferenței psihologice – iar aceasta este teama de castrare. Opoziția unilaterală față de modelul de dăruire necondiţionată este, prin urmare, nu doar filosofică, sociologică și economică, ci e învestită și pshilogic, și e și nefericită.

Dacă genul e construit prin socializare, schimbările psihologice nu vor crea în realitate o reîntoarcere la categoria de dăruire/hrănire.

Soluția pentru această problemă desigur nu stă în castrare, ci în socializare. Dacă atât bărbații cât și femeile sunt socializați către valorile dăruirii, în timp ce, în același timp, instituțiile socio-economice, în care s-au manifestat privilegiile bărbaţilor şi schimbul, sunt modificate, putem crea o societate nu doar de homo sapiens, ci și de homo donans.

Într-o carte recentă, „Fabricarea Masculinităţii” („Making of Manhood”), David Gilmore folosește conceptul scenariul de urmat pentru a deveni bărbat’, pentru a descrie identitatea bazată pe competiție și dominație, la care bărbaţii trebuie să adere, cros-cultural, dacă vor să fie recunoscuţi că ‘acționează ca bărbaţi’.

Masculinitatea devine astfel o performanţă/interpretare a unui mod de a nu fi femeie. Fata este tipic încurajată să continue să ofere hrănire, ca mama ei, care este un model la îndemână, în timp ce băiatul este încurajat să performeze/interpreteze potrivit unui cu totul alt „scenariu pentru a deveni bărbat”.

Alte cărți recente – „Bărbaţii adevăraţi” (“Real Boys”), de William Pollack, șiBăieţii, tot ca băieţii” (“Boys will be Boys”), de Miriam Miedzian – arată dificultăţile de care se lovesc băieţii adolescenți când încearcă să se adapteze la scenariul care li se impune pentru a-şi putea interpreta identitatea, potrivit scenariului pe care această identitate de gen trebuie să-l respecte, scenariu care a fost construit în jurul valorilor „bărbăţiei” (masculinităţii).

Aceste valori: independența, competitivitatea, agresiunea, agresivitatea, riscul, și raționalitatea sunt foarte similare cu valorile capitalismului. Deşi aceste valori au unele aspecte pozitive, mult mai adesea ele degenerează în izolare, luptă, agresiune, dominație, nepăsare, indiferență, egoism și autoritarism, și în înșurirea calităţilor celuilalt care dăruieşte.

Scenariul de urmat pentru a fi bărbat” împreună cu economia de schimb anulează și neutralizează dăruirea necondiţionată, considerând (interpetând greșit) comportamentul ca fiind bazat doar pe cauză și efect sau pe alte interacțiuni, care nu transferă valoare interacţiunilor umane şi care nu determină includere reciprocă.

Nevoile au fost privite cu obtuzitate și ostilitate, pentru că primirea și dependenţa sunt văzute în mod negativ, dar și din cauza categoriei de piață a cererii eficiente’, care promovează ideea că numai nevoile pe care oamenii au bani să le cumpere ca mărfuri sunt singurele care contează. Nevoile noastre au fost gâdite doar într-un mod individualist (n.t.: opus autonomiei individuale, a cărei bază e materială), au fost gândite din perspectiva unui bărbat economic, a cărui listă de priorităţi marginale este manipulată de publicitate și de media, în avantajul corporațiilor. În schimb, nevoile ar trebui apreciate ca necesare pentru binele ființei umane în dezvoltarea sa și pentru completarea dăruirii. A primi e la fel de important ca a dărui. Primirea creativă pentru a folosi un produs sau un bun înseamnă completarea dăruriri.

Nevoile sunt educate prin satisfacerea lor și fiecare ființă umană ajunge la o specificitate a experienței sale ca urmare a tuturor modurilor în care nevoile ei au fost satisfăcute. Scenariul pentru a fi bărbat este cel care neagă/interzice emoțiile, care sunt necesare pentru a identifica și răspunde la nevoile noastre, și, prin urmare, împiedică tocmai manifestarea nevoilor.

Mai mult, nevoia specifică de a obține un statut vine dintr-o societate în care dominația masculină este reinterpretată în multe domenii diferite. Prin deținerea unui obiect superior de consum (o posesiune falică’, fie că arată sau nu falic), de exemplu, o persoană reușește să fie inclusă într-o categorie superioară – adică el/ea este făcut/ă bărbat din nou și din nou – iar asta e valorizată mai mult decât hrănirea.

