Prostituţia înseamnă violenţă împotriva femeilor: nu participaţi la ea şi nu o susţineţi

B_vRAafUYAANtPH
“Dacă prostituţia le-ar da putere femeilor, bărbaţii s-ar declara împotriva prostituţiei”.

în original, aici

de Pierrette Pape, European Women Lobby 

Toate organizaţiile care lucrează cu persoane exploatate în prostituţie sunt conştiente de nivelul de violenţă la care acestea sunt expuse în fiecare zi şi luptă ca această violenţă să fie recunoscută ca atare, astfel încât plângerile făcute de femeile exploatate în prostituţie să fie luate în considerare iar agresorii să fie judecaţi şi pedepsiţi.

Cum vasta majoritate a femeilor din prostituţie e formată din femei, atacurile violente din prostituţie, sunt în principal atacuri împotriva femeilor, chiar dacă şi bărbaţii care sunt exploataţi în prostituţie sunt supuşi aceluiaşi tip de violenţă.

Confruntaţi cu această violenţă, lucrătorii sociali de pe teren au elaborat forme de opoziţie faţă de această violenţă, prin politici care trebuie aplicate pentru a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a femeilor exploatate în prostituţie şi pentru a reduce violenţa la care sunt supuse.

The Women's Coalition for the Abolition of Prostitution laid out signs saying ÒCriminalize pimps and johns, not womenÓ outside the Supreme Court of Canada in Ottawa on Thursday, June 13, 2013. iPolitics/ Matthew Usherwood
“Să fie criminalizaţi clienţii şi peştii, nu femeile”, cererea aparţine Coaliţiei femeilor pentru Abolirea Prostituţiei şi a fost expusă în faţa Curţii Supreme de Justiţie a Canadei, în Ottawa pe 13 iunie 2013.

Unii cred că rădăcina problemei vine din condiţiile prostituţiei în care femeile sunt exploatate, şi că dacă acestea ar fi îmbunătăţite (prin oferirea de locuri unde femeile să fie protejate mai bine, prin relaxarea legilor şi prin acordarea unui statut legal prostituatelor), se va reduce riscul de violenţă asupra prostituatelor. EWL (European Women’s Lobby) şi alte organizaţii văd cauza violenţei în chiar existenţa sistemului de prostituţie, care permite ca violenţa împotriva persoanelor exploatate în prostituţie să existe şi consideră că, pentru a reduce atacurile violente împotriva femeilor prostituate, trebuie să abolim sistemul de prostituţie pentru că, în sine, acesta este o formă de violenţă împotriva femeilor.

Violenţa împotriva femeilor din prostituţie

Un studiu internaţional, efectuat de cinci organizaţii non-guvernamentale din 4 ţări (Franţa, Austria, Spania şi Italia), cu sprijinul financiar al programului Daphne, a scos la lumină formele multiple de violenţă îndurate de femeile exploatate în prostituţie. (Femmes et migrations en Europe, stratégies et empowerment, Cabiria, 2004)

În primul rând violenţa fizică este perpetuată de către “clienţi”, dar și de către traficanţi şi de proprietarii de bordeluri. Într-un studiu internațioanal, realizat de Melissa Farley, 73 la sută dintre femeile intervievate, exploatate în prostituție, au declarat că au fost supuse la atacuri fizice în timpul prostituției, 62 la sută au raportat că au fost violate. Între o treime și jumătate dintre femeile violate au fost violate în mod repetat.  Prostituatele de pe stradă au fost supuse unui nivel mai mare de violență și de atacuri, dar faptul că prostituatele sunt ținute într-un spațiu închis nu duce la evitarea violurilor și atacurilor. Cei care folosesc prostituție (“clienţii”) sunt cei mai frecvenţi agresori, indiferent de tipul de prostituție. Aproape toate atacurile fizice au avut o natură sexuală. Prezența soneriilor de alarmă în bordeluri, la care femeile apelează pentru a cere ajutor când sunt atacate de clienţi, este un exemplu emblematic al violenței latente din sistemul de prostituție. (Melissa Farley et al., ‘Prostitution in five countries: violence and post traumatic stress disorder’, Feminism and Psychology, 8, 1998)

Screen-Shot-2013-06-16-at-4.03.13-PM
“Prostituţia e violenţă. Opriţi-o acum”, “Femei indigene împotriva industriei de exploatare sexuală” protest în Canada împotriva prostituţiei
demo-france
Protest în Franţa în 2013 pentru criminalizarea clienţilor şi peştilor şi decriminalizarea femeilor exploatate în prostituţie şi susţinerea lor materială pentru a putea scăpa din această industrie.

