Femeile din România sunt supuse la torturi sexuale în bordelurile din Germania

images
Şeful unei organizaţii “non”-guvernamentale (HRW), care pretinde că apără drepturile omului, dar de fapt susţine atacurile imperialiste şi capitaliste împotriva drepturilor omului, face propagandă în sprijinul Amensty International care pledează pentru legalizarea puterii peştilor şi bărbaţilor de a vinde, cumpăra, viola şi tortura femei, ca “drept al omului”. Bărbaţii ar avea dreptul, după AI, să înrobească femei. Roth spune în mesajul său, cu tupeu, admiţând că femeile sunt sărăcite pentru a fi violate cu impunitate: “Toţi vrem să punem capăt sărăciei, dar între timp de ce să nu le lăsăm pe femeile sărace să facă voluntar muncă sexuală?” Răspunsul feministelor la această propagandă revoltătoare a fost următorul: “Bărbaţi bogaţi! Puneţi capăt sărăciei! Plătiţi-le pe femeile sărăcite să vă sugă puţele!” – Amnesty International

În Germania, bărbaţii se duc în bordeluri ca să urineze în vaginul femeilor exploatate în prostituţie, să le taie şi să le violeze. Propagandiştii industriei prostituţiei numesc asta „emancipare sexuală a femeilor” şi „muncă sexuală”. Bărbaţii nu plătesc „pentru sex”, aşa cum susţin propagandiştii industriei de exploatare sexuală a femeilor şi copiilor: plătesc pentru violenţă şi tortură sexuală. Acest lucru e bine cunoscut de guvern, de parlament, de presă, de populaţie, dar e tolerat și acceptat pentru că 90 la sută dintre femeile supuse la violențe și torturi sexuale – fiind adesea vândute de ”iubiții” sau de soții lor – sunt din România și din Bulgaria. Sărăcia produsă de capitaliști în aceste țări are o lungă istorie colonială și scopuri financiare foarte concrete, și a fost posibilă numai cu colaborarea și complicitatea mai ales a bărbaților din clasele conducătoare din aceste țări. În acest sens, răspunderea pentru ce se întâmplă cu femeile exploatate în prostituție le aparține și lor, nu doar peștilor, traficanților şi “clienţilor”.
Ce se întâmplă în bordelurile din Germania e foarte bine cunoscut şi de statul român, care e cât se poate de satisfăcut să exporte cât mai multe sclave sexuale în vest, și are intenția chiar de a legaliza în România violarea în masă a femeilor exploatate. Activiştii clasei conducătoare din România, care fac propagandă în acest sens, sunt reprezentanții bogaților care au interese finaciare să obțină profituri şi mai mari din exploatarea sexuală a femeilor și copiilor (notă pentru acești propagandiști din presă și din ong-uri: un copil nu e ”lucrător sexual” niciodată, e o victimă a violului comis de un pedofil). Discriminarea de tip rasist a vest-europenilor faţă de est-europeni are o tradiţie de secole în Europa; ce se întâmplă cu femeile sărăcite din România e doar una dintre consecinţele acestei politici, dar e cea mai sinistră.

Mai jos e un interviu realizat de Coaliţia împotriva traficării femeilor (CATW) cu unul dintre medicii care speră să unească toată comunitatea medicală din Europa să facă presiuni asupra guvernelor pentru a-i criminaliza pe peştii, pe exploatatorii şi pe bărbaţii cumpără femei exploatate sexual.

5120b6b32d37eb1fb9cf2b563c099b71
Acest meniu prezentat “clienţilor” din bordeluri prezintă preţul violării unor fete de 7 ani, de 13 ani, de 11 ani şi de 14 ani, dar propagandiştii industriei prostituţiei din România şi presa de aici le numesc în continuare pe aceste victime “lucrătoare sexuale”, pentru a muşamaliza crima comisă împotriva lor şi pentru a-i proteja pe pedofili.

De ce nu-i pasă lui Angela Merkel?

