Europa neoliberală și extrema dreaptă: feţele aceleiaşi medalii

de Antonis Broumas, apărut aici  (2 iunie 2016)

Europa din zilele noastre manifestă puternice tendințe spre extrema dreaptă, vizibile în cele mai înalte cancelarii ale puterii politice. În recentele alegeri prezidențiale din Austria, partidul (neo-nazist) Freedom Party („Partidul Libertății”) a ieșit pe primul loc, cu 36 la sută din voturi, și abia în al doilea tur candidatul său, Norbert Hofer, a fost învins la un scor foarte strâns de fostul lider al partidului ecologist (Green Party), Alexander Van der Bellen.

13407153_1734617060127924_9029375772574439679_n
Caricatură sarcastică împotriva celor care vor ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană; ministrul de finanţe al Germaniei a declarat recent că referendumul din Marea Britanie ar putea fi urmat de altele (e supărat probabil că ar fi mai greu de anulat). “Ce spui, să votăm pentru ieşire?” “Nu.” “O să ne certăm între noi dacă ieşim.” “Mai bine să stăm în casa comună pe care ne-am făcut-o!”

 

În Finlanda, Polonia şi Ungaria, extrema dreaptă deja participă la guvernare, în timp ce în Olanda și Franța sondajele de opinie arată că partidele fasciste sunt cele mai populare forţe politice.

Şi alte ţări printr-o explozie a extremei dreapte, inclusiv Danemarca, Elveția, Marea Britanie și Italia. Tendințe la fel de îngrijorătoare, deși cu o aromă de tragicomedie Hollywoodiană, se manifestă şi de cealaltă parte a Atlanticului, în SUA.

Cu siguranță, dincolo de tărâmul politicii electorale, lucrurile sunt mult mai complexe. La baza societăților occidentale, se duce o luptă aprigă între dinamicile dreptei și părțile vibrante ale societății ale căror mișcări sociale radicale sunt în prima linie. În acest context, devine evident că ascensiunea extremei drepte este dialectic interconectată cu proiectul neoliberal al elitei conducătoare a Europei.

Despre neoliberali și canibali

Extrema dreaptă contemporană are cauze moderne, trăsături din romanele cu eroi, și o largă popularitate, ceea ce înseamnă că a face comparații istorice acum cu mișcările fasciste și naziste din trecut sunt de ajutor doar într-o anumită măsură. În general, extrema dreaptă apare ca efect secundar al externalităților negative economice ale globalizării capitaliste.

Largi segmente din populație văd extrema dreaptă ca un refugiu politic împotriva cursei spre distrugere a societăților, provocată de creșterea competiției într-o economie globalizată.

Ascensiunea extremei drepte corespunde și destabilizării structurilor sociale de către piețele financiare, începând de la state și afaceri și ajungând până la nivelul comunităților și familiilor. Prin întoarcerea nostalgică la o comunitate imaginară sau la națiune, extrema dreaptă propune o substanță coezivă pentru societățile aflate în dezintegrare, ceva ce lipsește din instituțiile impersonale ale piețelor financiare și din slaba comunitate a banilor.

Propunerea pseudo-comunală a dreptei se bucură de o popularitate semnificativă în rândul multor grupuri, inclusiv în rândul claselor de mijloc europene, care au avut de suferit din cauza extensivei alienări și individualizări, impuse de forțele pieței și care au fost gradual deposedate de legăturile sociale cu trecutul lor. Prin urmare, acolo unde războiul neoliberal-împotriva-tuturor a forțat societățile să cadă într-o formă de canibalism, extrema dreaptă promite o reîntoarcere la comunitate. E cunoscut, desigur, că, în comunitățile fasciste, canibalismul nu încetează, ci devine mai brutal, fiind integrat pe verticală.

Întoarcerea maselor către extrema dreaptă este o evoluție care convine claselor conducătoare şi le favorizează poziţia. Ideologiile de extremă dreapta sunt bazate pe o perspectivă asupra lumii simplistă, maniheistă – prieten/dușman – care face ca mințile adepţilor şi credincioşilor ei să fie extrem de ușpr de manipulat. Ideologiile de ultra-dreapta sunt prin urmare deja exploatate de elitele europene cu scopul de a canaliza frustrările sociale, provocate de externalitățile negative ale dominației neoliberale, împotriva diverşilor țapi ispășitori, în special împotriva celor mai vulnerabile grupuri sociale și împotriva claselor periculoase“.