Pentru multe femei exploatate în prostituție, violența e parte din viața lor de zi cu zi și adesea este unul dintre factorii care determină împingerea femeilor în prostituție. Într-un studiu realizat în Quebec, în 2003, asupra femeilor prostituate de stradă, un sfert dintre femeile intervievate au relatat că au fost supuse violului conjugal înainte de a fi împinse în prostituție. (Dominique Damant et al., « Trajectoires d’entrée en prostitution : violence, toxicomanie et criminalité », Le journal international de victimologie, n°3, avril 2005)

Colectivul feminist împotriva violului din Franța relatează că, de când a lansat o linie telefonică de ajutor (Viol-Femei-Informații) în 1986, unde oamenii care răspund la telefon nu pun nici o întrebare în privința violului, mai multde 380 de persoane (inclusiv 88% femei) au declarat spontan că au fost sau încă sunt folosite în prostituție. Din acest grup, toate au fost supuse la violențe sexuale grave în timpul copilăriei, toate au fost împinse în prostituție de cineva din apropierea lor. (Până pe 5 aprilie 2011, 40.392 de victime ale violului sau altor forme de agresiuni sexuale au apelat la această linie telefonică). 

Din aceste cazuri vedem o legătură directă între violuri (la plural, adică violuri repetate), violență domestică, abuz și implicarea în prostituție. Această situație a fost descrisă de Virginie Despentes astfel: ”Violul le face cel mai ușor pe curve”. (King Kong Théorie, Grasset, 2006)

Nu există nici o discuție aprofundată despre cum atacurile violente repetate afectează sănătatea mentală a victimelor. Aproximativ 68% dintre cele intervievate de către Melissa Farley au îndeplinit criteriile pentru a fi diagnosticate cu sindromul post-traumatic, suferit de victimele torturii sau de soldaţii care se duc pe front. (Violence against women and post-traumatic stress syndrome’, Women and Health, 1998)cropped-265552_10150708824725430_688495429_19875674_1802621_o5

Cercetătoarea Judith Trinquart a studiat consecinţele psihologice şi psihice ale prostituţiei, iar principalele traume psihologice, care au luat forma de detaşare psihologică, sunt un rezultat al faptului că aceste persoane au fost supuse împotriva voinţei lor la repetate relaţii sexuale. Un studiu elaborat în Canada asupra prostituţiei şi pornografiei a relatat, în 1985, că femeile prostituate au o rată de mortalitate de 40% mai mare decât media naţională. (Special Committee on Pornography and Prostitution, ‘Pornography and Prostitution in Canada’, 1985)

1353884221-international-protest-against-violence-toward-women-paris_16323691-375x251
“Prostituţia, o singură opţiune: să fie abolită”

Persoanele prostituate sunt şi victimele „abuzului politic” din cauza represiunii din partea statului, care, pe de o parte, adoptă legi prin care atacă în mod direct persoanele prostituate, în timp ce, pe de altă parte, le neagă drepturile persoanelor prostituate sau celor care au îndurat violenţă instituţională intolerabilă. În Franţa, legea împotriva solicitării pasive (lege de criminalizare a prostituatelor) a înrăutăţit considerabil situaţia pentru prostituate, pentru că le-a forţat să se ducă în zone izolate şi periculoase. Legea le criminaliza pe prostituate ca pe nişte delicvente.

Abuzul împotriva prostituatelor din partea forţelor de poliţie este endemic şi generalizat. Violul comis de ofiţerii de poliţie a ajuns pe prima pagină a ziarelor în septembrie 2007, în Franţa, odată cu judecarea a 7 ofiţeri de poliţie, care au fost găsiţi vinovaţi după ce au violat patru prostituate imigrante. Motivarea sentinţei arată că „faptele acestor ofiţeri nu sunt izolate, ci reprezintă o practică răspândită şi generalizată în rândul acelei divizii de poliţie.”