Interviu realizat de CATW (Coalition Against Trafficking of Women), în original aici:
În 2002, la presiunea puternicului lobby al industriei de exploatare sexuală a femeilor, Germania a decriminalizat prostituția (n.t.: de fapt a liberalizat-o şi a dereglementat-o total).
Presiunile imense au venit şi din partea (n.t: intersată direct) proprietarilor de bordeluri, care au cerut guvernului să legalizeze total prostituţia cu scopul (n.t.: sub pretextul) impunerii de”standarde de siguranță” şi (n.t.: sub pretextul) reducerii stigmei împotriva acestei industrii (n.t.: nu a reducerii stigmei împotriva femeilor din această industrie, ci doar împotriva modului în care capitaliștii fac bani din abuzarea femeilor).
Legea a transformat industria de prostituție într-o afacere legitimă. Experimentul s-a dovedit un eșec total. Violența, abuzul și traumele împotriva femeilor prostituate din Germania au crescut. În jur de 400.000 de femei sunt exploatate oficial acum în prostituție în Germania, vasta majoritate fiind femei sărace, care vin din afara Germaniei, și sunt vândute. În decembrie 2014, experții în traume psihologice au semnat o petiție și au cerut guvernului să revină asupra decriminalizării văzând în asta o măsură preventivă împotriva violenței sexuale și a traumei îndurate de femei. Cel care a inițiat această petiție e dr. Ingeborg Kraus.
CATW: Recent, presa a scris că ”Germania e bordelul Europei”, când a vorbit despre mega-bordelurile din țară. Sunt aceste bordeluri un rezultat al decriminalizării prostituției în Germania?
Dr. Ingeborg Kraus: Da. Legea din 2002 e cea mai liberală lege a prostituției din lume, în sensul că elimină orice tip de reglementare (n.t.: visul fundamentalist al capitalismului şi al guvernării private). Legea susţine ca prostituția ar fi ”o slujbă ca oricare alta”, și le numește pe femei ”lucrătoare sexuale”. Intenția acestei legi ar fi fost să facă industria prostituției mai sigură și mai puțin exploatatoare, dar nu e cazul de așa ceva. Chiar poliția federală din Germania a raportat că comerțul cu sclave sexuale și cu copii (n.t.: în original termenul e traficare, dar acest cuvânt e un eufemism) a devenit mai organizat și mai agresiv în urma acestei legi.
CATW: Care e realitatea în care trăiesc femeile prostituate?
I.K.: Astăzi, aproximativ 90 la sută dintre femeile exploatate în prostituție în Germania vin din cele mai sărace țări europene, mai ales din Bulgaria și din România. Cele mai multe dintre aceste femei nu vorbesc germana, și nu știu ce drepturi au. Realitatea e asta: în weekendul în care a fost inaugurat, lanțul de bordeluri Pussyclub din Stuttgart a oferit o bere, un bratwurst și un număr nelimitat de femei pentru un apartament de 69 de euro. În acea noapte, (proprietarii de bordeluri) au sperat să vină 2.000 de bărbați. Femeile, mai ales din România, au cedat nervos când și-au dat seama ce asalt vor avea de îndurat. Acum unele bordeluri au inclusiv meniuri.
CATW: Ce înseamnă „meniu” pentru un bordel?
I.K.: Din moment ce legea a anulat faptul că bărbaţii care cumpără femei pentru sex fac ceva rău, actele (n.t: cum spun propagandiștii acestei industrii din România, ”prestarea de servicii sexuale”) au devenit din ce în ce mai periculoase, din ce în ce mai violente și mai înjositoare (n.t.: pentru femei). Dintr-un meniu de bordel, cumpărătorii aleg dintr-o lungă listă de acte sexuale: cele mai multe dintre acestea ar trebui definite imediat ca torturi. Sunt prea șocante pentru a putea fi descrise aici, dar de exemplu, poți comanda un sandwhich (doi bărbați și o femeie), ”sport sângeros” (asta înseamnă că bărbații le taie pe femei) sau o miriadă ca la carte”, asta înseamnă că bărbații urinează (pe și în vaginul femeilor sau le cer femeilor să urineze pe ei). Bordelurile au etaje rezervate ”gang-bang” (viol în grup) pentru bărbații care vor să-și aducă și prietenii, și ”etaje pentru nudiste” unde femeile nu au voie să poarte decât tocuri. Chiar și Ellen Temptin, o cunoscută dominatrix și proprietară de bordeluri din Berlin, spune că, înainte de 2002, le vindea bărbaților ”servicii sexuale”, dar că după 2002 le vinde violență sexuală. Aceste acte le provoacă femeilor traume și răni profunde, de lungă durată și persistente.
CATW: Cum ați aflat de asta?
I.K.: Mulți ani am lucrat ca psiholog specializat în trauma violului și am acordat consultanță femeilor din Bosnia. Scopul violenței sexuale în război și al violului ca armă de război este ca învingătorul să-și impună dominația, prin distrugerea inamicului din interior, adică din interiorul culturii sale. Violul nu înseamnă doar că femeile sunt profund traumatizate în urma agresiunii în sine, pentru că îndură stigmatizarea din partea comunităților lor, și prin urmare adesea sunt respinse de familiile lor și de comunități. Asta distruge nucleul structurii sociale al unei comunități.