În Evul mediu, biserica era principala sursă de dominație și chinuire a oamenilor, și, cu toate acestea, nu biserica, ci „vrăjitoarele” au fost arse de vii pe ruguri. În dualismul de azi al extremei drepte, cei care dețin putere socială pot ușor să scape de furia socială împotriva lor, provocată de inegalitate, prin fabricarea unor frici față de diversitatea socială. Propunerea politică a extremei drepte este, de asemenea, o oportunitate unică care ajută elitele să re-legitimeze instituțiile politice naționale şi în acelaşi timp să nu se atingă deloc de cauzele care stau la rădăcina actualei lor delegitimări.

În trecut, conducătorii imperiului roman îi potoleau pe cei care participau la răscoale sociale majore, oferindu-le popoarelor lor spectacole (tactica „circ şi pâine”). Azi, forțele politice pot împinge mai departe proiectul neoliberal folosindu-se de pumnul de fier al statelor-națiune și, în același timp, să amâne temporar rata rapidă cu care instituțiile reprezentative se descompun sub ochii lor, prin investirea agresivă în ideologii națioanaliste și xenofobe.

Tehnocraţii intră pe scenă

Propunerea progresivă (de stânga) de a depăși criza capitalismului global poartă cu sine un anumit cost pentru indivizi, pentru că impune o mobilizare personală și participarea la construirea unor relații sociale alternative, de jos în sus. O asemenea propunere atacă relațiile dominante ale capitalismului neoliberal. Dimpotrivă, propunerea politică a extremei drepte funcționează pentru a completa inter-relația cu proiectul neoliberal. Asta o face aplicabilă la niveluri micro și macro-sociale, fără să submineze ierarhiile stabilite și fără să atace forțele sociale dominante.

Deși, conform perspectivei neoliberale, relația dintre individ și societate e restrânsă la instituția impersonală a piețelor financiare (*), în deviația ultra-dreptei, o asemenea conexiune este ideologic completată de fabricarea unui sentiment al apartenenţei la o comunitate imaginară și la un destin comun. Cu alte cuvinte, propunerea extremei drepte oferă un sentiment de pseudo-aparținere, fără să vină cu vreun cost personal, și o identitate bazată pe dihotomiile simpliste prieten/dușman, care fac ca fiecare persoană să navigheze mai ușor într-o realitate socială complexă și contradictorie.

În același timp, faptul că se bazează orbește pe ierarhii rigide și pe o relație total intermediată de politică face ca delegarea absolută a politicii către reprezentanți și tehnocrați, așa cum se întâlnește deja în meta-democrațiile neoliberale, să pară un proces natural.

Ascunderea inegalităților sociale și a contradicțiilor sub abstracțiunea unei națiuni îndepărtează o persoană de povara şi de orice tendință de a intra în conflict cu relațiile aproximative de dominație sau exploatare și, în schimb, le maschează pe acestea şi le legitimează ca „aliați” ai intereselor celor oprimați.

Pe scurt, în variațiunea totalitară de dreapta a neoliberalismului, individul tot trebuie să se supună – fără să manifeste vreun semn de opoziţie sau rezistenţă – la decretele pieței și la ierarhiile sociale, dar acum cu povara adițională de a fi obligat să pretindă că nu e evreu(adică nu face parte din categoriile stigmatizate spre care se îndreaptă ura).

Faptul că ce propune extrema dreaptă e atât de popular pentru societăţi nu a picat din cer. Într-adevăr, această popularitate este cultivată de modelele comportamentale şi de perspectivele dominante și fabricată pe ruinele sociale produse de proiectul neoliberal. În societățile europene, guvernate de elitele neoliberale, cetățenii sunt în fiecare zi expuși și pregătiți-condiţionaţi să se transforme în mijloacele prin care unii îşi ating scopurile care n-au nici o legătură şi sunt străine de cei pe care-i folosesc.

Această condiționare/condiție este substratul ideal pentru a deveni familiar cu modul în care nazismul a convertit ființele umane în instrumente folosite pentru atingerea unor scopuri naționaliste – lagărele de concentrare și războaiele.

