Argumente pentru iesirea Marii Britanii din UE

Pe 23 iunie, spre frica oligarhilor europeni, a capitaliştilor şi imperialiştilor occidentali, în Marea Britanie va avea loc un referendum pentru ieşirea din UE. Deşi acest vot a apărut ca încercare a oligarhilor britanici de a întări naţionalismul intern şi grupările neonaziste interne, stânga a deturnat încercarea lor şi a arătat că UE trebuie într-adevăr să dispară dar tocmai pentru că serveşte oligarhilor, claselor capitaliste şi imperialiste. Conservatorii nu au prevăzut că publicul britanic încă posedă logică şi că ştiu că cel mai mare sprijin pentru atacurile conservatorilor împotriva drepturilor lor sunt posibile tocmai pentru că sunt incitate şi susţinute de Uniunea Europeană. Modul în care propaganda lor s-a întors împotriva lor nu a fost prevăzut de oligarhii britanici. Motiv pentru care au contracarat cât au putut, iar campania de ură împotriva stângii – chiar şi celei burgheze, care susţine capitalismul şi imperialismul – a dus la asasinarea politică în plină stradă a unei deputate laburiste, asasinat comis de un nazist britanic, influenţat de conservatori (Cameron a numit în nenumărate ori partidul laburist o ameninţare la adresa Angliei şi a cerut public distrugerea lui). Acest referendum a arătat şi cine sunt cei care se prezintă ca „stânga” doar cu scopul de a apăra interesele clasei capitaliste: laburiştii, democraţii (liberalii din SUA), neoconservatorii, conservatorii, partidele de dreapta, susţinătorii extremei drepte (Orban din Ungaria, de exemplu), troţkiştii, maoiştii şi alţi pseudo-stângişti. De cealaltă parte, comuniştii – marxist leninişti –, unii socialişti şi o parte din anarhişti au arătat, spre oroarea oligarhilor europeni, că UE e un club al bogaţilor împotriva săracilor (bogaţilor din vest împotriva săracilor de acasă de la ei, a săracilor din estul Europei şi a ţărilor sărace de pe alte continente pe care, prin forţa UE, le recolonizează în acest moment). În special trotkiştii şi maioiştii s-au poziţionat de partea capitaliştilor, adoptând tacticile propagandistice ale capitaliştilor că „orice susţine dreapta trebuie opus de stânga”, fără a analiza care e interesul de clasă cu care dreapta ar susţine aşa ceva. În analiza unui anarho-comunist din Argentina, acest discurs e fals iar minciuna lor e dovedită exact de politicile de ultra-dreapta şi chiar fasciste impuse până acum de cei care susţin menţinerea UE: „guvernele SUA şi cele din UE sunt cele mai mari pericole ale dreptei împotriva stângii, şi în nici un caz nu sunt entităţi care ar proteja stânga de agresiunile dreptei, aşa cum insinuează maoiştii şi troţkiştii. „Drepta care include partidele şi mişcările naziste şi fasciste, naţionaliste, e folosită ca sperietoare, şi poate ca armată de susţinere a capitalului (inclusiv ca trupe de şoc şi asasini), dar nu reprezintă un hegemon în sine, fel ca ca Daesh (ISIS) şi alţi falşi oponenţi ai imperialismului”.

Falsitatea discursului rămânerii în UE e vizibilă mai ales din partea celor care pretind că i-ar susţine pe refugiaţi, care sunt bătuţi, hăituţi, oprimaţi şi discriminaţi de UE, pe care „susţinătorii refugiaţilor” ar dori să o menţină. Practic aceşti „susţinători ai refugiaţilor” nu susţin nici un refugiat, ci susţin războaiele imperialiste care duc la dislocarea în masă a populaţiilor unor ţări din Orientul Mijlociu, Africa, America Latină, Asia. Prin sprijinul pe care-l acordă UE, ei susţin tocmai politicile care produc aceşti refugiaţi, iar faptul că pe tot globul 1 om din 113 e o persoană refugiată în acest moment e ignorat cu desăvârşire de ei, deşi această realitate arată cât se poate de explicit că imperialismul capitalist duce un război cât se poate de actual împotriva ţărilor pe care vrea să le distrugă, un război care a produs deja mai mulţi refugiaţi şi persoane dislocate decât cea mai mare catastrofă din istoria omenirii – al doilea război mondial. Acest război din zilele noastre are loc zilnic, e cât se poate de real şi e cât se poate de ignorat. Uniunea Europeană e un jucător important în alimentarea acestui război şi extinderea sa, şi din acest motiv trebuie ferm oprită. 