Când am revenit în Germania, am consultat femei care au fost sau încă erau în comerţul cu sclave. După ce-am aflat prin ce-au trecut, pentru mine a devenit clar că prostituţia era, în toate cazurile, o continuare a experienţelor violente din trecutul lor. M-a surprins că până și în paşnica Germanie, aproximativ jumătate dintre pacientele pe care le-am tratat au fost supuse în copilărie la violenţă sexuală. Efectele psihologice ale violenţei sexuale asupra femeilor – fie că au loc în război sau în prostituţie – sunt clinic similare. Multe victime ale violurilor din Bosnia au fost forţate în prostituţie. Singura diferenţă reală între un lagăr-de-viol (din război) şi un bordel din Germania e că, în cazul ultimului, banii trec dintr-o mână în alta.
Dar văd şi alte paralele între experienţele femeilor din Bosnia care au supravieţuit violenţei sexuale şi realităţile prostituatelor din Germania, ca urmare a decriminalizării (prostituţiei). Vasta majoritate a femeilor prostituate vine din ţări fără drepturi. Femeile sunt sunt cumpărate şi supuse traumelor în principal de bărbaţi cu putere economică şi socială. Chiar şi femeile care ar fi informate că vin la un bordel în Germania adesea se sacrifică pentru familiile lor pentru a câştiga bani, dar nu-şi pot imagina ce violenţă le aşteaptă aici. Sunt în marea lor majoritate foarte tinere: 18-19 ani. Când sunt prea traumatizate ca să mai poată continua, traficanţii le trimit de obicei acasă şi, la fel ca multe femei care au supravieţuit violenţei sexuale din război, acolo sunt batjocorite de familiile lor şi de societăţi. Nici Germania nu le vrea pe aceste femei a căror viaţă a fost distursă, ele sunt fără ţară.
CATW: Ce rol poate avea comunitatea medicală?
I.K.: Nu există nici o ocupaţie în toată lumea care să provoace atât de mult rău unei persoane cum e prostituţia, aşa că trebuie să încetăm să mai credem că asta e alegere liberă. Femeile care sunt vândute în comerţul cu sclave sexuale nu au nici o alegere. Grupul nostru de experţi în traume din Germania a dezvoltat o înţelegere foarte clară a faptului că prostituţia este violenţă. Asimetria şocantă de putere şi potenţialul de violenţă în relaţia dintre intermediar (traficantul sau peştele) şi femeie generează o formă de sclavie şi o relaţie de o dependenţă extrem de ridicată. Unele paciente devin suicidale, suferă de depersonalizare, depresie, sindrom post-traumatic, anxietate, dependenţă de droguri, şi lista e lungă. În lungii ani de experienţă pe care am acumulat-o, mulţi dintre colegii mei şi cu mine am încercat să cârpim un şir nesfârştit de femei extrem de distruse. Trebuie să ne concentrăm să prevenim asta. Am reuşit să-i unesc pe importaţi experţi în traume din Germania. Menţinem legături şi cu colegii din Franţa şi Danemarca şi toţi suntem de acord că nu mai putem amâna şi că trebuie să atacăm cererea (n.t.: adică puterea bărbaţilor de a cumpăra femei pentru sex), aşa cum a făcut modelul nordic. Aş vrea să văd un punct de vedere comun al comunităţii medicale din Europa asupra acestei chestiuni.
CATW: Acesta e un efort uriaş. Sunteţi optimist?
I.K.: Trebuie să abordăm această problemă din multe unghiuri. La începutul acestui an, comisia privind condiţia femeilor de la Naţiunile Unite din New York a organizat în Beijing o conferinţă globală a femeilor. Colegii mei şi cu mine am folosit această ocazie şi am trimis o scrisoare, semnată de aproape 100 de organizaţii din toată lumea, cancelarului Germaniei, Angela Merkel, şi am insistat ca Germania să respecte legea internaţională şi să anuleze legea de decriminalizare a prostituţiei din 2002. Am lansat şi o petiţie entru a mobiliza publicul. Până acum, vocile noastre au fost ignorate, dar guvernul tot va trebui să ne răspundă la un moment dat. Deşi lucrile se schimbă cu greu, facem progrese. Publicaţiile principale ca Der Spiegel investighează prostituţia şi o arată ca ceea ce e, şi e critică faţă de lobby-ul pe care îl face comerţul cu sclave sexuale. Nu mai putem să stăm cu mâinile în sân în timp ce mii de femei (şi unii bărbaţi) sunt supuşi unor dureri şi suferinţe de neimaginat, în fiecare zi din cauza exploatatorilor şi cumpărătorilor, până când sunt distruşi psihic şi fizic. Jurământul pe care l-am făcut când am intrat în profesia medicală ne interzice să rămânem tăcuţi.