Când persoanele prostituate sunt destul de curajoase să facă plângeri, adesea rezultatul e în defavoarea lor, pentru că cele mai multe plâgeri sunt anulate şi nici măcar nu ajung la proces, nemaivorbind de condamnări. Aceste plângeri sunt folosite împotriva femeilor care raportează abuzurile. Un exemplu în acest sens a fost acela în care un agresor a fost pus să plătească … 100 de euro pentru preţul unui „serviciu” . În 2001, tot în Franţa, Curtea de Apel din Montpellier a eliberat un bărbat, acuzat că a violat o prostituată, pentru că procurorul a cerut ca „incidentul” să fie considerat “accident de muncă”. (n.t.: În 2013, Franţa a stârnit nemulţumirea uriaşă a industriei de exploatare a femeilor, reflectată în toată presa europeană prin relatări apocaliptice, după ce a votat o lege care le decriminaliza pe femeile exploatate în prostituţie şi îi criminaliza pe peşti, profitori şi pe clienţi). pB3pUShED_-uFXcW_HQ_fDl72eJkfbmt4t8yenImKBVvK0kTmF0xjctABnaLJIm9

O altă formă de violenţă împotriva persoanelor prostituate vine din partea opiniei publice – modul în care aceste femei exploatate sunt percepute şi judecate de public: insulte, cuvinte umilitoare, furturi, prejudicii rasiste, precum şi abuzuri neîncetate din partea mass media.

Un ziar a relatat astfel “păţania” unui bărbat care “a trebuit” să plătească pentru „un serviciu”, după ce a violat şi a sechestrat o femeie prostituată: „În mod bizar, prostituata a făcut o plângere că a fost violată pentru că nu a fost plătită.” În mod bizar! (La Dépêche du Midi, 7 octobre 2004)

La fel a fost abordat şi un alt caz din aprilie 2009. „Un localnic de 20 de ani din Toulouse a fost luat la interogatoriu pentru că a tâlhărit o prostituată, dar şi pentru că a obţinut un serviciu sexual gratuit sub ameninţarea unui cuţit.” „Un serviciu sexual gratuit sub ameninţarea unui cuţit” nu înseamnă că cineva a decis să nu mai plătească – se numeşte viol. (La Dépêche du Midi, 13 avril 2009)

abolish-prostitution-now
“Aboliţi prostituţia acum! Prostituţia este o violare a drepturilor omului. “O prostituată se declară liberă şi dintr-o dată sclavia celorlalte devine respectabilă şi acceptabilă?” – Maud Olivier, parlamentară feministă (Partidul Socialist din Franţa) Prostituţia NU e o alegere. Prostituţia NU e muncă/slujbă.”

Violenţa este generalizată şi răspândită peste tot în prostituţie. Nu e accidentală. Ce se întâmplă în prostituţie nu e unic sau diferit de ce se petrece în restul societăţii. Violenţa din prostituţie face parte din ceea ce se întâmplă cu toate femeile din societatea noastră. Când arătăm violenţa din prostituţie trebuie să facem legătura cu situaţia femeilor în general, să păstrăm o perspectivă generală asupra societăţii şi să nu excludem prostituţia de restul societăţii şi să o rupem de raporturile de putere stabilite de sistemul patriahal/sexist, rasist, neoliberal/capitalist.

Sistemul de prostituţie este o formă de violenţă împotriva femeilor

Sistemul de prostituţie nu e ceva care există în afara societăţii, ci face parte din ceea ce am creat noi ca societate şi din ceea ce continuăm să generăm în fiecare zi. Violenţa împotriva persoanelor expoatate în prostituţie este direct legată de violenţa împotriva femeilor în general. Aceste acte nu sunt izolate, dimpotrivă sunt rezultatul unui sistem patriarhal şi istoric care a instituţionalizat dominarea femeilor de către bărbaţi, precum şi relaţiile sociale inegale între femei şi bărbaţi. Violenţa împotriva femeilor este atât cauza, cât şi consecinţa inegalităţii dintre femei şi bărbaţi. Vulnerabilitatea femeilor nu e doar un simptom al violenţei împotriva femeilor, ci este asociată şi cu discriminarea omniprezentă în societăţile noastre patriarhale. (CWASU, Different systems, similar outcomes? Tracking attrition in reported rape cases in eleven countries, April 2009)

Chestiunea egalităţii este direct legată de egalitatea dintre femei şi bărbaţi şi este important să ne reamintim de această legătură şi să o includem în lupta pentru drepturile femeilor şi mai presus pentru dreptul tuturor fiinţelor umane, fie că sunt femei sau bărbaţi, de a trăi fără a fi supuşi violenţei.

