Comerțul cu Femei, de Emma Goldman (1910)

în original, aici 

GirlsWanted_wiki
“Căutăm 60.000 de fete să le ia locul celor 60.000 de sclave albe care vor muri anul acesta”

Reformatorii noștri au făcut dintr-o dată o mare descoperire – comerțul cu femei*.

Ziarele sunt pline de aceste ”condiții de neimaginat”, și legislatorii plănuiesc deja un nou set de legi pentru a ține oroarea sub control.

Este relevant că, de fiecare dată când atenţia oamenilor trebuie abătută de la o mare nedreptate socială, se mai dezlănţuie câte-o cruciadă împotriva indecenței, jocurilor de noroc, saloanelor etc.

Şi care e rezultatul acestor cruciade? Jocurile de noroc sunt din ce în ce mai numeroase, afacerile saloanelor o duc foarte bine, având profituri pe care le fac pe ascuns, prostituția depășește orice record, iar sistemul de pești și cadeți** e din ce în ce mai rău. 

Cum se face că o instituție, cunoscută chiar și de orice copil, trebuie descoperită atât de brusc ca și cum n-ar fi existat la vedere?

Cum se face că acest rău, cunoscut de toţi sociologii, ar trebui să fie transformat acum într-o chestiune importantă?

Să presupunem că recentele investigaţii asupra traficului cu femei (şi, apropo, foarte superficiale investigaţii) au dus la descoperirea a ceva nou înseamnă să spunem ceva foarte stupid. Prostituţia a fost şi este un rău răspândit, totuşi maşinăria îşi vede mai departe de afaceri, perfect indiferentă la suferinţele şi nenorocirea îndurate de victimele prostituţiei. La fel de indiferentă într-adevăr, a rămas omenirea față de sistemul nostru industrial sau față de prostituția noastră economică. 

Numai când suferinţele sunt transformate într-o jucărie cu culori strălucitoare va deveni poporul-copil interesat– cel puțin pentru o perioadă.

Publicul e ca un copil foarte capricios, care trebuie să aibă jucării noi în fiecare zi.

Strigătul “de dreptate” împotriva comerțului cu femei e o astfel de jucărie.

Servește la a amuza poporul o perioadă, și va ajuta la crearea a și mai multe slujbe politice grase – a unor paraziți nu fac decât să stea la pândă, cum ar fi investigatorii, detectivii și alții.

Care e de fapt cauza comerțului cu femei? Nu doar cu femei albe, ci și din Asia și din Africa. Exploatarea, desigur; nemilosul Moloch al capitalismului care se îngrașă din munca neplătită, și care astfel aruncă mii de femei și de fete în prostituție. 

Doamna Warren îşi imaginează că fetele ajung în prostituţie pentru că ar gândi cam așa: “De ce să-mi risipesc viața pe câțiva șilingi pe zi într-o fabrică, 18 ore pe zi?”

Firesc reformatorii noștri nu spun absolut nimic despre această cauză. Ei o cunosc foarte bine, dar nu mai fac bani dacă spun ceva legat de ea. E mult mai profitabil să facă pe fariseii, să pretindă că sunt jigniţi în moralitatea lor, decât să caute rădăcina şi cauza fenomenului. 

Însă există o excepţie de lăudat printre scriitorii tineri: Reginald Wright Kauffman, a cărui carte „Casa Sclaviei” (The House of Bondage) este prima încercare onestă de a trata răul social – nu dintr-un punct de vedere sentimental filistin. Un jurnalist cu o mare experienţă, Kauffman dovedeşte că sistemul nostru industrial nu le lasă celor mai multe femei decât alternativa prostituţiei.

Femeile pe care le arată în “Casa Sclaviei” fac parte din clasa muncitoare. Dacă autorul ar fi arătat viaţa femeilor din alte sfere, s-ar fi confruntat cu aceeaşi stare a lucrurilor.

Nicăieri nu e femeia tratată potrivit meritelor muncii ei, ci doar ca sex.

Prin urmare este aproape inevitabil că trebuie să plătească pentru dreptul de a exista, pentru a-şi menţine o poziţie în oricare domeniu, cu favoruri sexuale.

Astfel e doar o chestiune de intesitate dacă se vinde unui singur bărbat – în căsătorie – , sau mai multor bărbaţi.

Fie că reformatorii noştri recunosc sau nu, inferioritatea economică şi socială a femeii este responsabilă pentru prostituţie.