Lăcomia care motivează societatea noastră este în general bazată pe acest tip de dorință fabricată. Valorile scenariului masculinității au fost proiectate în interiorul capitalismului cu scopul de a le determina pe femei să le îmbrățișeze și ele. Între timp, sărăcia disperată în care miliarde de oameni se găsesc acum este un rezultat direct al unei economii bazate pe hegemonia paradigmei de schimb.

În același timp, hrănirea este definită în mod îngust/obtuz – este limitată doar la hrănirea copiilor mici – ceea ce crează o discontinuitate între (înțelegerea noastră a) mamei și (înțelegerea noastră a) restului vieții.

Satisfacerea nevoilor este adesea definită ca pur și simplu o activitate’. În schimb, multe tipuri de activități pot fi considerate ca satisfăcând nevoile într-o anumită măsură.

Conversația, chiar limbajul, a dărui cuiva o slujbă în economia de schimb, a protesta față de proliferarea nucleară sau față de Organizația Mondială a Comerțului, pot fi văzute ca satisfăcând anumite nevoi la anumite niveluri. Schimbul a creat un tărâm care nu e hrănitor din cauza că dăruirea reciporcă anulează tranzitivitatea și orientarea către celălalt și precum și implicarea valorii celuilat.

Mediul, în care dăruirea este invizibilă dar continuă încă să plutească, este folositor pentru a asigura dominația schimbului.

Când reanalizăm definițiile pe care le folosim în termenii de referință ai paradigmei dăruirii, vedem că munca neplătită a femeilor făcută în familie/gospodării poate fi considerată un dar/o dăruire, atât pentru familie, cât și pentru sistemul economiei de schimb ca atare. Profitul poate fi înțeles ca un dar din partea muncitorului pentru capitalist – asta e ceea ce Marx numea plus-valorare (valoare în surplus).

Exploatarea internațională a materiilor prime și a muncii, sau profitul obținut din speculația valutelor pot fi văzute ca daruri (obținute cu forța) de la o țară către alta. Poluarea mediului poate fi văzută ca un dar forțat de la cei din viitor către profitul corporațiilor din prezent.

Oriunde există o zonă liberă/neînsușită de capital/necapitalizată – cum ar fi genele noastre – este privatizată și luată ca dar de către cei care și-o însușesc, și care își spun căo meritădin cauza categoriei legale (clasei sociale, clasei capitaliste) din care fac parte. Din cauză că aceste tipuri de însușiri primesc denumiri diferite, faptul că toate sunt în comun daruri/dăruire este făcută să fie invizibilă.

Totuși, poate fi identificat un spectru de daruri, de la cele care provoacă cel mai mic rău și chiar plăcere celui care le oferă (și celui care le primește) până la cele care, la fel ca munca sclavilor, sau distrugerea pădurilor tropicale sau crearea monopolurilor agricole, pot provoca cel mai mare rău.

Unele daruri sunt date firesc, ca laptele sau limbajul, satisfăcând cu puțin efort nevoile celui care le primește, altele sunt mai greu de dat și consumă timp, cum ar fi munca din gospodărie pe parcursul întregii vieți, sau orice altă muncă grea pentru o plată mică.

Se spune că nu există nici un prânz gratuit (liber), dar femeile au gătit prânzuri gratuite de când se știu. În acest mod, putem vedea ce proporție din munca liberă dată în dar e ascunsă în interiorul mărfurilor și slujbelor salariate.

Unele daruri din acest spectru sunt cu totul mascate de procesele de schimb din care fac parte, cum ar fi profitul. Altele încă sunt numite daruri, deși sunt implicate într-un proces de reciprocitate și de echivalență, care e la limita schimbului, cum ar fi darurile de crăciun.

Au existat unele întrebări dacă există în realitate ceva atât de unilateral ca dăruirea necondiționată. Aceste întrebări au apărut din cauză că punctul de vedere al schimbului este ratificat și auto-ratificat în mod continuu, dacă ne uităm în acești termeni la tot ce ne înconjoară, de la schimburi de priviri drăgăstoase sau schimburi de informații.