Această suţinere a UE din partea celor care „sprijină refugiaţii” pentru a fi incluşi în bazinul de sclavi salariali ieftini, de “import”, ai capitaliştilor europeni arată că activiştii din clasa de mijloc europeni îşi apără de fapt propriile privilegii, că sunt o clasă de privilegiaţi, care îi folosesc pe aceşti oameni exact la fel cum au făcut-o şi capitaliştii care le-au bombardat casele şi oraşele şi ţările, obligându-i să fugă în exil. Discursul lor antirasist e şi el fals pentru că rasismul face parte din politicile celor care au bombardat casele şi oraşele refugiaţilor. Nu poţi să pretinzi că eşti antirasist doar în când e vorba de victime, în timp ce să susţii rasismul agresorilor care e transpus în realitate de bombardamentele lor. 

Răspunsurile oligarhilor europeni şi americani au scos la lumină însă mai ales caracterul de clasă al referendumului de a ieşi din Uniunea Europeană. Clasa capitalistă mereu recurge la fascism pentru a-şi masca interesele reale. Clasele muncitoare şi stânga anticapitalistă vor să scape de mecanismul neoliberal impus cu forţa de Bruxelles, acest mecanism fiind folosit pentru a-i sărăci şi mai mult pe săraci şi pentru a-i îmbogăţi şi mai mult pe ultra-bogaţi. Oligarhii, băncile şi bogaţii vor să rămână de fapt în UE, pentru că acolo au loc 80 la sută din totalul tranzacţiilor lor. Uniunea Europeană nu înseamnă Europa, iar lupta între clase care are loc de sute de ani pe acest continent poate da şanse mai mari claselor muncitoare în afara sistemelor represive şi antidemocratice ale UE.
Mai jos, e cea mai argumentată poziţie de stânga în privinţa motivelor ieşirii din UE; vine din partea Partidului Comunist din Marea Britanie – Marxist-Leninist. Argumentele lor sunt în acelaşi timp o analiză lucidă a realităţii pe care o ignoră presa şi pe care propaganda capitalistă şi imperialistă o ascunde mereu: 

bristol-eu-grim-reaper-street-art

Cum aceasta e prima oportunitate – și probabil ultima – de a vota pentru ieșirea din Uniunea Europeană, Partidul Comunist din Marea Britanie – Marxist-Leninist (CPGB-ML) recomandă tuturor muncitorilor să voteze pentru a ieşi din UE, pe 23 iunie 2016.

Președintele CPGB-ML, Harpal Brar, arată că UE s-a format în urma vărsării de sânge din al doilea război mondial, în paralel cu ascensiunea URSS și a republicilor Europene și Asiatice. Mai ales ca răspuns la valul de lupte militante anti-coloniale și de independență de pe tot globul, puterile imperiale europene au căutat o cale pentru a-și menține puterea care se disipa. Au conceput UE ca cel mai bun mod de a-şi uni forțele – atât pentru a se opune țărilor socialiste, cât și pentru a sugruma luptele socialiste ale claselor muncitoare din Europa de vest.

În acea perioadă, în mase mari, muncitorii europeni, inspirați de succesul URSS, erau deciși să imite modelul socialist al URSS și să formeze o nouă ordine care să transforme condițiile lor economice, politice și culturale, să aducă pace și siguranță maselor și să le dea dreptul și puterea să trăiască în cooperare cu popoarele din alte națiuni. Revoluțiile socialiste din Grecia, Italia și Franța (unde, ca și în alte părți, rezistența la ocupația nazistă a fost condusă de comuniști) au fost împiedicate, cu mare greutate, de capitaliştii locali numai cu ajutorul soldaţilor britanici şi a masivelor injecţii de bani lichizi americani.