La fel cum în prezent bunul nostru popor e şocat de dezvăluirea că, doar în New York City, 1 din 10 femei lucrează într-o fabrică, că salariul mediu primit de femei e de 6 dolari pe săptămână pentru 48-60 de ore de muncă, și că cele mai multe femei muncitoare salariate au de-a face cu multe luni în care sunt ținute în șomaj ceea ce le lasă un salariu de 280 de dolari pe an.

Din perspectiva acestor orori economice, e de mirare că prostituția și comerțul cu femei au devenit asemenea factori dominanți?

Ca cifrele anterioare să nu fie considerate o exagerare, e bine să examinăm ce spun unele autorități despre prostituție:

O cauză prolifică a degradării femeilor poate fi găsită în câteva tabele care arată descrierea slujbelor pentru care au fost angajate și salariile primite de către femei înainte de decăderea lor, și să-l lăsăm pe economistul politic să decidă cât de departe poate duce apologia pe care o face în numele afacerilor, susţinând că reducerea salariilor ar face o economie care ar trebuie să contrabalaseze enorma taxare, impusă de public în general pentru a masca cheltuielile care au loc în sistemul viciului, acesta fiind rezultatul direct, în multe cazuri, al insuficientei compensații pentru muncă cinstită.” [1]

Reformatorii noştri ar face bine să citească atent cartea Dr. Sangers. Vor afla că, din 2.000 de cazuri pe care le-a cercetat, doar câteva femei au venit din clasele de mijloc, din condiţii bune, sau din familii cu stare. De departe, majoritatea copleşitoare a femeilor din prostituţie e formată din fete muncitoare sau femei muncitoare; unele împinse în prostituţie de cererea brutală, altele din cauza unei vieţi dezastruoase acasă, altele pentru că au fost schilodite de natura lor fizică.

La fel, le va face bine gardienilor moralităţii şi purităţi să afle că, din 1.000 de cazuri, 490 sunt femei căsătorite, femei care trăiesc cu soţii lor. Evident, sanctitatea căsătoriei n-a fost o prea mare garanţie pentru “siguranţa şi puritatea” lor. [2]

Dr. Alfred Blaschko, în „Prostituţia în Secolul 19” (Prostitution in the Nineteenth Century), e chiar mai empatic atunci când descrie condițiile economice şi arată că acestea sunt unul dintre cei mai importanţi factori care menţin prostituţia.

Deși prostituția a existat în toate timpurile, secolul 19 a fost momentul în care s-a dezvoltat într-o instituție socială gigantică. Dezvoltarea industriei cu mase vaste de oameni pe piața competitivă, creșterea populaţiei și congestionarea din marile orașe, insecuritatea și nesiguranța slujbelor au fost stimuli pentru ca prostituția să ajungă la dimensiuni pe care nu le-a atins niciodată în istoria omenirii.”

Şi, din nou Havelock Ellis, care deşi nu e aşa sigur de cauza economică, este totuşi obligat să recunoască că aceasta este o cauză principală, directă şi indirectă. A descoperit că foarte multe prostituate sunt recrutate din clasele de servitoare, deşi acestea au mai puţine griji şi o siguranţă a zilei de mâine mai mare. Pe de altă parte, Ellis nu neagă că rutina zilnică, corvoada, monotonia unei vieţi de fată servitoare, şi mai ales faptul că ar putea să nu aibă niciodată parte de un partener şi de bucuria unui cămin nu sunt factori de neglijat care o împing să caute altă viaţă în prostituţie.

Cu alte cuvinte, fata servitoare, fiind tratată ca un animal de povară, şi care nu are niciodată dreptul la persoana sa, care e epuizată de mofturile stăpânei, poate găsi o evadare, la fel ca fata muncitoare din fabrică sau fata vânzătoare la magazin, numai în prostituţie.

Cea mai amuzantă chestiune pusă acum în faţa publicului este indignarea “bunilor, respectabililor oameni,” mai ales a domnilor creştini, care întotdeauna sunt în prima linie la fiecare cruciadă. 

E posibil să fie chiar atât de ignoranţi în privinţa istoriei religiei şi în special a religiei creştine? Sau de fapt ei speră să orbească actuala generaţie ca nu cumva să vadă rolul jucat în trecut de biserică în promovarea prostituţiei? Oricare ar fi motivul lor, ei ar trebui să fie ultimii care să urle împotriva victimelor nefericite de azi, din moment ce orice student inteligent ştie foarte bine că prostituţia îşi are originea în religie, că a fost menţinută şi consolidată secole la rând, nu ca o ruşine, ci ca o virtute, ridicată în slăvi ca atare chiar de către dumnezei.