germany-red-light_2752315b
Liberalizarea şi dereglementarea puterii bărbaţilor de a cumpăra, abuza şi exploata sexual femei a dus la o explozie a bordelurilor în Germania, profiturile făcute de capitalişti doar din prostituţie (nu şi porno şi alte industrii adiacente) fiind de 15 miliarde de euro.

Acest interviu mai e relevant dintr-un punct de vedere: oferă o comparație între gândirea unui medic care nu e misogin și gândirea medicilor misogini din România, pentru că, deși violențele împotriva femeilor sunt zilnice în România, singura preocupare a celei mai vocale părți din comunitatea medicală de aici, dominată de medici de extremă dreapta (din toate cultele creștine, nu doar cel ortodox), e să distrugă dreptul femeilor la acces la asistență medicală în cazul în care nu vor/nu pot să nască. Preocuparea acestor medici nu e să contribuie la informarea tinerilor despre ce înseamnă viață sexuală (la care tinerii au dreptul), despre ce înseamnă abuz şi violenţă sexuală, ci să propage ura faţă de tinere şi criminalizarea sexualităţii femeilor. În acest sens, aceşti medici extremişti colaborează cu organizaţii de tip fascist (există chiar şi o asociaţie a medicilor catolici, condusă de o doctoriţă fascistă, Anca Cernea, cu pile foarte mari la Vatican), legionare (de tip Pro-vita; în guvernul tehnocrat de la Bucureşti, ministrul comunicaţiilor e un extremist de dreapta care are un site fascist care promovează propagandă capitalistă şi fascistă împotriva drepturilor femeilor) sau alţi creştini fundamentalişti, pentru a distruge drepturi fundamentale ale oamenilor, printre care dreptul la informaţii corecte despre trupul lor şi dreptul la proceduri medicale în lipsa cărora viaţa femeilor e pusă în pericol sau distrusă (cum ar fi întreruperea de sarcină sau contracepţia). Aceşti medici păstrează o tăcere asurzitoare, deşi zilnic văd violenţele pe care le îndură femeile care ajung în spitale (dacă-şi permit). Misoginia comunităţii medicale are şi forme care arată ura de clasă a acestora faţă de săraci, medicii şi presa stigmatizându-le pe femeile sărace dacă acestea, atunci când sunt internate, nu vor să li se comande să fie exponate vii pentru studenţii de la medicină.

Statul român, complice în comerțul cu sclave sexuale

Condiţia femeii în capitalism, aşa cum e prezentată de un bordel din Spania.

Dovada că statul român e complice în industria comerțului cu sclave sexuale vine inclusiv din “minunata” Elveție. Cu știința statului (privat) român, singura ”slujbă” pe care aveau voie să o facă femeile care erau acceptate legal ca ”să muncească” în Elveția era de ”dansatoare în cluburi de noapte”, guvernele Elveției și României acționând ca pești industriali și ca protectori ai capitaliștilor care exploatau femei, întrucât toți știau că ”club de noapte” era un termen eufemistic pentru prostituție.
Cu acceptul acestor state, femeile din România au fost vândute ca sclave sexuale în Elveția, fiind singura ”muncă” pe care Elveția le ”permitea” femeilor din România să o facă. Recent, legea care permitea comerțul cu sclave sexuale a fost abolită în Elveția, pentru că nu au mai putut fi ascunse natura și scopul acestei legi: exploatarea sexuală a femeilor de către bărbații cu bani şi putere din România și Elveția. Abolirea acestei legi nu a venit ca urmare a faptului că Elveția ar avea o problemă în sine cu exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor, ci pentru că probabil a găsit acum femei şi mai vulnerabile decât cele din România pe care nu le apără nimeni – de exemplu, femeile și copiii refugiați de război, care sunt total deposedați de drepturi. În minunata Elveţie, refugiaţii de război sunt efectiv sclavi, de exemplu, statul elveţian îi forţează să muncească la McDonalds care îi exploatează fără a-i plăti deloc.
Deja sunt zeci de mii – cel puțin 10.000 de copii refugiați care au fost dați dispăruți în Europa, în urma campaniilor de ură fasciste declanșate de statele europene împotriva victimelor LOR de război. Chiar Europol spune că acești copii au picat în mâinile peștilor și traficanților și că sunt exploatați sexual.

Pedofilii fac bani din transmiterea în timp real pe internet a violurilor pe care le comit asupra copiilor

Tot Europol spune că un fenomen care a devenit de masă în Europa e transmiterea în direct pe internet, pe live-stream-uri sau pe Skype, a violării de copii de către pedofili pentru bărbați care plătesc să vadă cum sunt violați copii de către alți bărbați.
Acești bărbați plătesc în Bitcoin, o monedă virtuală care a fost creată de un oligarh techie fascist, Peter Thiel (filosof de Harvard și vizionar capitalist respectabil, desigur). Această monedă există pentru că e schimbată ulterior în dolari, și a fost creată cu scopul de a asigura un anonimat total pentru traficanți de copii, femei, droguri și arme – industriile de forță ale capitalismului financiar.
Acesta e un exemplu care arată cum capitaliștii direcţionează tehnologiile pentru a le servi scopurilor lor inerent criminale. Acum violarea copiilor va putea fi transmisă direct inclusiv pe telefoanele mobile, după ce companiile atât de glorioase au creat aplicaţii pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor pentru pedofili şi violatori şi pentru bărbaţii care asigură profitul industriei porno şi prostituţiei.
Copii care sunt violaţi în direct sunt capturaţi de pe străzi, fiind abandonaţi de respectabilele şi progresistele societăţi capitalizate şi de guverne. Unii sunt vânduţi pedofililor chiar de părinţii lor, însă cei mai vulnerabili sunt copii refugiaţi de război pe care naziştii din Europa îi atacă zilnic.