În ultimii 60 de ani, mişcarea femeilor a făcut posibil să obţinem drepturi care au fost negate sau care nu au fost niciodată acordate petru femei – dreptul de a vota, dreptul de a avea acces la educaţie, dreptul la independenţă financiară, prin cererea accesului la conturi personale bancare, dreptul de a fi plătite egal pentru muncă egală, dreptul de a divorţa, dreptul de a avea acces la metode contraceptive, la avort, dreptul de a avea concedii maternale şi paternale, dreptul de a candida în alegeri, pe scurt, aceştia au fost paşi importanţi spre progres dar multe dintre aceste drepturi există în legi, dar nu şi în realitate. Astăzi există o iluzie a egalităţii, în care mulţi oameni cred că egalitatea ar fi o realitate de zi cu zi pentru toate femeile şi că feministele exagerează. Statisticile şi faptele însă dovedesc că egalitatea nu este o realitate. Bărbaţii sunt încă în marea majoritate a posturilor de decizie, de peste tot, de secole bărbaţii sunt cei care au impus legi care nu erau egale prin sau care pur şi simplu erau împotriva femeilor. Desigur, unii bărbaţi au făcut parte din schimbările şi susţinerea legilor care au schimbat lucrurile în favoarea egalităţii între femei şi bărbaţi, dar structurile patriarhale încă au o influenţă extrem de mare în implementarea lor sau împiedică susţinerea altor legi. Fenomenul violenţei împotriva femeilor este un exemplu emblematic: deşi violul e recunoscut ca crimă într-un număr crescut de ţări, şi există o conştientizare din ce în ce mai mare printre femei a dreptului lor de a raporta acest abuz, asociaţiie femeilor relatează că impunitatea de care se bucură agresorii este persistentă.

Recunoaşterea în politică a naturii structurale a violenţei împotriva femeilor, adică faptul că aceste atacuri sunt un instrument al dominaţiei din partea bărbaţilor, a fost ceva foarte dificil de obţinut. În Europa, doar din deceniul 1950, ţările au început să devină conştiente de această crimă şi să o recunoască ca atare. Apoi a urmat recunoaşterea violului marital ca o crimă şi abolirea obligaţiei conjugale la relaţii sexuale, care a avut loc doar foarte recent în anumite ţări (în 1990 în Franţa, de exemplu). Ceva ce considerăm azi că ar fi o realitate, nu e chiar aşa. Este uşor azi să vorbim despre viol, bătaie sau hărţuire sexuală la muncă? Câte remarci de genul „ea a cerut-o”, „a căutat-o cu lumânarea” auzim în continuare şi cât de des? Chiar şi când victima purta blugi mulaţi (referirea e la un caz din Anglia din 2010)?

După lupta împotriva „dreptului stăpânului/domnului”, împotriva incestului, hărţuirii sexuale, şi violului, sistemul de prostituţie rămâne neatins: aici bărbaţii pot continua să-şi folosească dominaţia şi violenţa împotriva femeilor în timp ce pretind că toate părţile consimt. Banii însă nu crează o garanţie de egalitate. A plăti pentru un act sexual este acelaşi lucru cu a-l impune, desigur nu prin forţă fizică, ci prin bani, adică prin dominaţie financiară. Deşi ştim că în Europa cei mai săraci oameni sunt femeile, este estenţial să facem legătura dintre inegalitatea dintre femei şi bărbaţi, accesul bărbaţilor la resurse financiare şi la slujbe, şi violenţă, pentru că acestea fac parte dintr-o relaţie care este intrinsec inegală între doi oameni: cel mai adesea un bărbat e cel care are bani şi femeia e cea care are nevoie de ei.

Prostituţia în sine, cu natura ei comercială de a servi dominaţia masculină, este prin urmare o formă de violenţă împotriva femeilor: banii transformă trupurile femeilor într-o marfă pe care consumatorul de prostituţie o ia cu totul în posesie şi merge dincolo de ceea ce societatea a interzis deja în încercarea de a realiza egalitatea dintre femei şi bărbaţi şi de a lupta împotriva violenţei asupra femeilor.

Dacă într-adevăr aceste acte de violenţă fizică şi psihologică – îndurate de femeile prostituate – ar avea loc în alt context, ele ar fi considerate agresiuni sexuale, cruzime, abuz şi viol. De ce atunci când au loc în prostituţie nu sunt considerate la fel? Banii sunt cei care fac ca situaţia să fie diferită când e vorba de prostituţie?