S-ar părea că originea prostituţiei se găseşte în primul rând într-un obicei religios, religia, acea mare conservatoare a tradiţiei sociale, păstrând într-o formă transformată o libertate primitivă care era transmisă mai departe în viaţa generală socială. Exemplul tipic este documentat de Herodot, în secolul 5 înainte de Cristos, la templul lui Mylitta, venus din Babilon, unde fiecare femeie, o dată în viață, trebuia să vină „să se dea” primului străin, care îi arunca o monedă în poală, pentru a o idolatriza pe zeiță. Obiceiuri foarte similare au existat în alte părți din Asia de vest, în nordul Africii, în Cipru, și în alte insule din Mediterană, în Grecia unde templul Afroditei din Corinth avea peste 1000 de hierodule (prostituate sacre), dedicate slujirii zeiţei.”

Teoria că prostituţia religioasă s-a dezvoltat, ca regulă generală, din credinţa că activitatea de aducere pe lume a fiinţelor umane poseda o influenţă misterioasă şi sacră în promovarea fertilităţii Naturii, este susţinută de scriitori cu autoritate asupra subiectului. Gradual, însă, când prostituţia a devenit o instituţie organizată sub influenţa preoţilor, prostituţia religioasă şi-a dezvoltat partea utilitară, fiind folosită astfel pentru creşterea veniturilor publice.”

Apariţia creştinismului ca putere politică a produs puţine schimbări în această politică. Părinţii din fruntea bisericii creştine au tolerat prostituţia. Bordelurile sub protecţia municipalităţilor pot fi găsite şi în secolul 13. Ele constituiau un fel de serviciu public, directorii lor fiind consideraţi aproape ca nişte funcţionari publici.” [3]

La asta trebuie să adăugăm următoarele din cartea Dr. Sanger:

Papa Clement al doilea a emis o bulă care spunea că prostituatele vor fi tolerate, dacă plătesc o anumită sumă din câştigurile lor Bisericii.”

Papa Sixtus al IV-lea a fost mai practic; dintr-un singur bordel, pe care el l-a construit, extrăgea un venit de 20.000 de ducaţi.” (nt: adică a fost peşte).

În timpurile moderne, Biserica e un pic mai atentă în această direcţie. Nu mai cere bir de la prostituate pe faţă. Găseşte că e mult mai profitabil să intre în domeniul tranzacţiilor imobiliare, la fel ca Biserica Trinity, de exemplu, şi să închirieze la preţuri exorbitante, cu scopul de a le prinde pe cele care trăiesc din prostituţie într-o capcană mortală.

Spaţiul pe care-l am la dispoziţie nu-mi permite să vorbesc despre prostituţia din Egipt, Grecia, Roma şi din Evul Mediu. Situaţia din Evul Mediu e în special interesantă, în sensul că prostituţia era organizată şi prostituatele puteau face grevă pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile. Cu siguranţă e o metodă mai practică decât cea folosită de sistemul sclaviei salariale moderne din societatea noastră.

Ar fi părtinitor şi extrem de superficial să susţinem că factorul economic este singura cauză a prostituţei. Există un alt factor, la fel de important şi crucial. Reformatorii ştiu şi ei asta, dar despre acest factor îndrăznesc să discute chiar mai puţin decât despre instituţia care îi seacă de viaţă pe femei şi bărbaţi (capitalismul). Mă refer la chestiunea sexuală, pe care doar dacă o menţionezi, le provoci celor mai mulţi oameni spasmuri morale.

a_90_673Se vede cu ochiul liber că (în societatea capitalistă şi patriarhală) femeia e crescută să fie o marfă sexuală, şi totuşi e ţinută într-o ignoranţă absolută privind sensul şi importanţa sexului.

Tot ce are legătură cu acest subiect e suprimat, şi persoanele care încearcă să aducă lumină în această teribilă beznă sunt persecutate şi aruncate în închisoare. Totuşi nu e mai puţin adevărat că atâta timp cât o fată nu ştie să aibă grijă de ea, nu ştie rolul şi funcţiile celei mai importante părţi din viaţa ei, nu trebuie să ne mirăm dacă devine o pradă uşoară pentru prostituţie, sau a oricărei alte relaţii care o va degrada şi o va reduce la condiţia de a fi transformată într-un obiect pentru satisfacerea sexuală a bărbaţilor şi atât.