Franţa a declarat război peştilor şi „cumpărătorilor de sex”;

În 2013, Franța a criminalizat cumpărătorii și a decriminalizat femeile prostituate. Cumpărătorii pot fi amendați cu 1.500 de euro, dar actul de solicitare nu mai e pedepsit. Ministrul pentru drepturile femeilor din guvern, Najat Vallaud-Belkacem, care a susţinut legea, spune că prostituția, sub orice formă, e inacceptabilă şi a cerut guvernului şi preşedintelui să interzică această industrie cu totul.
În Franța, 90 la sută dintre victimele prostituţiei – între 20.000 și 40.000 sunt femei din Nigeria, China şi România. Acum un deceniu doar 1 din 5 prostiuate era din afara Franței, iar reţelele mafiote aveau o putere mult mai mică.
După ce Franța a criminalizat puterea bărbaților de a cumpăra femei și copii pentru a-i exploata și abuza sexual, presa capitalistă din Europa și propaganda industriei de exploatare a femeilor au lansat o campanie virulentă împotriva Franței. Desigur, nu ”clienții” au fost scoși în față, ci ong-urile și activiștii pro-prostituție, campania prezentând legea care le apăra pe prostituate de represiunea statului și a peștilor ca fiind un atac împotriva ”muncii sexuale”. Acești activiști se prezentau ca ”feministe/feminiști”, desigur, arătând cât de mare e puterea capitaliștilor de a infiltra lupta femeilor împotriva opresiunii de secole îndurată de femei din cauza patriarhatului și capitalismului.
Deloc întâmplător, campaniile împotriva Franței au venit din SUA, Elveția, Anglia și Germania – raiul capitaliștilor – unde industria prostituției e extrem de puternică.

Şcoli-de-prostituţie în Spania; poliţia nici nu ştie câte femei sunt ucise în prostituţie

angela-carson-bangalore-adventure-love146
Prostituţia e sclavie modernă pentru femei şi copii.

