Pornografia, fabrica de rasism a societăţii capitaliste

360bb246fc332f68324735119e548ae2
“Facem angajări. Numai pentru albi”.

titlul în original: „Povara omului alb*: pornografia gonzo și construcția masculinității de culoare”

de Gail Dines

Profesor de sociologie și studii americane Wheelock College

Foarte multe s-au spus despre natura divizantă a așa-ziselor ”războaie porno”, care au sfâșiat mișcările feministe în deceniile 1980 și 1990. Ceea ce a fost o alianță oarecum agreabilă între feministele liberale (nt: aparent de stânga, dar susținătoare ale capitalismului și imperialismului) și feministele radicale s-a trasformat într-o bătălie pe toate planurile care continuă și azi, deși într-o formă tranformată.

Deşi în această dezbatere au intrat noi participanţi în ultimul timp – e vorba în mod specific de feministele post-moderniste – încă sunt rupturi clare între acele feministe care susțin că pornografia este, în modul în care e produsă și consumată, o formă de violență împotriva femeilor, și acele feministe care văd pornografia ca având consecințe subversive și potențial eliberator pentru sexualitatea femeilor.

Argumentele mele vin din perspectiva unei paradigme radicale. Se bazează pe constatarea că ambele părți au tendința să-și asume un sistem bazat pe gen, care este neutru din punct de vedere rasial, o presupunere care nu poate fi susținută într-o țară în care politica de gen s-a dovedit a fi un mijloc puternic prin care diferențele rasiale au fost definite și codificate de-a lungul istoriei.

images (12)
Ritual al organizaţiei fasciste KKK înainte de atacarea şi linşarea oamenilor de culoare.
download (1)
În ultimii ani, KKK îşi face apariţia din ce în ce mai vizibil în societatea americană, atacând oameni de culoare cu intenţia de a-i omorî, în special fiind încurajată de populariatea fascistului Trump, care încearcă să devină candidatul Partidului Republican la prezidenţiale.
Flags-KKK-Nazi-US-1038x576
Ca să nu fie nici un dubiu, KKK îşi exprimă public ideologia nazistă.

Deși feministele radicale, cum ar fi Andrea Dworkin, au vorbit despre sexualizarea rasismului în pornografie, au existat analize foarte limitate ale modului în care pornografia mobilizează și asimilează discursurile rasiste atunci când se adresează bărbaților albi, care sunt ”presupușii spectatori”, potrivit unui jurnal comercial pornografic, Adult Video News. ”AVN susține că acest construct rasist pe care albii îl fabrică şi îl atribuie sexualității masculine a negrilor e ceea ce pune în mișcare porno inter-rasial și e folosit la acutizarea tensiunilor sexuale din pornografie, în timp ce simultan face din această țară un mediu din ce în ce mai ostil și periculos pentru oamenii (în special cei de culoare) care nu se încadrează în semnele marcante ale rasei albe.”

Există o lungă istorie a tensiunilor între feministele de culoare și cele albe; feministele de culoare susținând că o mare parte din feminismul principal exclude o analiză a modului în care rasa și clasa au determinat şi mediat condiţiile şi experiențele materiale ale femeilor.

Aș argumenta că această excludere poate fi remarcată în cea mai mare parte a analizei pe care o fac feministele care susţin pornografia, pentru că analiza lor ridică în slăvi pornografia ca fiind subversivă și având un mesaj polisemic – până în punctul în care ajung să batjocorească discuţia despre bazele subjugării sexuale a femeilor pe motiv că ar fi „existenţialistă”.

Eșecul plasării textului (mesajului) pornografic în contextul inegalităților, foarte reale, economice și sociale, care definesc viețile albilor săraci și ale săracilor de culoare, rezultă într-o înțelegere a pornografiei ruptă de contextul relațiilor de putere, trunchiată, și care are o valoare limitată pentru cei care trăiesc în afara contururilor privilegiate ale vieții intelectuale academice.

Deși feministele radicale au explorat legăturile dintre sărăcie și recrutare în industria pornografică, ele au avut și tendința de a presupune că textul (mesajul) pornografic funcționează pentru a eleva toți bărbații în moduri discursive similare. Deși sunt puţine îndoieli că cea mai mare parte a pornografiei pentru heterosexuali îl definește, în mod categoric, pe bărbat ca fiind ”futălăul” (fucker) și pe femeie ca fiind ”cea futută” (fucked), clasarea aceasta are sensuri şi consecinţe foarte diferite pentru bărbații albi în raport cu bărbații de culoare. Nicăieri nu e mai clar asta decât într-o caricatură a lui Eric Decetis, un caricaturist ale cărui lucrări au fost publicate de Hustler în deceniul 1980. Caricaturile sale arată un bărbat uriaș, ca o maimuță, ”negru”, ale cărui brațe sunt înfășurate în jurul unei femei fragile, albe, care are un ochi vânăt și un vagin roșu, umflat, care atârnă până la pământ. Pe tricoul bărbatului scrie ”fucker” și pe tricoul femeii scrie ”fucked”. În timp ce femeile din Hustler sunt prezentate, într-un mod sau altul, ca ”fucked”, femeia care e alături de bărbatul negru e cea care apare ca fiind brutalizată, bătută, și purtând semnele unei victime.

Această caricatură, plasată în contextul a multe secole în care oamenii negri au fost linşaţi, încarceraţi, înrobiţi, și transformaţi în spectacol (cum ar fi controversele Willie Horton și procesul OJ Simpson), ne spune că bărbatul negru, și nu cel alb, ar fi cel care ar purta poverile legale și sociale de a fi ”fucker”-ul femeilor albe. Într-adevăr, în lumea pornografiei online, care devine forma principală a pornografiei, bărbatul negru e cel mai căutat „fucker” al femeilor albe. Aceste imagini nu poartă cu ele nici un potențial eliberator, aşa cum nu poartă nici Gus, personajul aspirant să devină violator din ceea ce-ar putea fi numit unul dintre cele mai distribuite filme porno inter-rasial, și anume ”Birth of a Nation” (1915) (nt: “Naşterea unei naţiuni”, cel mai rasist film american**).

images (4)
Mii de oameni de culoare – femei şi bărbaţi, fete şi băieţi – au fost linşaţi sistematic de populaţia albă sau de imigranţi asimilaţi albilor, ca evenimente sociale.
blonkoonyx1360540803
New York, 1946: “Un om (negru) a fost linşat ieri”; după întoarcerea soldaţilor americani de culoare de pe front, în al doilea război mondial, în fiecare săptămână cel puţin unul dintre ei era linşat de populaţia albă.
lynching-3
Asasinarea oamenilor de culoare ca distracţie socială a albilor a fost folosită ca metodă de teroare politică împotriva negrilor.
LeoFrankLynching-250x188
Oamenii de culoare erau linşaţi pentru “crime împotriva rasei” (concept nazist); de exemplu dacă fluierau după o femeie albă sau dacă se uitau la ea.