Dăruirea necondiționată a fost deposedată de putere și a fost chiar etichetată ca o cauză a victimizării femeilor, dar dominația paradigmei schimbului este de fapt cea care a provocat subjugarea femeilor și opresiunea celei mai mari părți din omenire. Strategia mea pentru schimbare socială e să scot în față dăruirea ca model pe care ne putem baza relațiile economice și sociale, în timp ce eliminăm gradual schimbul, cu totul.

Dăruirea este un comportament și o atitudine umană foarte fertilă și logică. Dăruirea stă la baza comunicării și a limbajului și poate chiar a inteligenței. Nu am putut vedea că așa stau lucrurile din cauza că logica schimbului a fost făcută să fie mult mai vizibilă și astfel a avut câștig de cauză în conflictul dintre paradigma dăruirii și cea a schimbului, folosind misoginia ca instrument prin care a putut devaloriza dăruirea.

Acestea sunt condițiile în care dăruirea a ajuns să fie considerată inferioară, aproape subconștient, fizic și practic, dincolo sau mai prejos de reflecție și speculație, în întuneric, fiind atașată unui trup material, lipsit de minte. Numind satisfacerea nevoilor în ariile mai largi ale vieții ‘dăruire necondiționată’, putem începe să extindem conceptul de dăruire și principiul femeilor asupra unei multitudini de evenimente și fenomene, în care ele se manifestă, și pe care paradigma schimbului și patriarhatul nu le-au recunoscut.

Reciprocitatea este uneori considerată ca fiind aspectul care generează legături al dăruirii necondiționate. Dar argumentul meu e că legăturile sunt create și de dăruirea unilaterală, în sensul că cea care dăruiește participă la nevoile celuilalt, și găsește sau crează ceva care îl va satisface în mod specific, în timp ce cea care dăruirește primește ceva din afară care e adecvat nevoilor ei. O relație interpersonală este stabilită fără constrângere sau complicațiile care rezultă din reciprocitate.

O anumită modelare are loc între mamă și copil. Cei mici răspund cum li se răspunde, zâmbesc când li se zâmbește, își pun degetul pe buzele mamei când le e foame, etc. nu numesc asta schimb, ci a face cu rândul. Mama nu își hrănește copilul pentru a fi hrănită de copil, sau pentru a-l face pe copil să-și pună degetele pe buzele ei să-i arate că-i e foame. Mama îl hrănește pe copil pentru că acesta are nevoie să fie hrănit.

Cred că avem tendința să vedem totul în termenii schimbului mercantil, fie că e vorba de dăruirea reciprocă din interiorul așa-ziselor grupuri primitive, fie că e vorba de acțiunile propriilor noștri copii. Se întâmplă așa din cauză că schimbul este o metaforă foarte puternică, dar putem să-l și lăsăm deoparte și să permitem ca dăruirea necondiționată și a face cu rândul să se poată manifesta de sine stătător în toată strălucirea lor și le putem folosi ca chei de interpretare a multor aspecte ale vieții.

Dacă vedem maternitatea ca pe o dăruire unilaterală/necondiționată – care are nevoie să fie așa ținând cont de dependența fizică a copiilor – putem să o vedem ca temă de bază care începe din primele faze ale vieții și care e modificată cultural, dar care nu poate fi complet ștearsă/eliminată din cauză că e necesară pentru supraviețuirea speciei.

Dăruirea unilaterală și a face cu rândul încep să se dezvolte în comunicare, și în dăruire simbolică, la fel și în reciprocitate, în schimb sau barter bilateral calitative, în schimb pentru bani, manipulare, șantaj emoțional sau material, camătă, capitalism, imperialism.

Însă tema dăruirii necondiționate nu e ștearsă de pe fața pământului de dominația economiilor bazate pe schimb, ci e doar împinsă în obscuritate, în clandestinitate, e redenumită și ruptă în bucăți.

Dăruirea continuă să aibă loc la toate nivelurile, deși de obicei fără a fi recunoscută ca atare, iar ce e dăruit e însușit chiar de schimb. De exemplu, munca necondiționată, pe care o fac femeile în gospodărie, este estimată la 40 la sută din produsul intern brut al SUA dacă ar fi calculată în bani, iar pentru alte țări procentele sunt mult mai mari.

