De ce Franţa i-a criminalizat pe clienţi și nu pe femeile exploatate în prostituţie

de Lise Bouvet, politolog și filosof, în engleză aici, în franceză aici

Pe 6 aprilie 2016*, Franţa a adoptat o lege, care face parte din lupta acestei ţări împotriva prostituţiei; legea a fost inspirată de așa-zisul „model nordic” – un model care pare să fie adesea condamnat, puţin înţeles și adesea batjocorit. Prin urmare, sunt necesare unele clarificări privind această lege. 

Parlamentul francez, ai cărui reprezentanţi sunt aleși direct prin vot universal, a avut nevoie de câţiva ani pentru a investiga (cum funcţionează această industrie) – rapoartele acestor anchete sunt aici, vă invităm să le citiţi – și de audieri la care au participat toate părţile implicate.

Această nouă lege înseamnă că Franţa îşi respectă angajamentele internaţionale și, mult mai important în opinia noastră, aduce Franţa în linie cu legea noastră din 1981, care penalizează violul. 

În legea din 1981, violul e definit ca act de penetrare sexuală, de orice natură, comis asupra altei persoane cu violenţă, prin coerciţie, ameninţare sau surprindere. Adunarea naţională (parlamentul francez) a ajuns la concluzia că raportul sexual în schimbul banilor este, prin chiar natura sa, un act de coerciţie. Prin urmare, legea sugerează că prostituţia înseamnă violenţă, și în acest sens (e logic) ca agresorul care impune aceste relaţii sexuale – clientul, adică – să fie penalizat. 

Această lege, care a fost propusă de o parlamentară socialistă, consolidează lupta împotriva prostituţiei. Această lege permite amendarea „clientului”. Legea e dovada că parlamentul a ascultat vocile femeilor exploatate în prostituţie, care au depus mărturie că sunt victimele traumelor psihice și fizice, din cauza a multiple acte de penetrare sexuală nedorite în fiecare zi. Asemenea traume psihice și fizice sunt de acum bine documentate de numeroase studii (n.t.: ignorate cu desăvârşire de propagandiştii acestei industrii).

Parlamentul a recunoscut că oamenii – foarte adesea minori – ajung în prostituţie din cauza lipsei de alegeri sau de alternative. Mulţi dintre ei sunt supuși la presiuni directe, exercitate de un pește sau de reţele de traficanţi. 

Presupunerea promovată despre prostituţia susţine că aceasta ar fi o activitate care nu produce nici un rău, care are loc între adulţi care consimt, când, în realitate, de fapt, exact opusul e adevărat.

Sărăcia, marginalizarea și violenţa sunt din ce în ce mai răspândite în rândul femeilor tinere, care ajung să își vândă trupurile. Aleşii francezi au identificat în mod corect că legea care va prevala nu este una care legalizează vânzarea propriului trup, ci o lege care asigură nimeni nu trebuie redus niciodată la acest nivel, în primul rând. Alţi parlamentari au considerat că prezenţa banilor este o dovadă de necontestat a lipsei de voinţă liberă a uneia dintre părţile implicate. „Prostituţia este în realitate foarte simplă. Este vorba de sex care are loc între doi oameni – între o persoană care vrea și o persoană care nu vrea. Și, din moment ce dorinţa este absentă, plata apare pentru a o suplini,au explicat ei

Aceste femei prostituate nu doresc să satisfacă orice dorinţă a clienţilor lor. Adesea sunt date clienţilor de pești și de traficanţi care le oferă „clienţilor” ca pe niște mărfuri de vânzare – „mărfuri” care nu pot spune „nu”.

Parlamentarii au documentat foarte bine ce s-a întâmplat în încercările de a reglementa comerţul cu sex şi ce eşec sunt acestea (de fapt, astfel de legi dereglementează „piaţa” prostituţiei).

În ţările unde prostituţia a fost legalizată (şi dereglementată), și unde peștii sunt consideraţi a fi antreprenori ca oricare şi oameni de afaceri ca oricare, comeţul cu femei a explodat. Exemple în acest sens sunt Germania, Australia, Spania și Olanda. Și în mod logic, odată ce cererea a fost normalizată, nimic nu mai poate sta în calea expansiunii „pieţei”. 

Parlamentarii au simţit că nu trebuie să reglementeze o crimă – la fel cum nimeni nu poate reglementa omuciderile sau sclavia. Trebuie să generăm mijloacele de a lupta cu ea, chiar dacă știm că va dura ceva timp până când vom face ca fenomenul să dispară cu totul. Criminalizarea violului nu îi oprește întotdeauna pe violatori, din păcate, dar permite ca victimelor să li se acorde unele reparaţii. 

Parlamentul a luat în considerare, prin urmare, costurile revoltătoare umane și financiare ale prostituţiei și a decis să lupte împotriva ei prin sigura metodă viabilă care a fost testată începând din 1999 – modelul “suedez” sau “nordic”. Această metodă a reușit să reducă exploatarea sexuală peste tot unde a fost implementată. 