186

Articole recente din AVN au atras atenția asupra faptului că genul de pornografie care crește cel mai rapid în popularitate este „pornografia inter-rasială” (IP). Deși site-urile fac reclame unui mix multicultural de bărbați și femei, de departe cele mai căutate imagini sunt cele în care apar bărbați negri și femei albe. Întrucât sunt intitulate ”Pule negre în găuri albe”, ”O pulă neagră uriașă într-o pizdă albă” și ”Penisurile negre monstru și fundurile înguste albe” bărbatul consumator (alb) știe exact la ce să se aștepte când plătește cu cardul. Deși puține site-uri fac reclamă femeilor asiatice și latino, și mai puține sunt site-urile care fac reclamă unor video-uri în care apar bărbați asiatici și latino cu femei albe. Într-adevăr, dacă bărbatul heterosexual dorește să se uite la porno cu bărbați latino sau asiatici, atunci trebuie să se mute în lumea cu adevărat interzisă pentru pornografia heterosexuală, și anume în pornografia gay (homosexuală).

Analizarea rolul atribuit modului în care rasele sunt reprezentate în pornografie este un element cheie în înțelegerea modului în care funcționează pornografia ca discurs, și explică presupunerile luate de-a-gata referitoare la ce anume anume face ca pornografia să fie pornografică. Dacă, așa cum susțin feministele radicale, pornografia atrage publicul consumator masculin tocmai pentru că sexualizează inegalitatea dintre femei și bărbați, atunci, cu cât mai degradată și abuzată e femeia, cu atât mai mare e tensiunea sexuală și excitarea pentru bărbatul spectator alb. E greu de conceput un mod mai eficient de a degrada femeiele albe într-o cultură cu o lungă și sângeroasă istorie a rasismului, decât să le faci să fie penetrate mereu și mereu de un trup care a fost construit, codificat și demonizat ca purtător a tot ceea ce e josnic sexual, și anume masculul negru.

su0Ptrv4lG_1399911110022
Scene din cel mai rasist film american, “Birth of a Nation”

p02jdz1v

Pornografia și masculinitatea

Ca să putem explora modul în care funcționează rasa în pornografie, este important să examinăm la început lumea contemporană a pornografiei de pe internet, din moment ce explozia de pornografie online a avut implicații enorme, atât pentru conținutul ei, cât și pentru forma ei. Pornografia principală nu mai mai arată deloc ca apretata și sanitizata revistă Playboy. În locul ”fetei din vecini”, care zâmbește sugestiv spre cameră cu picioarele parțial desfăcute, acum avem o altă fată cu care consumatorii de pornografie și-ar dori fie vecini.

Filmele cele mai populare de azi sunt populate de ceea ce actorii din filmele porno numesc ”găleată de spermă”, ”vampe” și ”curve” care ar adora sexul violent anal, vaginal oral și cărora le-ar plăcea să fie stropite cu spermă și care ar avea un singur scop în viaţă: să doboare recordul la cele mai multe futaiuri în grup într-o perioadă de 24 de ore (nt: aceasta e femeia “ideală” fabricată de industria masculină de exploatare sexuală a femeii prin prostituţie şi prin braţul ei de propagandă media, filmele porno).

În toate aceste filme e răspândită peste tot o ură fățișă față de femei, care este evidențiată în dialogurile din scenarii și în fascinaţia prezentării sexului-pedeapsă: adică, scene de sex în care femeia e supusă la atât de multă durere până se prăbușește.

Paul Little, al cărui nume de scenă e Max Hardcore, a devenit faimos și bogat promovând acest stil particular de pornografie, care se specializează în sex extrem de violent și de degradant. Pe pagina sa de internet, se laudă așa: ”Max nu pierde timpul, le sufocă cu penisul și se pișă în gâtul lor înainte să apuce să le afle adresa de email”.

Acest tip de pornografie violentă popularizată de Max Hardcore a ajutat la definirea contururilor porografiei gonzo de azi. De departe cel mai profitabil din industrie, acest tip de pornografie nu face nici o încercare de a avea un scenariu, prezintă doar o scenă de sex violent după alta: trupul femeii este literalmente adus la limita rezistenței. Una dintre cele mai noi inovații în gonzo e numită ATM (ass to mouth, din fund în gură): bărbatul actor penetrează anal o femeie și apoi își înfundă penisul în gura ei, adesea distrându-se și batjocorind-o că o obligă să mănânce căcat. În această pornografie, codul de înjosire este cel mai violent. Nu există nici o creștere a plăcerii sexuale a bărbatului din a trece direct din anus în gură, în afară de umilința pe care trebuie să o îndure femeia. A susține că, pentru bărbații heterosexuali care se uită la acest tip de pornografie, plăcerea nu e învăluită în degradarea femeilor înseamnă a ignora mesajele verbale și imagistice numeroase care formează codurile și convențiile din pornografia populară. Mai mult, a nu vedea că mesajul pornografic este fabricat în așa fel încât să îi eleveze pe bărbați ca fiind ”superiori” și să le degradeze pe femei înseamnă să nu înțelegi rolul pe care îl joacă pornografia în producerea masculinității, atât ca o categorie a existenței materiale, cât și ca o identitate care este provocată, negociată și în constantă nevoie de reproducere.

De acum e considerat un fapt, pentru cea mai mare parte a feminismului academic, că masculinitatea și feminitatea sunt constructe sociale care lucrează împreună pentru a produce un sistem bazat pe gen, care este alimentat de inegalitate, ierarhie și violență.