Această muncă gratuită/necondiționată este un dar pe care femeile îl asigură economiei monetizate în integralitatea ei.6a00d8341c7ee953ef0167691df70f970b

Ce încerc să arăt aici e că variațiile de dăruire și de primire, care pot fi identificate ca diferite tipuri de schimb, de fapt toate sunt variații ale temei dăruirii unilaterale/necondiționate. Nu dăruirea unilaterală/necondiționată e cea care e o variație a temei de bază a schimbului.

Mișcarea feministă a arătat care sunt relațiile de putere dintre patriarhatul parazit și gazda pe care o parazitează, la nivelul individului și al familiei, reușind să aducă unele îmbunătățiri în viața femeilor și încercând să-i educe pe bărbații cu care ele trăiesc. Această revoluție nu a fost însă adecvat discutată în privința unor chestiuni mai largi ale exploatării sistemice și parazitismului.

Capitalismul a beneficiat prin absorbirea, în țările din lumea întâi, în special a femeilor engleze, în dinamica și valorile schimbului – deși continuă să le plătească mai puțin decât pe bărbați – poate cu scopul de a le menține într-o poziție de dăruire.

A dat multor femei o voce și o autoritate în interiorul sistemului pe care nu o puteau avea anterior ca persoane private care dăruiau – sau ca servitoare – pentru bărbați și copii.

Cele mai multe femei continuă să păstreze, interiorizat, paradigma dăruirii, în timp ce sunt implicate în schimb, deci în interiorul lor sunt nevoite să se raporteze la două sisteme de valori diamentral opuse.

Ele nu-și pot da seama că acestea sunt paradigme economice. La nivelul economiei globalizate, linia de divizare dintre parazit și gazdă nu mai apare ca gen, ci e configurată ca Nord/Sud, lumea întâi (a țărilor din occident)/lumea a treia (a țărilor sărace, exploatate de occident), bogați/săraci, educați/needucați sau pur și simplu norocoși/ghinioniști – și, prin urmare, caracterul real bazat pe diviziunea de gen a economiei de schimb este și mai bine ascuns, mascat.

Această mușamalizare funcționează și din cauza similarităților în valori dintre indivizi și sisteme, care nu au fost luate în serios. Dacă vedem atât valorile individuale, cât și pe cele sistemice, și caracteristicile lor ca fiind derivate din aplicarea luptei dintre logica economică, la dimensiuni diferite, și acele logici care rezultă din construirea genului masculin în opoziție cu dăruirea necondiționată, putem devoala legăturile prin care feministele pot primi puterea de a se implica în chestiuni legate de gen, nu doar la nivel individual, ci și în modul în care acestea se manifestă în funcționarea instituțiilor, în exploatarea globală și locală și în relațiile dintre clasificările de tipul rasă și clasă.

Globalizarea economiei este contextul din prezent.

73f1f270dad36edcd5c534efd5c9974d936a34dacc7a31a10e2c5e36ce09016017f451a179564bfd3833ad51211f2dcd

Ce era odată o relație de exploatare între bărbați și femei, între cei care susțineau schimbul și cele care dăruiau necondiționat a devenit acum o relație de exploatare între clase și între lumea bogaților, occidentul, și lumea a treia, a săracilor, această lume a treia existând și în interiorul țărilor din occident, și întregi regiuni de pe glob.

Dinamica violului, a invadării teritoriilor neocupate, s-a deplasat de la nivelul inter-personal, la nivelul invadării și însușirii Americilor de către europeni prin imperialismul militar, economic și politic, iar acum înapoi la nivelul intra-personal, cum spune Vandana Shiva, ca teritoriu virgin al bazinului de gene invadat de inginerii genetici, care prăduiesc patrimoniul genetic al tuturor prin emiterea pretențiilor de proprietate intelectuală.

Ideea de teritoriu virginpoartă cu sine ideea de daruri libere, neexploatate, și neîmpovărate, care pot fi ușor transferabile noului proprietarcadreptul său, validat de lege. (Virgina, imitând-o pe mama care-i dăruiește necondiționat, este gata să practice și ea ce a fost învățată, să dea daruri necondiționat acelui bărbat validat de scenariul aplicat genului masculin, cu succes social, care va fi partenerul ei.)