În Spania, care e admirată de tinerii/tinerele din clasa de mijloc, frumoși și fasciști din România pentru că înființează inclusiv școli-pentru-prostituție, au apărut inclusiv şcoli unde femeile şi fetele sunt „învăţate” de bărbaţi cum să fie violate pentru bani. Până şi ultra-capitaliştii de la New York Times arată că industria prostituţiei din Spania înseamnă sclavie pentru femei. Aceasta e traducerea unui articol apărut în NYTimes în 2012. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit considerabil:
”Pentru mine viața s-a terminat. Nu voi uita niciodată că am trecut prin așa ceva,” spune Valentina, care a plecat din România să se angajeze la un hotel în Spania. Dar când a ajuns acolo, bărbatul care a ajutat-o – pe care îl considera prietenul ei – a spus că a adus-o în Spania pentru prostituție. A amenințat că o bate și că o să-i omoare copilul dacă nu acceptă. Așa a ajuns să ia 40 de dolari pentru sex vaginal și 27 de dolari pentru sex oral.
La Jonquera fusese un orășel de provincie, liniștit unde șoferii de camioane trăgeau să se odihnească, iar francezii veneau să caute obiecte de lut pictate de mână și bunuri din piele. Dar acum prostituția e o mare afacere aici, la fel ca în restul Spaniei, unde a fost legalizată.
În timp ce economia Spaniei e pe butuci, experții spun că prostituția – aproape toate femeile exploatate sunt vândute de traficanți lipsiți de scrupule, aproape toate femeile fiind din afara Spaniei – a explodat, în plin văz, peste tot, din orașele mici în orașele mari şi sate. Poliția a salvat recent o fată de 19 ani vândută de traficanți (clanul Clămparu din România) care îi tatuaseră pe ceafă „datoria” pe care o mai avea de plătit: 2.500 de dolari și un cod de bare. În trecut, cei mai mulți clienți erau bărbați de vârstă mijlocie, dar acum cei mai mulți care susțin cererea și cer tot mai multe femei sunt bărbați tineri care vin în weekend să profite de cel mai ieftin turism sexual (n.t.: turism al violului de fapt) din Europa.
”Înainte se duceau la discoteci”, spune Francina Vila i Valls, consilieră pentru drepturile femeilor și fetelor de la primăria din Barcelona. ”Dar acum se duc la bordeluri. Pentru ei, e doar o altă formă de distracție”.
Nu există decât niște estimări minimale: între 200.000 și 400.000 de femei sunt exploatate în prostituție în Spania. Departamentul de stat al SUA spune că 90 la sută sunt vândute de traficanți.
Polițiștii spun că oricare ar fi numărul victimelor, e din ce în ce mai mare. Mii de femei sunt fortațe în prostituție, din cauza austerității, peste tot: de la cluburi de fițe, în apartamente private, complexe de prostituţie industrială (bordeluri), și pe drumurile izolate de la țară.
În anii 1990, a fost primul val de femei traficate spre vestul Europei din estul Europei, din spațiul ex-Sovietic (n.t.: ce numesc capitaliştii „libertate”).
În Spania, există și o cerere locală pentru prostituţie, un raport al ONU din 2009 arată că 39 la sută dintre bărbații din Spania au recunoscut că au fost cel puțin o dată la o femeie prostituată. Acum, prostituția e acceptată ca o formulă de curtoazie în afaceri: vizitele de afaceri se încheie în bordeluri.
În La Jonquera, ascuns în spatele unei benzinării, există Club Paradise, care are 101 camere. Acesta e unul dintre cele mai mari bordeluri din Europa. În parcare, un tânăr francez se lăuda în faţa prietenilor săi cu prada lui sexuală. ”S-ar putea ca femeile să fi fost forțate. Dar mie mi s-a părut că le-a plăcut.” (n.t.: tipic pentru privilegiul bărbaţilor de a viola cu impunitate).
Acum 30 de ani aproape toate prostituatele din Spania erau spaniole. Acum, aproape nici o prostituată nu mai e din Spania. Acum, spun polițiștii, toate femeile sunt controlate de rețele de traficanți – sunt sclave moderne.
Rețelele sunt enorme și se schimbă mereu. Unele se ocupă de recrutarea mamelor sărace care caută slujbe în occident, așa cum e Valentina. Altele sunt aduse din Nigeria. Femeile sunt forțate pentru că acasă traficanții le spun că îi vor viola și ucide pe cei din familiile lor. Mafiile chinezești controlează și ele rețele de prostituție în Barcelona. Controlează în jur de 30 de femei japoneze, chineze și coreene.
Pentru aceste femei, condițiile sunt brutale, spune poliţistul Cortes. „Le monitorizăm convorbirile și le auzim cum cer, plângând, să fie lăsate să se odihnească pentru că au dureri. Dar sunt obligate să se prostitueze și așa. O femeie s-a sinucis după ce a aflat că are HIV.”
Unele femei sunt vândute de familiile lor, spune Cortes. Poliția a descoperit un caz în care traficanți din Columbia au plătit unei familii 650 de dolari pe lună pentru una dintre fetele lor. Fata a reușit să scape. Dar când a luat legătura cu familia ei, părinţii i-au spus să se întoarcă la traficanţi sau le-o vor da, în locul ei, pe sora ei.
Poliția a identificat doar 1.065 de femei ca victime ale comerțului cu sclave în 2010 – cele mai multe sunt din sud-estul Europei.
Multe au fost recrutate fără să știe, ca Valentina. Până acum a obținut 2.000 de dolari din prostituție, dar nu a avut voie să țină nici un euro pentru ea. ”Îmi spun că mănânc prea mult. Devin furioși dacă îmi cumpăr un suc”.
Între timp, telefonul îi suna fără încetare, iar amenințările din partea fostului ei „prieten” curgeau valuri.
Vizibilitatea prostituției a devenit o problemă în Spania. Se duce o bătălie dacă să se permită reclame pentru prostituție în ziare, dar prostituția rămâne legală și reclamele apar chiar și în cele mai respectate ziare.
După ce un ziar din Barcelona a publicat o serie de acte sexuale explicite și le-a plasat ca reclame în cele mai vizitate locuri de turiști, bulevardul Las Ramblas, consiliul din oraș a spus că va interzice prostituția stradală și va extinde serviciile de asistență pentru femei.
În La Jonquera, primărița Sonia Martinez Juli spune că orașul, care are o populație de 3.000 de locuitori, are puține resurse să le poată ajuta pe femei.
”Ne simțim complet abandonați în fața acestei probleme”, spune ea şi susţine că comerţul cu femei sclave e alimentat inclusiv de reţelele din Rusia. (n.t.: dar nimeni nu spune că ar fi necesar ca traficanții și capitaliștii care fac bani din exploatarea femeilor să fie expropriați pentru a asigura resurse materiale de trai pentru victimele lor, în capitalism ”drepturile” criminalilor sunt sfinte).
Unii politicieni ar vrea să interzică prostituția în Spania, deși nu există o intenție concretă pe termen scurt.
Prostituția e legală, dar nu e reglementată în Spania. Cum peștii sunt ilegali, cele mai multe bordeluri operează ca hoteluri. Femeile care sunt exploatate în aceste „hoteluri” trebuie să plătească 90 de dolari pe noapte.
Jose Moreno, unul dintre proprietarii bordelului, spune că femeile care lucrează acolo „au ales asta” (n.t.: toţi capitaliştii susţin minciuna asta).
”Uneori apare câte-o problemă cu un prieten. Dar de regulă se rezolvă repede.” La câteva săptămâni după această declaraţie, Moreno a fost condamnat pentru că a făcut comerţ cu femei din Brazilia în Spania, pentru a fi exploatate în prostituție. A fost condamant la 3 ani de închisoare.
Valentina spune că n-a știut cui să ceară ajutor. Când s-a dus la poliția locală, polițiștii de acolo au trimis-o la poliția regională, la o distanță de 30 de km.
Valentina a plecat în cele din urmă fără ajutorul poliției sau al altcuiva, după ce-a scăpat de traficant.”