Până recent, o mare parte din analizele asupra masculinității au căutat să explice modul în care masculinitatea hegemonică este definită în opoziție cu feminitatea, în acel spaţiu unde nu sunt probleme în a codifica masculinitatea hegemonică ca aparţinând rasei albe. Însă, oricâte argumente au adus profesorii şi istoricii de culoare, maculinitatea hegemonică a rasei albe se formează întotdeauna în negociere cu masculinitatea de culoare, pentru că cele două există în ceea ce James Snead numește ”o schemă mai largă a valorificării semiotice”, în sensul că evaluarea și mistificarea masculinității albe se bazează pe înjosirea bărbatului de culoare ca fiind sălbatic sexual, unchiul Tom, cu o inteligenţă redusă, ca Stepin Fetchit. Patricia Hill Collins merge mai departe și susține că masculinitatea de culoare este atât de înjosită de cultura supremaţiei rasei albe că devine o categorie fluidă prin care orice bărbat de culoare devine marcat ca negru, dacă ar eşua în orice fel să se conformeze practicilor strict disciplinare ale masculinității albe.skokie_460x276

Civil-rights-demonstrator-70092images

USA. North Carolina. 1950.
SUA, Carolina de nord, 1950; populaţia de culoare nu avea voie să bea apă din acelaşi loc cu populaţia albă.

Dar ce constituie masculinitatea hegemonică albă este în sine o țintă în mișcare, care depinde de dinamica socio-economică dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. În Statele Unite, și în tot spaţiul Occidetului, există un consens general că un bărbat adevărat (a se citi: alb) muncește din greu, aduce pâine pe masă, și un SUV (maşină) în garaj, arată un oarecare interes în creșterea copiilor, și se supune unui set restricţionat de practici sexuale, în cadrul limitelor căsătoriei heterosexuale, aprobată de stat. Efectiv la fiecare nivel, bărbatul de culoare e definit de cultura supremaţiei rasei albe ca eșuând să respecte standardele masculinității hegemonice albe. Bărbații de culoare sunt portretizați ca alunecoși, instabili, având nevoie de “asistență socială” ca să pună hrană pe masa copiilor, conducând mașini de pești (când își permit o mașină) și recurgând la activități pe care Cornel West le numește batjocoritor ”sex murdar, dezgustător și funky”. Şi aici apare problema pentru bărbații albi. În timp ce ei nu pot să dea la schimb privilegiile lor pentru virilitatea bărbaţilor negri, mulți bărbați albi și-ar dori să facă într-adevăr sex ”negru” aşa cum şi-l imaginează albii, pentru că ar fi ”mai intrigant și mai interesant”.

Un articol din AVN spune: „Filmele despre pești abundă în porno inter-rasial în care peștele de culoare e definit ca ”regele mahalalei”, un tip care se folosește de îndemânări speciale, care ar fi ”înnăscute” la bărbații negri, de a combina sexul și violența pentru a le converti pe ”vampele negrele” în ”curve”… Bărbatul negru pește, vagabond/bişniţar din ”mahala”, cu trupul său ieșit de sub orice control, nu e singura parte preferată a bărbaților heterosexuali albi în porno inter-rasial, ci pare a fi și un obiect popular de dorință pentru bărbații albi homosexuali…”

Trupuri negre în sufragerii albe

Analiza academică a reprezentării femeii și bărbatului de culoare a avut o lungă și bogată istorie în această țară. Profesorii au examinat cum erau reprezentați oamenii negri în filme, televiziune, pornografie, publicitate și muzică ca pe un mod de a delimita contururile imaginației rasiste albe. Deși fiecare dintre aceste genuri recurge la mecanisme specifice de reprezentare, media controlată de rasa albă a avut tendința să bifurce imaginile negrilor într-o reprezentare ”bună” (pozitivă) – a unchiului Tom și Mammy – și în reprezentarea “rea” (negativă) – a lui Buck și Jezebel – fiecare dintre aceste reprezentări fiind strict legate de politica sclaviei.

Rolul negrului ”bun” a fost de a alina fricile albilor de o răscoală și de a face invizibilă chiar comodificarea reală a ființelor umane, într-o țară care a fost fondată în mod ostentativ pe libertate. Negrul ”rău” pe de altă parte, servește la legitimarea violenței deschise, a linșării, a violării negrilor, prin reprezentarea lor ca fiind violenți, fiind mereu nevoie de poliție ca să-i țină sub control, și ca o amenințare la stabilitatea albă, dacă populația de culoare e lăsată necontrolată.

O temă fundamentală fabricării portretelor în contrast cu ale negrilor este noțiunea de trup sexualizat controlat versus trup sexulizat necontrolat. Mammy și unchiul Tom sunt desexualizați: el prin vârstă, manierele blânde și amabile, și loialitatea față de albi; ea prin trupul enorm, pielea ca tăciunele, și loialitatea față de albi. În contrast violent cu această imagistică, negrul rău arată devianța ca fiind înrădăcinată în nevoile sexuale de necontrolat și ele prezentate în opoziție cu trupurile bărbaților și femeilor albe.

În interiorul discursului ideologic al sclaviei, femeia neagră sclavă era prezentată ca fiind animalică, cu o sexualitate debordantă, care l-ar fi făcut neputincios pe bărbatul alb – stăpânul de sclavi – și, astfel, lipsit de orice responsabilitate pentru că decidea să o violeze pe femeia neagră pe care o ținea în sclavie. Această imagine a fost contrapusă imaginii fabricate pentru o reprezenta pe femeia albă care, fiind cea care-i reproducea pe moștenitorii albului deținător de proprietate, era definită printr-un discurs al cultului ”feminității”, care o codifica pe femeia albă ca fiind castă, docilă, și obedientă în fața puterii masculine. Ce a amenințat să rupă transferul de proprietate de la o generație de albi la alta a fost, desigur, bărbatul negru, acuzat că ar fi avut dorințe de necontrolat față de femeia albă. Trebuia oprit, prin orice mijloc și orice violență, de la linșare la castrare, acestea fiind legitimate ca practici normalizate de control social asupra bărbaților de culoare. Ce se întâmpla de fapt în realitate nu a jucat nici un rol în acest proces, pentru că violarea și masacrarea negrilor au fost recodificate într-un discurs privind puritatea rasială și apărarea feminității femeii albe.

thomas281360715522
“Spălătorie Imperială” “Spălăm doar hainele albilor”
images (3)
“Piscină publică. Numai pentru abli. Selma, Alabama, 14 iulie 1931”

image-20150323-17699-b50in1-800x430

Deși astăzi sunt mai multe imagini decât Gus și Aunt Jemima prin care e reprezentată populaţia de culoare, încă există o codificare rasială care sugerează că oamenii negri au trupuri, dar nu și minți. Imaginile negrilor care circulă în media albilor au rearticulat ideologia sclaviei pentru a o face să se potrivească cu obsesia contemporană de a avea un trup perfect. Bărbații negri, fie că sunt artiști de hip-hop sau atleți, sunt admirați pentru siguranța, musculatura și femitatea trupurilor lor, doar dacă acestea sunt localizate în interiorul unui spațiu sigur, constrâns, al unei imagini mediate, care apare pe un ecran. Dacă însă, așa cum arată Collins, exact aceiași bărbați ar fi văzuți hoinărind într-un cartier de albi, admirația faţă de ei imediat se transformă într-o frică în masă a albilor, și se transpune în apeluri pentru o prezenţă numeroasă a poliţiei.