Apelul comunist care le cere muncitorilor din toate țările să se unească nu a fost niciodată mai puternic și mai aproape de ei ca în acea perioadă, după crematoriile naziştilor fascişti şi a lumii pe care au adus-o aceştia inspirată de războiul mondial de jefuire, cucerire şi dominaţie.

După al doilea război mondial, pentru muncitori a fost clar că SUA, Anglia și Franța – principalele puteri coloniale și imperiale, care deja împărțiseră între ele vastele continente ale Africii, Americilor și Asiei – au intrat cu mare reticență în lupta împotriva fasciștilor şi doar după ce popoarele din URSS și China rupseseră deja spatele puterilor fasciste germane, italiene și japoneze care uniseră’ cea mai mare parte a Europei și o mare parte din Asia sub tiraniile lor imperiale şi sângeroase.

Acesta e contextul în care a fost concepută EU o Europă a Statelor Unite’ – pentru a salva pielea imperialismului european. Prospăt creata EU a acceptat să fie sub conducerea SUA, pentru a-și păstra puterea de exploatare globală capitalistă; capitaliştii americani şi cei europeni unindu-se într-o singură gașcă pentru a forma nouă alianță neo-nazistă, NATO. Scopul acestui bloc de ofensivă miliară a fost aşadar, și atunci și acum, de a menține dominația economică a imperialismului și de a perpetua înrobirea popoarelor lumii în fata capitalului monopolist.

Trebuie să înțelegem că, deși ieșirea din UE nu va pune capăt capitalismului în Anglia, și nu va distruge clasa imperialistă britanică, va slăbi clasa noastră conducătoare și ne va duce mai aproape de scopul nostru – o lume în care nici un om să nu-l exploateze pe altul și nici o națiune să n-o exploateze pe alta.

Faptul că Jeremy Corbyn (liderul partidului laburist, care se prezintă ca fiind de stânga în Marea Britanie) a dezertat și a renunțat la poziţiile pe care le-a avut până acum împotriva UE, iar acum face campanie ca lider al partidului laburist pentru a rămâne în UE, arată doar cât de puțin înseamnă un partid laburist sub o conducere de ‘stânga’, social-democrată.

Celor care-şi fac iluzii, şi care au impresia că faptul că Corbyn înclină spre stânga vreo autoritate ideii că UE e ar fi o instituție pentru oamenii muncii, trebuie să le punem următoarea întrebare: de ce atunci Winston Churchill, acel bigot notoriu, a fost campionul ideii de UE? De ce Maggie Thatcher a susținut campania de a duce Anglia în UE în 1975? Şi de ce David Cameron, Jeremy Hunt, George Osbourne și toate celelalte partide burgheze intenționează să rămână în UE în ciuda voinței chiar și a celor din partidele lor?

Brigada de intelectuali pseudo-stânga a laburiștilor de dreapta au impresia că acești reprezentanți impecabili ai impeialiștilor se gândesc la ce e mai bine în interesul muncitorilor?

Între timp, faptul că atât de mulți mititei englezinu sunt capabili să vadă că interesele clasei lor conducătoare sunt mai presus de sentimentele lor naționale arată doar limitele unei strategii de control social dusă prin propagandă de diviziune pe care burghezia o folosește ca rutină pentru a-și proteja interesele. E o mare probabilitate în acest caz ca xenofobia să revină. Dacă asta se întâmplă într-adevăr, capitalul britanic și naționaliștii își vor găsi aripioarele tăiate de ieșirea din UE – un deznodămând dorit și pe care toți progresiștii reali vor fi încântați să-l vadă!

Nici un gânditor socialist, comunist, anticapitalist sau progresist, nici un oponent al ‘globalizării’ TTP şi TTIP, nici un apărător al serviciilor sociale oferite de stat sau al NHS; nici un activist anti-austeritate, nici un activist pentru pace, nici un anti-rasist, nici un adevărat umanitar sau anti-imperialist nu pot susține proiectul imperialist al UE. Lupta împotriva imperialismului capitalist este incompatibilă cu susținerea UE. Prin urmare, un vot pentru a ieși din UE este esențial pe 23 iunie.

Ar trebui să observăm că toată campania pentru a rămâne în UE încearcă din răsputeri acum să înfrumusețeze UE, îi atribuie calități nobile de „internaționalism”, o creditează cu abolirea războiului prin unirea Europei”.