Capitalist respectabil în industria prostituției:

”Fetele din România sunt bune la asta, pentru că e singura meserie pe care o știu”

Meder
Adrian Meder, un respectabil capitalist din Sibiu, vânzător de sclave sexuale

Acest articol a apărut în presa din Anglia; un jurnalist sub acoperire a cumpărat femei sclave de la un pește din România. Tranzacția a avut loc în clubul Liquid din Sibiu. Într-un alt club, din Timișoara, un procuror erou al luptei ”anti-corupție” se ducea să violeze sclave sexuale minore, clubul fiind al verișorului său, un respectabil capitalist care trafica nu doar femei, ci și mașini furate. Pentru traficul de mașini, poliția a reacționat. Pentru femei, nu.
”Cu brațele în jurul a două tinere femei frumoase, un Mr Big est-european se pregătește să le vândă ca sclave sexuale în Anglia. Maleficul Adrian Meder e doar unul dintre șefii de rețele care alimentează industria prostituției din UE și face milioane. Scopul lor e să aducă mii de femei tinere în viaţa de coşmar, sinistră, a prostituţiei din Anglia. Meder, 31 de ani, s-a lăudat în faţa jurnaliştilor sub acoperire, care s-au prezentat ca peşti din Londra, că el personal ar putea să le vândă pe ambele fete cu care a făcut poza pentru 500 de lire sterline, fiecare, şi că ar ajunge imediat în Marea Britanie ca să „lucreze” pentru noi „ca curve”.
“N-au nici o problemă vă vină în Londra”, a spus Meder, rânjind. “Pentru că în Anglia, au porţile deschise. Nu vă poate face nimeni nimic. România e parte din Europa acum.”
“Fetele… păi au 20 de clienţi pe zi, fără probleme. Fetele din România sunt bune la aşa ceva, pentru că e singura meserie pe care o ştiu. Se duc la şcoală şi apoi nu găsesc de lucru şi singura soluţie e să meargă să muncească în alte ţări.”
“Dacă vă purtaţi OK cu ele, şi nu le bateţi, o să faceţi treabă bună. Se pricep la asta şi sunt muncitoare.” (n.t.: propagandiştii industriei de exploatare sexuală a femeilor sunt în acord perfect cu acest peşte să le numească pe victimele prostituţiei “lucrătoare sexuale”).
La sfârşitul discuţiei, Meder a spus că poate să ofere 4 fete, adolescente, pentru 2.000 de lire sterline. Spune că fetele le vor cere “clienţilor”120 de lire sterline, şi că nu vor afla că peştele lor va păstra 70 de lire din această sumă. Jurnaliştii sub acoperire au primit această ofertă în România, la nici trei săptămâni după ce au luat legătura prima dată cu un peşte din Londra.
Meder le-a spus că va ajunge în Anglia pentru alte afaceri. Jurnaliştii au informat Scotland Yard despre investigaţia lor şi le-au spus poliţiştilor că Meder urma să ajungă în Londra.
Fetele cu ochi mari încă zâmbesc deşi cunosc viaţa din prostituţie, dar nu au nici cea mai mică idée cât de brutală va fi realitatea care le-ar aştepta în Anglia.
Ajunse în Marea Britanie, fetele dispar pe o piaţă neagră unde sunt exploatate în saune mizerabile, bordeluri şi fără încetare de agenţii de escortă (eufemisme pentru prostituţie).
Multe vor ajunge să depindă de droguri din disperare.
Fetele sunt învăţate să-i mintă pe ofiţerii de la imigraţie, şi să le spună că merg în Anglia să lucreze în hoteluri, chelneriţe sau femei care se ocupă de curăţenie.
Fiona MacTaggart, de la partidul laburist, care se ocupă de un grup parlamentar împotriva traficului a spus următoarele după ce-a văzut investigaţia noastră: “În mod evident, aici e vorba de o exploatare oribilă. Nu facem destul pentru a le proteja pe tinerele femei din Europa ca să nu ajungă să fie vândute în sclavie sexuală în halul ăsta. E revoltător.”
Jurnaliştii sub acoperire s-au întâlnit cu Meder în clubul Liquid de pe nişte străzi lăturalnice din Sibiu, din regiunea lovită de sărăcie Transilvania din România. După ce ne-a făcut cunoştinţă cu unul dintre bodyguarzii lui cu muşchi, Meder ne-a dus într-o parte rezervată persoanelor foarte importante (VIP) de la etaj. A comandat nişte sticle de vodka și le-a cerut fetelor să facă o paradă ca să le putem vedea. Le dădea mereu fetelor să bea în timp ce le vindea la licitație.
Ne-a prezentat o fată de 22 de ani, micuță, îmbrăcată sumar, și ne-a spus că vorbește “foarte puțin engleza” dar că își dorește foarte mult să meargă în Anglia. Când l-am întrebat dacă fata știe ce o să facă în Anglia, a rânjit și a replicat: ”Sigur că știe”.
Apoi la masă a venit o fată de 23 de ani. Meder ne-a spus că peste o săptămână o aștepta un examen important. Dar a spus Meder: ”Nici o problemă. Pot vorbi cu niște oameni și o să-i dea permisul. Poate veni în Londra săptămâna următoare.”
Peștele s-a străduit să ne arate că nu are nici o problemă să le importe pe fete și să facă bani de pe urma lor. Spunea: “Tipul ăsta de muncă e între legi. Nu e nici legală, nici ilegală.”
La fel ca mulți șefi de rețele din Europa de est, Meder știe care e politica UE privind ”libera circulație” și profită din plin de ea.
Restricțiile de imigrație împotriva Bulgariei și României când au intrat în UE în 2007 au expirat, ceea ce le permite cetățenilor din aceste țări să intre în Marea Britanie. Grupurile care monitorizează lorzii crimelor din Europa estimează că aceștia obțin un profit de 20 de miliarde de lire sterline doar din comerțul cu sclave sexuale. Profiturile vor crește și mai mult.
În 2010, o asociație a poliției a estimat că în jur de 12.200 de femei din prostituția stradală din Anglia au fost vândute/traficate. Nu e de mirare că Meder era așa de încrezător în fața jurnaliștilor sub acoperire: “Nu o să avem nici o problemă. Dacă cineva de la imigrație o s-o întrebe ”Ce o să faci aici?”, fata o să răspundă ”Voi lucra la un hotel” sau ”Am venit în vizită la un prieten”. Pot să mintă într-o mie de feluri. Nu vă faceți probleme.”
“Fetele din România nu sunt proaste. Acum pot intra cu cartea de identitate.”
Meder ni le-a prezentat și pe fetele care apar în poza de mai sus – una are 21 de ani și cealaltă 22. Fetele au cerut să fie duse împreună în Anglia ca să fie în siguranță.
La un moment dat, Meder a împins-o pe fata de 22 de ani către jurnaliștii noștri, disperat să o vândă. Fata a spus: ”Abia aștept să vă reîntâlnesc în Londra săptămâna viitoare.”
Într-o încercare zadarnică de a justifica operațiunea de vânzare de sclave, Meder ne-a asigurat: “Fetele merg pentru că vor să meargă. Nu trebuie să le spun eu asta. Nu sunt forțate. Nu mai merge așa. Merg pentru că vor să meargă.”
În ziua anterioară, ne întâlniserăm cu el la un restaurant în Sibiu. S-a lăudat cu bogățiile pe care le poate face din comerțul cu femei sclave.
“Într-un an, un prieten de-al meu, cu 3 fete, a făcut un milion de euro,” a spus Meder.
“Când l-am întâlnit în Austria, venise cu un Maserati. O mașină de 350.000 de euro. Doar din 3 fete într-un an.”
Meder ne-a spus că un factor cheie în îmbogăţirea rapidă e ca fetele să fie duse mereu din ţară în ţară. “Dacă vrei să faci bani buni, trebuie să le schimbi mereu,”ne-a spus Meder.
“Le ţin pe fete două săptămâni în Anglia, apoi trei săptămâni în Norvegia, apoi în Elveţia şi apoi în Irlanda. Aşa faci bani buni.”
Aneeta Prem, de la Freedom Charity, spune că estimările oficiale sunt doar vârful aisbergului: “Asta e sclavie modernă. Numărul de oameni care ne contactează şi ne spun că au fost traficate sexual creşte enorm. E un coşmar pentru ele. Când se întorc acasă se simt total neputincioase.”