Dacă femeile negre nu arată ca Halle Berry si nu joacă pe prostituatele în seriale ca Law and Order, ele sunt în general restrânse la serialele de comedie care se adresează exclusiv publicului tânăr de culoare. Noua recoltă de actrițe, care își arată grațiile în paginile revistelor People, US Weekly, Cosmopolitan, are o piele albă strălucitoare și păr blond (de exemplu, Jessica Simpson, Hillary Duff, Britney Spears, Scarlett Johansson, Paris Hilton, Charlize Theron).

Singurul gen media care se adresează clar și fără apologie trupurilor e pornografia. Promisiunea pe care acest gen o face publicului său e că, într-adevăr, aceste trupuri vor scăpa de sub orice control. Vor erupe, se vor dezlănţui, se vor contorsiona, și vor avea orgasme, desigur înainte ca filmul să se termine, iar în pornografia, care nu e definită ca inter-rasială, aceste trupuri vor fi albe. Într-o societate care istoric a controlat trupurile albe este chiar remarcabil că un asemenea gen a apărut fără să fie pregătit anterior de exploatarea trupurilor negrilor. Însă, industria pornografiei a ignorat până recent trupurile negrilor, pentru că nu a putut să le demonizeze ca pești, prostituate, violatori sau gorile.

Astăzi, industria pornografiei a atins un nivel fără precedent, mulți distribuitori majori având legături economice cu cele mai mari corporații globale din lume. Asta mărește producția și consumul de pornografie într-un ritm care i-a luat prin surprindere chiar și pe pornografi, multe articole din AVN arătând că industria e ca un tren care a rămas fără mecanic şi că nimeni nu știe nimeni cât vor mai crește profiturile.

Ce e clar însă e că această industrie are nevoie să producă filme care oferă tipuri variate de ”excitare”, din moment ce modurile în care poți arăta cum un bărbat alb penetrează o femeie albă sunt limitate. Subgenul ATM, menționat mai sus, este o nouă variație pe aceeași temă, așa cum e şi bizara folosire a ”jucăriilor sexuale” cum ar fi speculum (instrument de torturare a femeilor).

Potrivit AVN, porno inter-rasial apare ca fiind cea mai mare categorie care crește cel mai rapid, aproape 1 din 4 filme noi intrând în acest sub-gen. Un articol recent citează un producător care spune: ”În acest moment, gonzo inter-rasial este probabil genul cel mai tare. Cererea pentru inter-rasial depășește toate celelalte formate ale gonzo.”

Deși producătorii de pornografie sunt bărbaţi albi și negri, și regizorii la fel, publicul de porno inter-rasial e copleșitor format din albi, potrivit studiilor actualizate făcute de Dr Robert Jensen.

Întrebarea evidentă aici este: de ce bărbații albi vor să se holbeze la și să se masturbeze la penisuri negre care penetrează vaginul, gura, anusul femeilor albe, dată fiind codificarea istorică a penisului negru ca înjositor şi ca factor de pângărire a feminităţii albe şi emasculând masculinitatea albă?

Pornografia inter-rasială: în căutarea bărbatului negru primitiv

Cel mai izbitor fapt, care sare în ochi oricui navighează pe aceste site-uri, este absenţa bărbaţilor de culoare care nu sunt negri. Un termen mai precis pentru inter-rasial ar trebui să fie bărbaţi negri şi femei albe, dar, într-o societate unde liniile de culoare sunt definite de categorizarea negru-alb, o asemenea precizie ar fi redundantă. Acest sistem binar i-a atras pe mulţi teoreticieni care încearcă să afle cum a fost costruită rasa în istoria Americii pe fundalul și în contextul sclaviei. O analiză lămuritoare este oferită de James Snead care îl citează pe W.E.B. Du Bois că: „Negroteiul” este „metafora… figura principală prin care aceste relaţii de putere – stăpân/sclav, civilizat/primitiv, educat/înapoiat, bun/rău – au fost incluse în subconştientul american. Asta nu înseamnă că alte rase nu există în America, ci că oamenii negri sunt cei „idealizaţi”, şi grupurile diferite rasiale oscilează între doi poli ai aceleiaşi culori de piele, în funcție de statutul cultural, social şi economic. Şi, din moment ce pornografia nu e un gen care să aibă vreo subtilitate, mai ales când are de-a face cu rasa, tratează cu categorii rasiale clare, necomplicate, care definesc societatea americană ideologic, dacă nu chiar şi material. (nt: mai ales material).

Din moment ce rasa actorilor e elementul cheie în marketingul pentru porno inter-rasial, nu e deloc suprinzător că actorii negri tind să aibă pielea foarte închisă, iar femeile albe să fie foarte blonde. Deşi nuanţa culorii pielii poate varia în rândul actorilor negri, părul blond e un element categoric care indică apartenenţa femeii la rasa albă. Deşi s-a scris foarte mult despre politica rasistă dusă împotriva părului femeilor de culoare, unul dintre cele mai grăitoare incidente legate de filmele americane a avut loc în timpul filmărilor la filmul original King Kong şi a implicat-o pe actriţa Fay Wray. Cum actriţa era brunetă naturală, producătorii au decis că, din moment ce rolul ei trebuia să arate contrastul cu „cel mai înalt, cel mai negru mascul din Hollywood”, actriţa va trebui să aibă părul blond, ca apartenenţa ei la rasa albă să fie cât mai accentuată de culoarea neagră a bărbatului.