Modul de dăruire necondiționată a fost concentrat asupra schimbului individual sau al masculinității/bărbăției, iar darul, transferat lor, a fost dat mai departe sistemului în care aceștia operează. Ca un sistem alternativ de comportament economic, dăruirea necondiționată a fost capturată de schimb și distrusă de către cei care fac schimburi, din cauza amenințării pe care dăruirea necondiționată, în abundență, o reprezenta pentru schimb – face ca acesta să nu mai fie necesar.

Masacrarea popoarelor de nativi de către europeni a distrus efectiv economiile alternative, multe dintre ele având importante elemente de dăruire necondiționată, și care erau susținute pe linie maternală.

La fel, multe daruri invizibile ale naturii și societății sunt acum distruse de mono-culturalizare și de monopolizare.

Situația în care ne găsim este periculoasă pentru continuarea vieții pe pământ, din cauză că paradoxal dăruim necondiționat paradigmei schimbului pentru a facilita distrugerea de către aceasta a dăruirii necondiționate și pentru a facilita însușirea darurilor celor mulți de către cei puțini, lipsindu-i pe cei mulți de moștenirea pe care au primit-o de la Mama natură și de la Mama cultură.

Ce putem face?

Pasul 1. Să înțelegem că perspectivă comună (a femeilor) vine dintr-un mod economic. Să validăm acest mod ca normă. Cred că a fost anulat de multe discipline, a fost făcut invizibil, descalificat și devalorizat. Poate fi readus la vedere. De exemplu, am dezvoltat o teorie a limbajului ca dăruire.

Pasul 2. Să înțelegem că bărbații au fost socializați pentru a fi adaptați unui mod psiho-economic, să identificăm ce anume din acel mod economic e în contrast cu dăruirea necondiționată. După ce-am investigat acest mod economic o lungă perioadă, am ajuns la concluzia că economia de schimb este artificială şi foarte similară cu modul în care este creată socializarea pentru genul masculin.

Pasul 3. Aduceţi-i înapoi pe bărbaţi şi (pe femei) la modul economic al Mamei, prin abolirea „economiei”.

Pasul 4. Lăsaţi omenirea să înflorească şi să se dezvolte prin dăruire necondiţionată, găsind o dinamică potrivită şi care DEZVOLTĂ (în original, produce) caracteristicile umane, ale limbajului, comunicării, hrănirii, relaţiilor sociale, relaţiilor interpersonale. Astfel vom crea şi ne vom descoperi identitatea umană comună prin dezmembrarea unei identităţi artificiale dominante, o reuşită care va elibera dăruirea condiţionată de poziţia de gazdă a unui parazit şi în acelaşi timp va dezmembra poziţia de parazit.

La nivel individual al obiceiurilor, femeile au fost persuadate să renunţe la teoriile de „arcuire” pentru a nu fi subjugate atitudinilor hegemonice patriarhale. Această încercare de a salva conştiinţa personală a unei persoane permite ca atrocităţile cauzate de exploatare, din lumea exterioară, să existe în timp ce conştiinţa bună a unei persoane continuă să opereze la nivel individual fără să provoace nici o „zguduire a bărcii”. Dacă individual renunţăm la excesele patriarhale în timp ce continuăm să avem succes într-un sistem care îi exploatează pe alţii nu putem avea o conştiinţă curată. A permite ca nivelul de obiceiuri să copleşească nivelul de necesitate politică de o perspectivă comună este un pas în plus în direcţia lipsirii de putere şi a colaborării cu sistemul patriarhal.

Prin identificarea principiului femeilor ca rezultând dintr-o logică economică, un mod de producţie şi de distribuţie bazat pe dăruirea necondiţionată de care mamele au nevoie pentru a-şi hrăni copilul, cu ideologia aferentă, putem să vedem câte lucruri comune au femeile, chiar aflate în situaţii foarte diferite.

Practică socio-economică şi de logică, și nu biologia, va scoate la lumină valorile femeilor’. În acelaşi timp, unele dintre diferenţele dintre femei şi faptul că multe femei adesea nu se comportă într-un alt mod orientat, pot fi explicate prin a spune că au fost acaparate de practica şi logica paradigmei schimbului şi a capitalismului patriarhal.

Pe de altă parte, unii bărbaţi practică economia bazată pe dăruire necondiţionată şi arată cât e de valoroasă. Însă faptul că cei mai mulţi bărbaţi nu sunt crescuţi pentru a fi mame sau pentru a fi ca mamele lor (economic) de obicei îi menţine chiar și pe aceștia tot într-un model de schimb patriarhal, într-o anumită măsură.