Articolul nu menţionează ce s-a întâmplat cu peştele traficant.

Sclavia sexuală face ravagii în România şi Bulgaria

publicat de Reuters în 2006, de atunci situaţia e mult mai rea şi mult mai ignorată:

“Anca credea că fetele  care vorbeau la televizor despre cum erau vândute în sclavie sexuală erau plătite să inventeze asemenea poveşti pentru a creşte ratingurile televiziunilor. Până când a acceptat invitaţia unei prietene de a se duce în Germania ca să lucreze într-un restaurant de lângă Hamburg. Când a ajuns acolo, a fost capturată de peşti care i-au luat paşaportul şi a fost forţată să fie prostituată. După 3 luni a reuşit să scape şi a fugit la poliţie, la câţiva kilometri distanţă. “Fata care m-a invitat şi-a câştigat libertatea aşa, aducând alte două fete în locul ei,” spune Anca, o fată de 20 de ani dintr-un sat din România. Mii de femei, chiar şi fete de 13 ani, răpite sau ademenite cu promisiuni că vor găsi slujbe bine plătite sunt vândute în fiecare an peştilor care le ţin în captivitate şi le forţează în prostituţie. “Traficanţii caută acum fete de 13-14 ani. Sunt mai uşor de controlat. Sunt îndoctrinate. Nu sunt ajutate de poliţie. Şi cred că aşa pot face bani şi deveni independente”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s