Unul dintre cele mai populare seriale de porno inter-rasial se numeşte „Negri călărind Blonde”, în care femeile blonde au parteneri multipli care sunt oameni de culoare. Actriţa blondă e „felicitată” pentru că poate să facă faţă penisurilor negre în gură, vagin, anus. În special într-un film în care joacă „Liv Wylder” vedem un exemplu al temei dominante din porno inter-rasial, şi anume, emascularea bărbatului alb de către penisul mare şi negru. Textul de pe site-ul de prezentare al acestui film spune: Dă-ţi jos masca de bărbat încornorat! E timpul pentru un alt cuplu de albi să-şi trăiască cea mai obraznică fantezie, şi poţi să mulţumeşti „Negrilor călărind Blonde” că o transformă în realitate! Liv şi Hubby sunt căsătoriţi de câţiva ani, şi ea e foarte mândră de inelul ei. Dar, în ultima vreme, scânteia din dormitor s-a stins, dacă înţelegeţi unde batem. După câteva e-mail-uri, Hubby s-a trezit într-o cuşcă, în timp ce Boz şi Mandingo o execută pe Liv. Şi când spunem că o execută, e pe bune. A luat atâta puţă neagră că ne-a uimit chiar şi pe noi. Cea mai tare parte e la final: după ce Liv are un litru de spermă pe faţă şi pe haine, apucă un castron şi i-l dă lui Hubby să se masturbeze. Hubby se masturbează, dar nu scoate mai mult de câteva picături, iar Liv îi arată exact ce crede despre asta.”

Trupul bărbatului alb e efectiv şi metaforic restrâns în acest film la albeţea sa şi la cuşca în care e închis în timpul filmărilor. Trimiterile la faptul că e slab „la pat” („scânteia din dormitor s-a stins”), sperma sa e jalnică („câteva picături”) sunt menite să formeze un contrast puternic cu dimensiunea penisurilor negre, cu performanţa lor sexuală („un litru de spermă”). Şi pentru a ilustra unde se află loialitatea femeii albe, ultima replică ne informează că Liv e cât se poate de fericită să râdă de soţul ei în faţa bărbaţilor negri. Într-adevăr, în atât de multe filme, se fac multe trimiteri la faptul că femeile albe ajung să deteste penisurile albe după ce au văzut ce înseamnă penisul unui „bărbat adevărat”. Astfel, e clar de ce unul dintre cele mai populare seriale de porno inter-rasial se numeşte „Odată ce-a trecut la negru, nu se mai întoarce niciodată (la alb)” (Once you go black, you never go back).

În pornografia heterosexuală non-inter-rasială, trupul femeii e cel supus disecării, discuţiilor, atenţia e atrasă asupra sa, şi e supus efectiv unui interogatoriu viziual. În pornografia inter-rasială, penisul bărbatului negru e cel care devine vedeta. Într-adevăr, pe un site unde consumatorii discută despre film, are loc o dezbatere legată de autenticitatea penisului negru din filmul ”Carne albă pe o stradă neagră” (White meat on black street). Unii dintre consumatori sunt în mod vizibil supăraţi pe ceea ce ei consideră că ar fi calitatea falsă a penisului, în timp ce alţii şi-au exprimat dorinţa de a avea un asemenea penis. Deşi apartenenţa rasială a consumatorilor nu e evidentă după numele lor (cei mai mulţi folosesc „anonim”), tonul comentariilor sugerează că e vorba de bărbaţi albi. Un comentator, „ramjet”, a scris pe 9 februarie 2006: Dacă vreţi cea mai clară dovadă că ăsta e un penis fals, uitaţi-vă la al 5-lea video la 1:30. Puţa are o culoare diferită de a „deţinătorului” şi, mult mai important, SE POATE VEDEA UNDE SE TERMINĂ ŞI UNDE A FOST BĂGAT PENISUL REAL ÎN EA. Penisul fals s-a desprins total de corpul lui şi i-au căzut şi coaiele. Caz închis.”

Acest consumator heterosexual e prins într-o transă de penisul negru şi nu e preocupat de trupul femeii; se simte trădat pentru că el a plătit să vadă un penis real de negru şi în loc de asta i-a fost prezentat un penis fals. Supărarea lui e palpabilă. Faptul că Ramjet se simte trădat are sens numai în contextul unor produse oferite consumatorului de porno inter-rasial. Pe toate site-urile, în textele comerciale şi ale filmelor, adjective ca „uriaş”, „enorm”, „monstru”, „gigantic” şi „de necrezut” apar cu o monotonie care-ţi amorţeşte creierul.

Camera coboară şi stă pe penisul negru, trupul femeii e interesant numai în termeni de câte puţe negre poate suporta. Asta intră într-un contrast total cu tema neîncetată din pornografia în care şi bărbatul şi femeia sunt albi, unde întrebările care se pun privesc abilitatea penisului alb de a o satisface pe nesătula femeie.

Asemenea întrebări cu siguranţă nu îşi au sensul în porno inter-rasial şi ele şi se adresează presupunerii rasiste, pe care publicul american o înţelege de la sine, privind virilitatea/sălbăticia sexuală a bărbatului negru, care este de altfel tema dominantă din aceste filme.

Pe lângă textul care face prezentarea penisului negru, sunt şi alte teme secundare care sugerează că nu orice fel de bărbat negru poate fi atât de performant sexual. Bărbaţii negri sunt adesea descrişi ca golani, peşti, bişniţari, hip-hoppers, ticăloşi, şi ”bros” care trăiesc „în mahala” şi conduc maşini „de peşti”. Aceste semne care marchează clasa în care sunt încadraţi arată în mod evident că e vorba despre bărbaţi de culoare din clasa muncitoare – ei sunt cei prezentați ca sălbatici sexual, iar cel mai respectat dinte ei e „peştele negru” care îşi pune fetele la punct şi care le-a învăţat cum să fie „curve”. Filmele porno inter-rasial sunt mai ales despre peşti; peştele negru e definit ca „regele mahalalei” care foloseşte priceperea sa specială, care ar fi „înnăscută” la bărbații negri, de a combina sexul şi violenţa pentru a le transforma pe „vampele negre” în „curve”.” Site-urile de porno cu adolescente arată cum s-ar fi întâmplat asta: fetele au fost recrutate de peşti din cartiere şi exploatate sexual până când au învăţat că „locul lor” e să sugă penisuri.