Parlamentarii suedezi și-au dat seama că cumpărătorii sunt atât sursa, cât și beneficiarii direcţi ai sistemului de prostituţie. Peștele există pentru a răspunde unei cereri. Fără existenţa clienţilor care să „cumpere” femei exploatate în prostituţie, nu mai există nici piaţă, și prin urmare nici nevoia de a exista pești și nici comerţ cu fiinţe umane. 

Prin urmare, nu e firesc ca peștii să fie singura parte penalizată, pentru că ei sunt pe locul doi în ordinea de cauzalitate. “Cumpărătorii” reprezintă principala forţă motrice din spatele sistemului de prostituţie și din spatele violenţei care rezultă din el. Ei sunt direct responsabili pentru existenţa peștilor și existenţa comerţului cu fiinţe umane. Nevoia de bani (a femeilor exploatate) constituie o coerciţie categorică, chiar și în cazul celor care spun că fac asta „voluntar”.

Prostituţia este în mod fundamental un act sexual impus asupra unei persoane aflate sub presiune. Presiunea de a face bani. Prostituţia este un act de violenţă sexuală, comis în mod covârșitor de bărbaţi. Tot ce trebuie să faci e să citești comentariile pe care „clienţii” le lasă pe forumurile online unde își evaluează „marfa” cumpărată, pentru a vedea ce spun şi ce le povestesc altor agresori. Ce cumpără în mod real „clientul” este posibilitatea de a scăpa de obligaţia de a obţine consimţământul persoanei de a face orice are chef, într-o relaţie (de putere) asimetrică, în care femeia prostituată este complet la mila „cumpărătorului”. Femeia prostituată are nevoie de bani pentru a-și asigura supravieţuirea ei sau a familiei sale. Chiar mai rău, banii ajung la pește sau de reţeaua de traficanţi. 

Asta îi dă clientului posibilitatea de a se preface că nu știe care ar fi rezultatul acţiunilor sale. Fiecare studiu realizat pe clienţi demonstrează însă că ei știu exact care este comportamentul violatorilor. Prostituţia nu e doar o formă de viol, ci e un viol taxat.

Milioane de femei și de fete tinere sunt vândute în fiecare an, pur și simplu pentru a satisface plăcerea acestor bărbaţi. A venit vremea să pedepsim acești bărbaţi, chiar dacă numai prin implementarea unei simple amenzi, așa cum e prevăzut de legea adoptată de Franţa. 

Chestiunea fundamentală într-o democraţie egalitară este asta: cum pot femeile să devină cetăţeni egali cu bărbaţii, dacă le plătim o parte din ceea ce câștigă bărbaţii? Parlamentarii au făcut onoare Franţei azi, prin adoptarea acestei legi. Starea de fapt pe care legea o îndepărtează era o rușine pentru o naţiune care se mândrește cu libertatea, egalitatea și solidaritatea. 

Legea nu face decât să spună că femeile nu sunt mărfuri care pot fi vândute sau închiriate. Cu alte cuvinte, este vorba despre demnitatea umană. 

Prin urmare, salutăm cu mare entuziasm adoptarea acestei legi care completează legislaţia privind egalitatea de gen din Franţa. Și, cu mândrie, noi, feministele aboliţioniste, spunem că am participat la producerea aceastei rupturi antropologice, care are forţa să pună bazele unei lumi noi.” 

* articolul la care face trimitere linkul, pe scurt: “Franţa s-a alăturat Suediei, Norvegiei, Irlandei de Nord şi Islandei unde este ilegal ca bărbaţii să cumpere sex. Maud Olivier, parlamentara socialistă care a promovat legea în Franţa, a declarat că scopul ei este de a reduce (industria) prostituţiei, de a le proteja şi susţine pe femeile prostituate care vor să iasă din industrie și de a schimba mentalităţile.

Bruno le Roux, șeful grupului socialist din parlamentul francez, a declarat: „Nu poţi închiria o femeie, ca și cum ai închiria o mașină. Societatea noastră nu trebuie să mai tolereze așa ceva.”

Legea va aboli o măsură contestată impusă în 2003 de guvernul de dreapta din care făcea parte Sarkozy, pe vremea când era ministru de interne şi care a criminalizat solicitarea pasivă și prostituţia stradală, cu scopul de a le ataca pe femeile exploatate în prostituţie.

Legea adoptată acum de Franţa le va trata pe femeile exploatate ca victime, și nu ca infractoare. Va face mai ușor pentru prostituatele străine – multe fiind ilegal în Franţa – să obţină rezidenţă temporară pentru a putea intra într-un program care să le ajute să iasă din industrie.

În Franţa, bordelurile au fost scoase în afara legii în 1946 (n.t.: după extinderea lor în timpul ocupaţiei naziste).

În Franţa, prostituţia în sine – a primi bani pentru sex – nu este o infracţiune. Dar activităţile din jurul ei sunt interzise prin legi împotriva peștiilor, traficanţilor şi împotriva cumpărării de „sex” de la minori.”

Advertisements

One thought on “De ce Franţa i-a criminalizat pe clienţi și nu pe femeile exploatate în prostituţie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s