E ironic că mai mulţi bărbaţi care îşi hrănesc familiile pot fi întâlniți acum în chiar acele ţări care au afaceri şi politici imperialiste.

Chiar fertilitatea dăruirii necondiţionate uneori face ca aceasta să semene cu schimbul, şi nu permite să se vadă că dăruirea este de fapt procesul creativ. Dar de fapt, dăruirea care e oferită schimbului constituie acea porţiune liberă care motivează piaţa şi face ca aceasta să fie posibilă. De exemplu, nu doar că profitul înseamnă un darul al plus-valorii, ci chiar cumpărarea fără de care piaţa nu ar fi posibilă e făcută să fie liberă. (De obicei e numită „activitate” şi nu „muncă”). Există o tranziţie care are loc în acest moment către schimb pe măsură ce cumpărăturile pe internet se dovedesc acum profitabile pentru cei care le susţin.

Ar putea să pară că în sine capitalul este creativ sau în alt domeniu, că regulile gramaticii sunt cele care generează sens/înțeles şi nu tranzitivitatea dăruirii, abilitatea sa de a transfera valoare, de a crea legături, şi de a fi împărtăşite de atât de mulţi că devin un loc comun, sursa unei identităţi comune. La fel, din această cauză, în alt domeniu, ar putea să pară că legile sunt cele ar crea legăturile din societate și relațiile dintre oameni.

Proiectarea mamei

În urma ideologiei schimbului, se pare că ar exista o continuitate şi o similaritate între omenire/umanitate şi o „natură” pe care am fost învăţaţi să o vedem în mod mecanic, din moment ce suntem învățați să fim fiinţe umane care îşi pot satisface nevoile în același timp negând că nevoile trebuie satisfăcute, care înlătură nevoia de mulțumire, o fac să fie neimportantă, înlocuind-o cu schimbul, pe care ajung să-l considere ca fiind proces uman, şi interpretând totul din perspectiva schimbului.

De fapt nu suntem homo sapiens, ci homo donans.
A dărui şi a primi trebuie să vină înaintea cunoaşterii pentru că trebuie să fim hrăniţi din primele noastre zile de viaţă, şi atunci când suntem în pântecul femeii şi când îl părăsim. Prin urmare, pe măsură ce ne maturizăm, ce începem noi să cunoaştem este un dar/dăruirea necondiționată, prin capacităţile perceptive care deja au fost organizate să răspundă nu la informațiile/datele brute, ci la stimulii complecşi, prin care deja am fost hrăniţi şi protejaţi, şi care prin culoarea sau forma lor care ne aduc la cunoştinţă că acolo s-ar putea să fie un dar/dăruire.

Grija pe care fiinţele umane o arată faţă de copilul lor este un factor care îl educă pe acesta ce niveluri diferite de dăruire există, care sunt darurile care pot fi folosite direct şi care sunt darurile de emfază care îl îndrumă pe celălalt direct către alte daruri care pot fi folosite.

O perspectivă mecanicistă asupra lumii nu ne permite să ţinem cont de părţile din mediul nostru înconjurător care ne transferă valorare, satisfăcându-ne intenționat nevoile. Și totuşi trăim pentru că suntem perfect adaptaţi să folosim nişele din mediul înconjurător pe care le ocupăm şi pentru a crea unele noi.

Abilitatea noastră de a folosi noi nişe este un dar primit de la societate, de la generaţiile anterioare care au găsit moduri de a supravieţui şi de a prospera în medii neobişnuite şi de a ne transfera acele moduri nouă.

Abilitatea noastră de a trata părţi ale mediului ca daruri cu care ne satisfacem și nevoile noastre, dar şi pe ale altora, vine din eforturl și munca unor oameni din trecut.

Este surprinzător că simţim valoarea transmisă nouă când prindem un peşte la copcă, chiar dacă nu atribuim de fapt vreo intenție Mamei Natură de a ne hrăni, prin faptul că a pus un peşte acolo?

Peştele este un dar pentru noi la fel cum a fost şi pentru strămoşii noştri, pentru că am învăţat să îl primim cu creativitate. Faptul că există un nume pentru ceva implică faptul că oamenii dinaintea noastră au acel ceva găsit destul de important pentru a crea un cuvânt pentru el. Faptul că există un cuvânt pentru ceva e în sine un dar/o dăruire necondiționată care înseamnă „aici se află un dar”.