Aceste site-uri arată cum „convertirea” de la statutul de „sobolani de ghetou” la „curve prezentabile” se bazează pe credinţe rasiste referitoare la femeile negre, care au o îndelungată istorie. Deşi e codificată ca fiind mai puţin atractivă decât femeia albă, femeia neagră a fost istoric reprezentată în cultura populară ca având o sexualitate ilicită, făţiţă, care făcea din ea „o curvă ideală”. Mai mult, maniera ei era la fel de lipsită de atractivitate; în timp ce femeia albă se presupunea că îşi ştia locul în patriarhat, femeia de culoare a fost decupată ca fiind rea de gură, grasă, şi masculină în comportamentul ei şi astfel emasculându-i pe bărbaţi.

Într-adevăr, credinţa rasistă este că, dacă bărbatul de culoare mai are vreo speranţă să-şi menţină masculinitatea în faţa acestui atac dezlănţuit al femeii de culoare, atunci trebuie să o pună pe femeie la locul ei, adică, potrivit ”Pimp my black teen”, în genunchi, în faţa bărbatului de culoare.

Dacă bărbatul de culoare se ridică din „mahala” şi intră în clasa de mijloc, însă, atunci el va înceta să mai fie un autentic bărbat negru şi va fi perceput ca „albit” în porno inter-rasial. Bărbatul negru din clasa de mijloc lipseşte din aceste filme pentru că mobilitatea sa de clasă şi loialitatea sa faţă de o formă de masculinitate „mai educată” l-au „albit”, l-au făcut să poată fi perceput ca alb. Patrichia Hill Collins a analizat modul în care media prezintă bărbaţii de culoare din clasa muncitoare faţă de bărbaţii de culoare din clasa de mijloc şi vine şi ea cu acelaşi argument: „Un accent mai mic se pune asupra trupului bărbatului negru când acesta apare ca reprezentare a clasei mijlocii, decât în reprezentările care descriu bărbatul negru din clasa muncitoare.”

Ar putea să pară că orice îndepărtare de mahala către lumea supremaţiei albilor, oricât de fragilă, contaminează masculinitatea negrilor cu trăsături ale albilor şi le slăbeşte masculinitatea primitivă, definită ca „inerentă” tuturor negrilor.

Interesant, nu contează cât de bogat sau respectabil devine peștele de culoare, el este văzut de către industria porno ca păstrându-şi întotdeauna masculinitatea neagră. Ice-T, peştele-devenit-rapper-devenit-actor, a urcat mult pe scara socială din vremea când era peşte, dar cu toată „respectabilitatea” sa de detectiv (care combate crimele sexuale) din seriale de succes ca Lege şi Ordine, el încă poartă greutate ca un autentic bărbat negru când narează un film porno violent, făcut recent și intitulat ”Peştele Ice-T se pune pe treabă”, pe care AVN îl slăvește ca pe un gen nou excitant al industriei porno.

Peştele, golanul/bişniţarul bărbat negru din „mahala” cu trupul său ieşit de sub control nu e doar preferatul bărbaţilor heterosexuali albi, ci pare să fie şi un obiect popular de dorinţă pentru bărbaţii homosexuali albi. Titluri ca ”Negri călărind băieţi albi”, ”Puţe de tăciune în cururi albe”, şi ”Băieţaşii negri călărind homosexualii albi” arată clar cine e partea puternică – cel care face – şi cine e partea slabă – căruia i se face în porno inter-rasial. Mahalaua din nou e prezentată pe site-uri unde consumatorii sunt încurajaţi să intre în „frăţia noastră”. Pare că bărbaţii homosexuali albi pot să-şi cumpere un bilet de intrare în mahala pentru o scurtă și definită perioadă de timp.

În analiza privind marcajele vizuale şi verbale care informează masculii negri fetişizaţi şi comodificaţi în porno inter-rasial pentru homosexuali, Dwight A. McBride sugerează că asemenea imagini „presupun un spectator care este străin de experienţa bărbatului reprezentat în aceste filme”. Mai mult, ideologiile rasiste, care fac ca aceste imagini să fie inteligibile şi plăcute, sunt tocmai ideologiile burgheze care fundamentează rasismul generalizat al albilor. McBride susţine:

Aici, sub forma imaginilor tipice de bărbaţi negri în contextul mediat de porno gay negru, spectatorul îşi poate trăi fanteziile sexuale referitoare la relaţia cu sexualitatea negrilor fără să ţină cont de posibilele dimensiuni tulburătoare ale acestui tip de gândire referitor la rasă, pe care el în mod necesar trebuie să o aducă în aceste imagini ca ele să-şi facă magia, ca să spun aşa.”

Aceste „dimensiuni tulburătoare” trebuie explicate, nu doar referitor la porno inter-rasial pentru gay, dar şi referitor la porno inter-rasial pentru heterosexuali, şi într-adevăr referitor la multe imagini care au circulat şi continuă să circule în media controlată de albi şi deţinută de albi. Porno inter-rasial nu există rupt de realitate, nu există de sine stătător, ci mai degrabă decurge din/ şi contribuie la ideologiile hegemonice ale rasei în America, aceste ideologii fiind cele care au justificat, legitimat şi susţinut sisteme cu rădăcini adânci de exploatare rasistă. Însă, modul în care porno inter-rasial articulează şi rearticulează aceste ideologii este legat de forma particulară de plăcere pe care o oferă consumatorilor, şi anume plăceri masculinizate sexuale (pentru albi).

hi2

Pornografia inter-rasială, noul muzical

Plăcerea pe care publicul alb o primeşte din consumarea imaginilor cu negri este complexă şi înrădăcinată în politica rasei albe ca identitate, care „îşi permite statutul, privilegiile şi un simţ al apartenenţei în unele grupuri rasiale mitice (glorificate). Argumentul de mai sus, articulat de James Snead – că înjosirea negrilor este legată de valorificarea albilor – nu este greu de înţeles, date fiind stereotipurile otrăvitoare, conform cărora oamenii cu pielea neagră ar fi sălbatici, recidivişti, Mammy-ii, şi Jezebeles, Coons și ar avea o inteligență sub-medie.