Propaganda lui Gordon Brown în acest sens, un discurs de la catedrala Coventry, e ceva ce cu greu poate fi suportat de stomacul oricui, dar dacă nu l-ați văzut, ar trebui s-o faceți. Ne-a făcut pe toți o generație a păcii, grație UE”!

Și totuși în realitate Europa de fapt este în război.

Nu a existat nici o zi de pace din 1945. Nu l-a informat chiar nimeni pe Brown?

Nu a aflat de conflictele care au avut loc în interiorul Europei din cauza capitalismului UE? Chiar să nu fi aflat nici până azi de baia de sânge provocată de NATO în Iugoslavia pentru a o dezmembra și coloniza? Chiar nu a aflat că UE a bătut palma cu fascismul din Ucraina şi că asta a dus la separarea de facto şi la sărăcirea populației de acolo?

Brown vorbește pe larg despre presupusul internaționalismal Angliei și despre tot ce-a făcut Anglia promoveze pacea în lume”. (nu serios; vedeți ce spune!)

În realitate, chiar guvernul său a comis genocid în Irak, împreună cu SUA și cu alți aliați europeni și ai NATO. Chiar să fi uitat? Sau poate e atât de mândru că poate fi şeful „naținilor mici”?

Și care a fost rolul pivotal al UE în participarea la carnagiul, la crimele și la distrugerea din Afganistan, Siria, Libia, Sierra Leone, Coasta de Azur și din Republica Democratică a Congo? Există vreo crimă pe care imperialiștii UE nu fie în stare să o comită pentru profit?

Vorbește despre UE care ar fi “civilizatstatele din estul Europei (democrațiile muncitorilor care au fost recolonizate începând din 1989-1991) și de a le conduce de la comunism la “democrație”. Contrar fabulaţiilor sale, adevărul e că, de la colapsul Uniunii Sovietice, speranța de viață a acestor populații a fost redusă cu 7 ani pentru bărbați și cinci pentru femei, iar drepturile muncitorilor din toată Europa au primit lovitură după lovitură și sunt împinse spre distrugere – nu doar siguranța oamenilor, slujbele, locuințele, pensiile și alte drepturi ale oamenilor din estul Europei, dar și ale noastre, ale celor din Europa occidentală, unde drepturile sociale sunt distruse sistematic iar sărăcia e ceea ce le așteaptă pe generațiile viitoare. Dacă nu vedeți dovezi în acest sens în Anglia, atunci întrebați-i pe cei din Grecia.

Brown vorbește despre o lume în pace grație rolului civilizator al Europei aflată sub controlul UE”. Își bate joc de noi? Un miliard de oameni trăiesc cu un dolar pe zi; trei miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de doi dolari pe zi. 62 de miliardari – de oameni people — dețin pentru ei, împreună, jumătate din avuția întregii populații a planetei — 3,5 miliarde de oameni, și prin acea avuție sunt capabili să controleze mult mai multă. (nt: 80 de oameni deţin jumătate din avuţia planetei). Și ca urmare a regimului pe care acești paraziți îl impun pentru a se asigura că bunăstarea generată de munca cretivă a muncitorilor din toate popoarele se scurge în mâinile lor lacome, aproximativ 40 de milioane de oameni mor în toată lumea în fiecare an din cauza înfometării și a bolilor provocate de sărăcie și lipsuri. 16 milioane dintre cei care mor în fiecare zi sunt copii sub 5 ani. Acesta e un genocid real, continuu dar puține cărți, articole și editoriale îl menționează măcar. Copii noștri nu află aceste fapte, în ciuda fatului că ele chiar ne marchează viețile. În schimb, ce află copii noștri e să învețe să participe la un sistem care îi ține în robie, să învețe că nu e posibilă altă cale (decât capitalismul de monopol, individualismul și mizeria sclaviei salariale) și că ar fi cu adevăratliberiîn capitalism.

Acestea sunt crime ale capitalismului european în combinație și colaborare cu imperialismul SUA. Acestea sunt crime barbare care sunt comise de regimul financiar impus de capitaliștii din SUA și UE. Puse în contextul acestor fapte
şocante, ipocrizia lui Gordon Brown și modul în care jeleşte aripa „socialistă” a partidului laburist ca să rămână în internaționalistaUE sunt uluitoare.