Ca vorbitori ai acestui limbaj am avut abilitatea de a primi cu creativitate atât cuvântul, dar şi cel puţin o parte din aspectele dăruirii pe care acel cuvânt le substituie.

Privatizarea nișelor din mediul înconjurător capturează și își însușește darurile care, altfel, ar fi fost destinate din partea multora pentru cei mulți, daruri care ne-ar fi făcut pe toți să vedem că societatea, la fel ca natura, e mama noastră.

Acolo unde am creat legături cu trecutul nostru, cu cultura şi istoria noastră, acum vedem că relaţia cu trecutul – şi cu prezentul – este una de indiferenţă reciprocă, autonomie şi egoism. Fiecare dintre noi e în competiţie pentru a avea mai mult, astfel încât să poată fi plasat în categoria superioară (clasa) care poate privatiza legal mediul înconjurător şi care e făcută să pară că ar merita mai multe daruri nerecunoscute decât ceilalţi, care acum sunt oamenii din lumea a treia pe care nu îi vedem niciodată, sau oamenii din trecut sau viitor ale căror daruri pot fi însușite prin privatizare sau prin risipă.

Faptul că maternitatea în sine şi logica dăruirii necondiţionate, pe care o conţine, sunt un loc comun pentru identităţile tuturor. Practica acestei logici şi locul comun pentru maternitate sunt fapte sociale, şi nu biologice, şi au loc atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, într-un context social interactiv ale cărui implicaţii pot fi recunoscute. (Limbajul (care e un fel de economie bazată pe dăruire – verbală – ideală) este un mod de a proiecta colectiv mama asupra lumii – în schimbare – ca loc comun al identităţilor noastre.)

Concentrarea asupra regulilor şi definiţiilor (redenumirilor) lingvisticii, cum ar fi economia de schimb, distruge această proiectare, creând o ruptură de sursă şi un context care permite obiectificarea femeilor şi a naturii, exploatarea darurilor şi dăruirii necondiţionate, şi transformărea lor în profit pentru puţini.

Peste tot ideologia schimbului e în competiţie cu ideologia dăruirii necondiţionate şi a cooperării, pe care o anulează. Am fi perfect adaptaţi la nişele ecologice ale societăţii şi naturii, am fi capabili să primim darurile lor, dar am creat un sistem social non-adaptiv, patriarhatul, prin conceptualizarea eronată despre noi şi prin supra-valorizarea genului masculin ca non-hrănitor şi prin atașarea credinţei noastre aceastei perspective.

Astfel, am creat multe nevoi noi, care fac parte dintr-un sistem artificial, care trebuie să fie menţinut (forţat) şi pe care suntem obligaţi să le satisfacem.

Este proiectarea mamei asupra naturii adevărată’? Cred că asta rămâne de văzut. Cu cât mai mult adaptăm societatea noastră la nevoile Mamei Natură, cu atât mai mult ea va fi mai liberă să ni le dăruiască. (De exemplu, dacă vom construi case cu un nivel-două, flexibile, în loc de zgârie-nori, nu vom mai avea nevoie de protecţie sofisticată pentru cutremure).

Şi este proiectarea ei asupra societăţii adevărată’?

Cu cât vom elibera societatea de patriarhat şi de economia de schimb, cu atât mai liberă va fi societatea să ne dăruiască ce ne trebuie, într-un mod matern, şi cu atât mai mult noi înşine vom urma şi vom descoperi dăruirea necondiţionată şi primirea la toate nivelurile.

Aşadar, într-adevăr, societatea va deveni maternală/concepută pe grija maternă.

La fel ca validarea schimbului, validarea economiei bazate pe dăruire se poate satisface pe sine. Nu e vina maternităţii că ea şi femeile sunt în prezent deposedate de putere, pentru că asta s-a întâmplat în urma obligării maternității să co-existe cu schimbul şi cu parazitarea nerecunoscută de către paradigma schimbului a paradigmei dăruirii. Dar asta poate să se schimbe prin înţelegerea problemei în termeni de conflict între paradigme şi prin acordarea de valoare dăruirii necondiţionate.”

tumblr_m88uqr2PL91r4v8ubo1_1280Abolish_child_slavery

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s