Rasa albă ca identitate este un concept care își pierde sensul în afara unei noţiuni fabricate a rasei negre pe care albii au produs-o şi au răspândit-o în cultura populară. Astfel, în această lume total mitică, să fii alb înseamnă să fii opusul negrului: om care munceşte din greu, care se supune legii, intelectual, raţional, şi cu o sexualitate constrânsă şi controlată. Acestea sunt trăsături care în lumea de zi cu zi sunt o monedă reală, oferind statut celor care operează arătând o loialitate clară față de cultura albilor. Însă, lumea pornografiei este de fapt un univers paralel în care, cel puţin pe perioada de timp în care cel excitat are nevoie să ejaculeze, moneda e una care intră în contradicţie directă cu rasa albă .

În această lume, trăsăturile albilor sunt într-adevăr o povară pentru bărbatul alb, din moment ce constrângerile de orice fel ameninţă să submineze întreaga plăcere sexuală care poate fi realizată prin înjosirea „curvelor”, „japiţelor”, „găleţilor de spermă”, care și-ar dori să facă tot ce vrea bărbatul alb.

În această lume, bărbatul negru mitic, care este prezentat ca fiind de necontrolat, fără nici un fel de restricţie, animalic şi sălbatic, întotdeauna îl va depăși pe tipul alb care este calculat, foarte reţinut, cu un penis a cărui performnţă e întotdeauna pusă la îndoială. De ce atunci bărbaţii albi nu se consideră, în lumea reală, demasculinizaţi de bărbaţii negri când dau bani să se uite la porno inter-rasial?

Pentru a găsi răspunsuri posibile la această întrebare, sugestia mea e să ne întoarcem în timp şi să examinăm un alt gen care ridică întrebări similare pentru istoricii care studiază fabricarea rasei, şi anume, muzicalurile „Blackface” (Faţă neagră), care au fost foarte populare în America în anii 1830 şi 1840. S-a scris mult despre politica din spatele acestor spectacole, despre modul în care au codificat pielea de culoare neagră, şi despre plăcerile pe care le ofereau albilor, în marea lor parte bărbaţi spectatori, arătându-le actori albi care jucau cu feţele vopsite în negru, actori care jucau „oameni negri” cântând şi dansând. Gerald R. Butlers sugerează că, odată ce îşi puneau masca bărbatului negru, bărbaţii albi puteau „cânta, dansa, vorbi, se mişca şi comporta în moduri care erau considerate nepotrivite pentru bărbaţii albi”. Deşi în general istoricii sunt de acord că aceste spectacole erau în mod brutal rasiste, ei sugerează că publicul masculin alb primea multiple şi contradictorii plăceri, când se putea identifica şi cu şi în opoziţie faţă de actorii cu feţe negre.

Parte din procesul de identificare a fost facilitat de faptul că aceste spectacole recurgeau la cântece foarte cunoscute şi la melodii uşor de recunoscut; muzicalul era făcut în stilul european, de unde împrumuta masiv. Ce era diferit însă, potrivit lui Deane Root, era în stilul în care cântecele erau interpretate; în America acest stil fiind „mult mai plin de cruzime… Era… străin. Din afara culturii locale. Încercau să exagereze şi să îl facă să pară exotic (sic).”

În porno inter-rasial, „cântecele și melodiile” sunt într-adevăr similare cu porno alb-alb, din moment ce actele de sex între bărbaţii negri şi femeile albe sunt uşor de recunoscut – anal, vaginal şi oral. Însă, stilul e, într-un sens, exagerat şi mai plin de cruzime în modul în care „zoom”-ează pe „penisul mare negru” care loveşte în „micul orificiu alb” care e lărgit, aşa cum a sugerat Eric Decetis în caricatura menţionată mai sus, astfel încât să denote proporţii străine.

Aici scopul însă nu e atât de mult să facă performanţa exotică, cât să o facă erotică, din moment ce plăcerea sexuală a porno inter-rasial este intensificată de abuzuri sexuale din ce în ce mai mari împotriva femeii albe, şi (parţial) de identificarea spectatorului alb cu bărbatul negru hipersexual.

Faptul că bărbații negri sunt acceptați să facă pornografie neagră, în loc să avem bărbați albi cu fețe negre, vorbește despre modurile în care proprietatea albă asupra media și pornografiei a definit și continuă să definească contururile negrilor care joacă așa cum vor albii să-i vadă. Când bărbații negri au fost în cele din urmă acceptați pe scenă, ei au fost obligaţi să-şi schimonosească feţele și să se poarte așa cum se purtau albii care jucaseră cu fețele vopsite în negru. Motivul, susține Mel Watkins, e că albii au presupus că spectacolele ”Față Neagră” decupau ceva din realitate și ceva esențial legat de negri, pentru că spectacolele erau ”vândute ca fiind reale. De fapt, un grup se numea ”The Real Nigs” (Negroteii reali) și afișul de publicitate spunea: ”Veniți la teatru să vedeți cum e viața pe plantație în mod real”… Spectacolul era vândut ca o gaură în gard prin care albii puteau trage cu ochiul să vadă cum era de fapt viaţa negrilor.”

_75856515_getty3351505downloadhqdefault (1)hqdefaultimages (11)

Porno inter-rasial nu e prezentat ca o gaură în gard, ci ca un show de realitate pentru albi, despre ceea ce ei vor să creadă că ar fi viaţa autentică a negrilor, nu pe plantaţie de data asta, ci „în mahala, în ghetou, în cartier”, unde toate convenţiile societăţii civilizate a albilor încetează să mai existe. „Mahalaua”, în imaginaţia rasistă a albilor, este un loc plin de peşti, curve şi în general de trupuri negre care nu sunt ţinute sub control, şi unde spectatorul alb e invitat, pentru o taxă, să se cufunde în lumea asta degradantă. În „mahala”, bărbatul alb poate să-şi arunce deoparte apartenenţa la rasa albă şi să se identifice cu bărbatul negru şi astfel poate dobândi pricepere sexuală şi un trup scăpat de sub orice control, ca al bărbatului negru. Astfel încât bărbatul alb să nu se mai streseze că nu are un penis destul de mare pentru a satisface femeia albă (sau pe bărbatul alb), şi nici să-şi mai bată capul îngrijorându-se că „nu performează bine” sau că are „un jet slab” de spermă, sau că e ţinut într-o cuşcă, aşa cum era ţinut bietul Hubby din ”Blacks on Blondes”. Într-adevăr, pentru omul alb, „mahalaua” reprezintă eliberarea din cuşcă, şi răsplata e o femeie albă satisfăcută (sau un bărbat satisfăcut), care a fost complet şi total feminizată prin convertirea în mod real la statutul de „fucked”.

no-2234834-orig
Afiş din SUA din perioada legilor de segregare rasistă: “Fără negrotei, fără evrei, fără căţei”.