UE este o instituție a imperialismului și războiului și trebuie să folosim această șansă pentru a accelera decăderea ei care deja are loc sub forța contradicțiilor sale interne.”

în engleză, aici

sovietvictory1

#‎VoteLeave‬

Înțelegeri temporare sunt posibile între capitaliști și între state… Statele Unite ale Europei e un proiect posibil ca urmare a unei înțelegeri între capitaliștii europeni … dar în ce scop? Numai în scopul de a se uni pentru a suprima socialismul în Europa… sub capitalism, Statele Unite ale Europei ar însemna o organizație a reacțiunii.

Deși au avut loc multe schimbări în secolul care a trecut de când Lenin a scris aceste cuvinte, esența lor rămâne aceeași: o uniune a statelor imperialiste poate fi doar o entitate reacționară și nu are cum să dureze. Cei dintre noi care ne bucurăm de interacțiunea cu alte popoare și culturi, și care ne identificăm cu muncitorii din toate țările, ar putea să pară contraindicat să ne opunem Uniunii Europene, care pare să fie un vehicul pentru a consolida comunicarea și pentru a-i aduce pe oameni mai aproape.

Dar UE este în esență un club imperialist, și nu o organizație a muncitorilor. A fost concepută pentru a da conducătorilor capitaliști europeni forța și puterea economică și militară pentru a-și putea proteja statutul imperialist împotriva (a) rivalilor lor imperialiști (SUA, Japonia), (b) popoarelor oprimate pe care le exploatează (c) claselor muncitoare din propriie lor țări.

Dușmani în ambele tabere

În opoziția față de eu, socialiști adesea se trezesc lângă apariţia scârboasă a celor care sunt împotriva imigranţilor, a xenofobililor şi a instigatorilor la ura faţă de musulmani, aceşti „insulari englezi” care visează să revină la „gloria” imperială când Britania “stăpânea mările” de una singură. Aici intră şi tipurile de nemernci care nu vor să plătească prețul pentru a rămâne în UE, pretinzând că costurile depășesc avantajele semnificative pe care le obține imperialismul britanic: acesta e prețul de a menține o politică agricolă comună, de a ține pe linia de plutire țările falimentate de criza capitalistă, sau de a oferi condiții minimale pentru muncitori. Un asemenea tip mizerabil este Luke Johnson de la Sunday Times: “Europa are 7 la sută din populația lumii și 25 la sută din produsul brut global, dar 50 la sută din cheltuielile pentru drepturi sociale (stat social). Într-o lume competitivă, asta nu e sustenabil.” Pare să fi scăpat din atenția lui Johnson că cei mai mulți dintre cei care beneficiază de drepturi sociale nu trăiesc în lux, și a le lua aceste drepturi este chiar nesustenabil din punctul lor de vedere.

Modul în care în mod periodic capitaliștii simt nevoia să reducă nivelul de trai al muncitorlor sub limita a ceea ce e sustenabil pentru muncitori, pentru a putea rămâne în afaceri, e doar încă o dovadă că sistemul rezultat din capitalism e disfuncțional și că trebuie să scăpăm de el; în nici un caz acesta nu e un argument pentru a arunca clasa muncitoare într-o sărăcie și mai mare.

Mai mult, deși ar putea să le convină politicienilor să dea vina pe birocrații de la Brussels’ pentru deciziile lor nepopulare, fapt e că liderii din Anglia fac o demonstraţie de forţă din a se exclude de sub orice aspect al legii UE care nu le convine. Marea Britanie a optat să nu aplice directiva europeană pentru durata zilei de muncă, refuză drepturi pentru șomeri și în prezent distruge toată protecţia oferită de drepturile omului, pentru a da doar câteva exemple.

Între timp, șeful TUC, Frances O’Grady, și liderul laburist, Jeremy Corbyn, și-au unit vocile într-un cor social-democrat pentru a-i speria pe muncitori să rămână în UE, spunând că o ieșire a Angliei va duce la o incendiere a drepturilorși asigurându-ne cât de benignă e UE că ne-ar proteja de „nemernicii Tori” (conservatorii lui cameron).