Prostituţia este o afacere a bărbaţilor

Să vorbim acum despre bărbaţi,care adesea sunt plasaţi departe de aceste dezbateri şi sunt invizibili când discutăm despre prostituţie. Şi totuşi ei sunt majoritatea „cumpărătorilor”. Şi aşa cum bine ştim, piaţa întotdeauna caută să îndeplinească cererea şi asta include o cerere pentru „servicii sexuale”. Foarte rar atacăm originea cererii – ca şi cum nu ar trebui să fie pusă în discuţie. Şi totuşi, ce îi face pe bărbaţi să plătească pentru relaţii sexuale sau să fie violenţi cu femeile exploatate în prostituţie, fie că sunt „cumpărători”, traficanţi sau proprietari de bordeluri?

Sociologul Said Bouamama a demonstrat elementele unui răspuns într-o cercetare pe care a realizat-o în 2004 asupra „clienţilor”: răzbunare, dorinţa de a găsi un loc în care pot domina, controla şi urî femei sunt factorii motivanţi care îi împing pe bărbaţi către prostituţie.

Un studiu care a avut loc în Marea Britanie în 2009 a descoperit că, pentru aproape o treime din bărbaţii intervievaţi (27%) conceptul de viol aplicat unei femei prostituate e pur şi simplu „ridicol.” Prostituatele „nu pot fi violate”, conform acestor bărbaţi. Odată ce a plătit, cel care foloseşte prostituţia simte că el are dreptul să facă orice vrea. Mai mult, folosirea prostituatelor pare să producă în interiorul bărbaţilor o percepţie inegală în privinţa relaţiei dintre femei şi bărbaţi, unde violenţa a devenit banală: 54% dintre clienţi admit că au avut un comportament agresiv, de natură sexuală, către o parteneră care nu era prostituată. ( Melissa Farley, Julie Bindel and Jacqueline M. Golding, ‘Men who buy sex. Who they buy and what they know. A research study of 103 men who describe their use of trafficked and non-trafficked women in prostitution, and their awareness of coercion and violence’, Prostitution Research and Education et Eaves, 2009;  Montoo, Mac Ree, ‘A comparison of the male customers of female street prostitutes with national samples of men’, International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, 2005)

De exemplu, iată o reclamă pentru un club de striptease din Spania: „Ea nu o să spună nimic dacă te culci cu una dintre prietenele ei. Te poate aştepta 12 ore pe zi şi tot e pregătită; nu o să te întrebe de unde vii, nici cu cine ai fost; tu poţi s-o întrebi orice vrei şi nu o să se supere. Dacă nu înţelegi ce spune, nu e important.”

La ce fel de relaţie între femei şi bărbaţi ne putem aştepta într-o societate care tolerează acest tip de „piaţă”?

Aceste fapte arată în mod clar persistenţa unor imagini puternic patriarhale în societăţile noastre unde bărbaţii au dreptul să controleze trupurile şi sexualitatea femeilor, să aibă acces la orice, oricând şi oricum au ei chef. Totuşi, politicile la toate nivelurile (atât naţionale cât şi europene) pretind că luptă împotriva violenţei împotriva femeilor şi produc multe declaraţii de inteţie în acest sens. Dar cât de departe suntem dispuşi să ducem analiza originilor acestei violenţe? Este posibil să luptăm împotriva violenţei masculine în timp ce le permitem bărbaţilor să folosească violenţa împotriva unor femei?

Toţi suntem de acord că trebuie să luptăm împotriva acestei violenţe în lume, violenţa împotriva femeilor şi împotriva persoanelor din prostituţie. Totuşi, chiar existenţa sistemului de prostituţie în secolul 21 ne pune în faţa acestei întrebări: ce tip de imagine proiectăm asupra societăţilor noastre dacă acceptăm că unii din această societate pot să-i cumpere şi să-i vândă pe alţii? Este urgent să condamnăm această violenţă împotriva persoanelor prostituate, dar în acelaşi timp trebuie să vedem că, în contextul violenţei continue, sistemul de prostituţie înseamnă violenţă împotriva femielor iar abolirea sa este o condiţie necesară astfel încât egalitatea între femei şi bărbaţi să existe în fapt şi în realitate.

Sursa principală: ‘Prostitution: Violence with no name’ (Prostituţia: Violenţă fără nume), Prostitution et Société (publicată de  Mouvement du Nid), nr. 168 şi 169, ianuarie– iunie 2010.”
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s