Dar înainte să ne treacă prin cap că textul porno inter-rasial ar fi eliberator sau subversiv, trebuie să-l plasăm în contextul lumii materiale a Americii rasiste. Trupul care este sărbătorit ca fiind de necontrolat în porno inter-rasial este exact acelaşi trup care trebuie controlat şi disciplinat în lumea reală. La fel cum adolescenţii din suburbii adoră să asculte hip-hop şi bărbaţii albi să se holbeze cu jind la virilitatea atletică a bărbaţilor negri, consumatorul alb de pornografie se bucură de identificarea cu (şi în opoziţie cu) masculii negri printr-o gaură în gard prin care poate privi în siguranţă, din fotoliul lui, într-o formă mediată. Bărbatul negru din realitate, care trăieşte în realitate, însă, trebuie ţinut cât mai departe posibil de sufrageria albilor şi fiecare instituţie majoră din societate scoate trupele la înaintare pentru a apăra societatea supremaţiei albilor. Ideologiile pe care bărbaţii albi le aduc în pornografie cu scopul de a mări plăcerea sexuală a albilor sunt exact aceleaşi ideologii pe care le folosesc pentru a legitima ţinerea sub control a bărbaţilor negri în realitate: acele ideologii care ar putea să-l excite pe consumatorul alb de porno sunt cele care fac viaţa de netrăit şi intolerabilă în realitate pentru trupul care trăieşte în realitate al bărbatului negru, care este deformat în toate modurile posibile de media controlată de albi.

A ignora codificările rasiste impuse asupra bărbaţilor negri care apar în pornografie în favoarea unei „citiri” simpliste, decontextualizate a mesajului pornografic ca fiind subversiv înseamnă să operăm într-o lume a privilegiului albilor unde a fi „cel care fute” înseamnă a avea un statut simbolic care nu poartă cu el nici o povară în lumea reală. Această povară aparţine de fapt bărbatului negru şi desigur întregii comunităţi a oamenilor de culoare, şi, atâta timp cât continuă să plece de la premisa unei femei şi a unui bărbat de-rasializaţi, atunci munca noastră va însemna foarte puţin în afară de câţiva dintre noi care avem acces la instituţiile academice. Între timp, industria pornografică poate continua, fără să fie nici un pic stânjenită de criticile academice sau culturale, să producă imagini care fac ca ”Birth of a nation” să pară ca ar fi venit din vremurile bune.”

*Povara omului alb” e un poem scris de poetul englez Rudyard Kipling, despre obligaţia oamenilor albi (occidentali) de a coloniza şi de a conduce alte naţiuni „în beneficiul acestora”. Imperialiştii din Statele Unite au transformat acest poem în propagandă pentru victimizarea agresorilor imperialişti occidentali, prezentând colonizarea, masacrarea în masă a populaţiilor locale şi jefuirea resurselor popoarelor colonizate ca fiind „o povară” pe care „omul alb” era „nevoit” să o poarte pentru „a civiliza” „popoarele de sălbatici”. Această propagandă a fost folosită în timpul invadării Filipine de către SUA; Statele Unite au masacrat 600.000 de localnici, atrocităţile fiind atât de mari încât sunt ascunse şi azi. În Filipine, SUA a folosit pentru prima dată în afara teritoriului său lagăre de concentrare care ulterior au devenit procedură standard pentru guvernele occidentale, în special pentru Germania nazistă.

W.E.B Du Bois a arătat că în Statele Unite, imperialismul industrial a avut ca ecou expulzarea oamenilor de culoare din spaţiul politic şi supunerea lor unui sistem rasist de control de castă şi sclaviei salariale, „povara omului alb” fiind urmată de legile rasiste de segregare şi de justificare a crimelor împotriva negrilor, cunoscute ca „legile Jim Crow”. Povara omului alb a fost o revenire în forţă şi brutală a contra-revoluţiei care a arătat încă o dată că imperialismul întotdeauna prevesteşte politici criminale care vor fi impuse în cele din urmă împotriva populaţiei vulnerabile de acasă.

** Birth of a nation” e cel mai rasist film făcut vreodată, produs de Hollywood; glorifică KKK şi crimele rasiste împotriva populaţiei de culoare. 

unclesamphil2
Cum prezenta propaganda imperialistă şi rasistă “povara omului alb”, colonizarea şi masacrarea populaţiilor civile fiind considerate “obligaţia” omului alb de a “civiliza” “populaţiile de sălbatici” (adică de a le fura resursele şi de a-i converti în supuşi ai albilor).
Nazi eugenics propaganda
Propagandă nazistă care reproducea “povara omului alb” cu scopul eliminării raselor declarate de nazişti ca fiind “un pericol” pentru supremaţia rasei “stăpâne” “ariene”.
kramer_f5 (1)
Contra-caricatură la propaganda rasistă şi imperialistă americană, arătând ce însemna în realitate, de fapt, “povara omului alb”.
080225_r17107_p646
“Povara omului alb” a fost folosită ca propagandă pentru a justifica ocuparea Filipine, unde americanii au masacrat 600.000 de oameni în ceea ce şi azi numesc “contra-insurgenţă”, pe când în realitate a fost un război de ocupaţie şi exterminare. În imagine, soldaţii americani torturează o femeie filipineză prin metoda de tortură numită “simularea înecului”, folosită constant de atunci de armatele din Occident în războaiele de colonizare, şi care a fost legalizată de administraţia W. Bush pentru a teroriza prizonierii de război capturaţi de SUA după 2001.
img1133
Coperta revistei Life, 22 mai 1902 îi arată pe soldaţii americani torturând un filipinez prin metoda simulării înecului, în aplauzele europenilor din planul îndepărtat, care spun “Pioşii yanchei nu mai pot să ne ţină predici de moralitate de-acum înainte.”
US Army hangs 2 Filipinos ca 1899 u of wa
1899, Filipine sub ocupaţie americană: armata SUA spânzură în public doi localnici filipinezi.
us troops philippines
Armata SUA încă îşi menţine ocupaţia militară în Filipine în 2015.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s