Logica instrumentală cost-beneficiu a neoliberalismului, prin care toate contradicțiile sociale, sunt presupuse a fi reduse la chestiuni pseudo-obiectiviste tehnocrate, devine o puternică armă de legitimare în mâinile extreme drepte pentru managementul „celuilalt” ca homo sacer (omul damnat, omul blestemat, omul sacrificat în ritualuri religioase).

Indiferența ipocrită a neoliberalismului față de puterea socială asimetrică generată de capital și de piețele financiare – și exaltarea acestora ca o culme a „libertății umane” – legitimează glorificarea ierarhiei sociale și a dominației (de clasă), care constituie fundația totalitarismului.

Democraţia, aruncată la tomberonul trecutului

Tranziția către extrema dreaptă conservă prezentul și totuși aduce elemente noi în sistemul dominant de putere. La nivel macro-social, proiectul extremei drepte lasă intact şi nu se atinge de modelul neoliberal economic din inima statului-națiune. Cea mai importantă noutate a sa, totuşi, este respingerea regulilor de bază ale democraţiei, iar aceasta este o tendință cheie în stadiul prezent al capitalismului și sfântul graal al consolidării sociale neoliberală.

În relațiile externe cu piețele globalizate, extrema dreaptă investește într-un protecționism pragmatic și ţine cu colţii şi ghearele de competiţia globală.

Din acest motiv, extrema dreaptă glorifică și intensifică anumite aspecte ale globalizării capitaliste (competiția între economiile naționale, intensificarea exploatării muncii și a distrugerii naturii, tranziția la regimuri non-democratice), în timp ce, în același timp, ea reprezintă un pericol evident și prezent pentru alte aspecte ale globalizării capitaliste, din cauză că are o tendință inerentă către auto-distrugerea societăților asupra cărora ajunge să-şi exercite dominaţia.

La nivel micro-social, tendințele ultra-dreptei investesc în cele mai întunecate elemente ale naturii umane, cum ar fi frica, ura și pofta de război. Ținând minte că orice tip de societate umană este esențial bazată pe colaborare, impunerea violentă de sus în jos a tendințelor de distrugere a acestei colaborări și înlocuirea lor cu ura și războiul duc rapid la dezintegrare socială.

Cu toate acestea, înclinaţia spre extrema dreapta a globalizării capitaliste nu împinge doar către război în interiorul societăţilor, ci și între societăți. Dogma competiției neoliberale între statele națiune nu este limitată la mijloace pașnice. Dimpotrivă, războiul dintre națiuni devine continuarea antagonismului economic, prin alte mijloace. Inevitabil, acest fapt pune în pericol desfăşurarea fără sincope a activităţii piețelor. Din acest motiv, tendinţa spre extremă dreapta este întotdeauna o alegere pe care o face sistemul dominant de putere, deşi recurge la ea ca la ultim refugiu pentru rezolvarea crizelor sale și pentru păstrarea reproducerii sociale dominate de capital, prin cicluri de distrugere creativă.

Interfața neoliberală/fascistă

Cu excepția partidului Golden Dawn (Zorii aurii) din Grecia, extrema dreaptă din Europa de azi nu construiește aceleași structuri ca acelea din perioada interbelică, în ofensiva ei de a captura statul; nu există grupări masive paramilitare Sturmabteilung care să se bată cu grupările care li se opun pentru a câștiga străzile. Într-adevăr, tacticile de azi ale extremei drepte se agață în principal de politica electorală.

Motivul pare să fie același care explică de ce stânga contemporană a eșuat până acum să reconstruiască mișcările muncitorilor din trecut. Pare că fragmentarea relației indivizilor cu orice tip de colectivitate socială e ceva ce va dăinui. Acest fenomen de fragmentare nu poate fi ușor contracarat de stânga, care se reproduce prin construirea de relații alternative la baza socială.