O’Grady întreabă: “Dacă ieșim din UE credeți că actualul guvern conservator va păstra drepturile muncitorilor. Dacă se întâmplă asta, guvernul va putea să aleagă ce drepturi să distrugă.” “Fără centura de siguranță legală a UE nu va dura mult până când patronii vor începe din nou reducă vacanțele, să mărească și mai mult ziua de muncă, să micşoreze şi mai mult pauzele, și să le nege muncitoarelor însărcinate dreptul la concedii de maternitate…”

Muncitorii din Grecia, ale căror pensii și drepturi sociale au fost decimate, și ale căror spitale duc lipsă acum de medicamente de bază ar putea să îi spună ceva despre cât de amabilă e UE în protejarea drepturile muncitorilor!

De fapt, drepturile pentru muncitorii britanici au fost obţinute după al doilea război – cu mult înainte ca Angllia să intre în UE, ca urmare a luptei militante a muncitorilor de aici, încurajată de succesul socialismului sovietic – prima dată prin construirea unei societăți puternice și prospere și apoi în apărarea ei de fascismul german. Cum revoluția socialistă nu putea fi oprită să se răspândească în Europa, conducătorii din Anglia n-au avut de ales decât să ofere concesii prin acordarea anumitor drepturi pentru a ca sistemul lor în declin să nu se prăbuşească cu totul.

Acestea au fost condiţiile care au dus la apariția UE, concepută ca o fortăreaţă și ca obstacol în calea răspândirii socialismului și ca o uniune pentru a apăra puterea în declin a imperialiștilor europeni. Adevărul e că nu putem să ne legăm speranțele de amabilitatea acestui grup sau a altuia de capitaliști, ci trebuie să ne pregătim pentru a ne apăra interesele propriei noastre clase prin orice mijloace avem la dispoziție și să luptăm pentru a câștiga.

Prea mulți dintre cei care ar trebui să fie în prima linie a organizării acestei lupte își petrec zilele implorând patronii să fie doar un pic mai amabil cu muncitorii – în zadar – și fac tot ce le stă în putere pentru a păstra pacea pentru patroni.

Slăbirea clasei noastre conducătoare

burghezia britanică este în pericol real de a fi spulberată de propria sa petardă. A încurajat xenofobia ca o cale de a ralia sprijin de masă pentru războaiele ei în străinătate şi pentru a divide clasa muncitoare, acasă. Dar acum acest atent inculcat rasism îi împiedică pe conducătorii noştri să îşi asigure cooperarea altor puteri imperialiste.

Este posibil ca voturile xenofobilor să fie ultimul lucru de care e nevoie pentru a scoate Britania din EU pe 23 iunie – şi asta s-ar putea dovedi dezastruos pentru conducătorii noştri. The Economist spune: “Legăturile Europei cu America ar deveni mult mai dificile… pierderea celei mai mari puteri militare şi a unui actor important ar putea slăbi serios UE în lume…”.

“Fără britanici, va fi mult mai greu pentru UE să-şi arunce în luptă toată forţa globală – o pierdere mare pentru occident într-un context problematic, de la Rusia, prin Siria, până în Africa de Nord (nt. de fapt, e invers).” Cu alte cuvinte, dacă britanicii ies din UE, nu doar că UE va avea mai puţină forţă să pună la zid şi să se comporte agresiv faţă de alte ţări, dar puterea UE se va diminua şi ea, şi asta va slăbi inclusiv imperialismul SUA/UE –ceea ce va fi un lucru bun pentru muncitorii şi cei oprimaţi de oriunde de pe planetă. Firesc, dacă clasa conducătoare britanică devine mai fragilă, dacă abilitatea ei de a super-exploata în străinătate e diminuată, va încerca să îşi compenseze pierderile pe spatele clasei muncitoare de acasă. Pentru o perioadă, viaţa ar pute fi mai grea pentru proletariatul britanic. Dar din moment ce vom rămâne doar noi cu un duşman de clasă din ce în ce mai slăbit, vom putea şi să facem pasul mai departe şi să scăpăm de el pentru totdeauna.”

în engleză, aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s