Dimpotrivă, pentru extrema dreaptă e suficient să cultive și să legitimeze mentalități de delegare pentru a putea depăși problemele sale organizatorice. La urma urmei, așa cum hitler și-a dat seama încă din noaptea cuțitelor lungi, nucleul inerent totalitar al statului este mult mai raționalizat, odată ce puterea e capturată, decât cel al grupărilor stormtrooper groups. Prin urmare și în contrast cu forțele sociale progresive, propunerea de putere a extremei drepte este imediat aplicabilă și în mare măsură compatibilă cu status quo-ul din prezent, pentru că constituie pur și simplu o inflație a tendințelor neoliberale existente către canibalism social și totalitarism.

Generatorii hegemoniei fasciste

Din prima clipă în care obţine hegemonia și chiar înainte de a confisca puterea, orice forță politică este reflectată în centrele de luare a deciziei politice. Înainte ca extrema dreaptă să ajungă la putere în inima Europei, hegemonia fasciştilor deja reverbera în traiectoria pe care eu o luaseră, susţinând şi impunând decizii a căror orientare era pur de extremă dreapta. Asemenea politici reacționare, impuse din vârful instituțiilor europene, sunt rezultatul dialecticii dintre extrema dreaptă și forțele dominante ale neoliberalismului. Deviația de extremă dreapta a neoliberalismului este compatibilă cu continuarea procesului actual de globalizare, chiar exact în momentul în care escaladează dramatic acest proces: către război.

Există însă o contra-propunere la toate acestea, din partea progresiştilor. Această contra-propunere este bazată pe solidaritate, cooperare și democrație între popoare și pe construirea unui tip alternativ de comunitate internațională. Contrar virării către extrema dreaptă, o asemenea propunere nu este compatibilă cu actualul proces de globalizare.

Deși guvernele de extremă-dreapta sunt azi întâlnite peste tot, fără să aibă vreo problemă cu sau să fie contestate de forțele pre-existente sau structurile de putere, guvernele de stânga, prin contrast, dacă ajung să guverneze, sunt rapid absorbite de puterea structurală a capitalului global financiar.

În timp ce extrema dreaptă a ajuns deja la putere în aproape jumătate din Europa, Wolfgang Schäuble (n.t.: ministrul de finanţe al Germaniei) nu le-a spus niciodată noilor sale state-satelit fasciste din Centrul și Estul Europei: “Vă vom jupui de vii ca pe iepuri și vă vom flutura blaniţele în fața ălora de la Podemos (n.t: partid de stânga din Spania, rezultat ca expresie a mişcărilor sociale de abolire a capitalismului care s-au răspândit în Spania în special după 2008, cu tendinţe anti-capitaliste similare cu ale Syriza din Grecia),” așa cum le-a transmis celor din partidul de stânga Syriza, când acesta a fost ales la guvernare în Grecia.

Fascismul și Nazismul nu sunt un corp străin în civilizația occidentală. Dimpotrivă, sunt progeniturile tendințelor autoritare și anti-democratice din inima iluminismului european. Starea de lucruri internațională din prezent nu permite nici o cooperare pe teren a forțelor care susţin solidaritatea și cooperarea. Îmbrățișează însă dușmanii omenirii: forțele de distrugere și războiul.

Din perspectiva unor mișcări sociale radicale, într-adevăr, în ultimii 20 de ani, ne luptăm zi de zi pentru a construi societăți ale libertății în interiorul și împotriva puterii capitalului. Astăzi însă e mai mult decât evident pentru noi toți că trebuie să depășim nivelul prezent de organizare către un nivel transnațional. Rețeaua de mișcări sociale europene este un proiect care deja e construit prin platforme de convergență, care combină atât acțiunea politică directă cât și scopurile politice pe termen lung.

La fel ca generațiile de militanți dinaintea noastră, cade pe umerii noștri să zdrobim capitalismul și deviațiile sale contemporane de extrema dreaptă, prin coordonare internațională. Așa cum a spus Gramsci: „Ăsta e timpul monştrilor”. Misiunea noastră e să înclinăm balanța în favoarea umanității și să schimbăm cursul istoriei.” 

Vedeţi şi:

Care sunt ideile de forţă ale fascismului clasic

Cine nu vrea să vorbească de capitalism să nu se plângă de fascism 

Fascismul: dușmanul clasei muncitoare

Fascismul şi Marile Afaceri 

Cum a transformat Hayek sclavia din capitalism în “libertate”

Hayek: Drumul către fascism şi război

Iadul de la Treblinka

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s