Din cauza acestei ignoranţe întreaga viaţă şi natură a femeii este schilodită şi mutilată. Dintotdeauna societatea consideră că e de la sine înţeles ca un băiat să asculte glasul naturii, adică, imediat ce sexualitatea băiatului se afirmă, băiatul poate s-o satisfacă; dar moraliştii noştri se scandalizează doar la gândul că sexualitatea fetei ar trebui şi ea să se afirme. Pentru moralişti, prostituţia nu constă atât de mult din faptul că femeia e nevoită să-şi vândă trupul, ci din faptul că şi-l vinde în afara căsătoriei. Dovada că aşa stau lucrurile vine din faptul că, pentru moralişti, căsătoria din interese monetare e perfect legitimă, e chiar sanctificată de lege şi de opinia publică, în timp ce orice altă uniune este condamnată şi repudiată. Totuşi o prostituată înseamnă „orice persoană pentru care relaţiile sexuale sunt subordonate câştigului.” [4] Acele femei care sunt prostituate şi care îşi vând trupurile pentru exercitarea unui act sexual şi care fac din asta o profesie.”[5]

De fapt, Banger merge şi mai departe; el susţine că actul de prostituţie este “instrinsec egal actului prin care un bărbat sau o femeie intră într-o relaţie contractuală de căsătorie din motive economice.”

Desigur, căsătoria e (considerată de societate) „visul oricărei fete”, dar cum mii de fete nu pot să se căsătorească, tradiţiile noastre stupide le condamnă fie la o viaţă de celibat, fie la prostituţie. Dar natura umană se manifestă indiferent ce spun toate legile, şi nici nu există un motiv plauzibil pentru care natura ar trebui să se adapteze la o concepţie pervertită a moralităţii.

Societatea consideră că experienţele sexuale ale bărbatului ar fi atribute ale dezvoltării sale generale, în timp ce aceleaşi experienţe în viaţa unei femei sunt denigrate şi stigmatizate ca o teribilă calamitate, o pierdere a onoarei şi a tot ceea ce e nobil şi bun într-o fiinţă umană.

Acest dublu standard al moralităţii a jucat un rol important în crearea şi perpetuarea prostituţiei. Implică ţinerea tinerelor în captivitatea unei ignoranţe totale privind chestiuile legate de sex, care, împreună cu presupusa “inocenţă” şi natura reprimată a sexului, ajută la apariţia unei stări de fapt pe care puritanii noştri sunt atât de nerăbdători să o evite sau să o prevină.

Nu sexualitatea duce la prostituţie, ci persecutarea plină de cruzime, lipsită de inimă şi criminală a celor care îndrăznesc să se abată de la calea bătătorită e cea responsabilă de asta.

Fetele, abia copile, sunt obligate să muncească în ateliere supra-încălzite şi ultra-aglomerate (…) Multe dintre aceste fete nu au casă sau confort de nici un fel; prin urmare strada sau un alt loc ieftin unde se pot distra este singurul mijloc prin care pot uita de rutina zilnică.

Inevitabil, asta le aduce în proximitatea celuilalt sex. Acesta e primul pas spre prostituţie. Nu fata e cea responsabilă de asta. Dimpotrivă, este cu totul vina societăţii, vina lipsei ei de înţelegere, lipsa noastră de înţelegere a modul în care evoluează viaţa; este, mai ales, vina criminală a moraliştilor noştri care condamnă o fată pentru toată eternitatea, pentru că s-a abătut de la „calea virtuţii”; adică pentru că prima ei exprienţă sexuală a avut loc fără aprobarea Bisericii. 

Fata e făcută să se simtă o renegată totală, iar uşile familiei şi societăţii îi sunt trântite în faţă. 

Pe tot parcursul vieţii ei, întreaga pregătire şi educaţie sunt în aşa fel că fata ajunge ea însăşi să se simtă depravată şi decăzută, şi prin urmare nu are nici un fel de sprijin, nimic care să o ridice, totul e făcut să o doboare.

Astfel societatea crează victimele de care mai apoi în zadar încearcă să scape. Cel mai josnic, cel mai depravat, cel mai decrepit bărbat se va considera pe sine prea bun să se căsătorească cu o femeie – ale cărei favoruri, de altfel, e mai mult decât doritor să le cumpere în prostituţie -, chiar dacă ar putea să o salveze de la o viaţă de oroare.

Fata nu se poate duce la nici o soră (altă femeie) să ceară ajutor. În stupiditatea ei, sora ei se va cosidera prea pură şi castă, fără să-şi dea seama că propria ei poziţie în multe privinţe e chiar mai deplorabilă decât a surorii ei aruncată pe stradă. 

Soţia care s-a căsătorit pentru bani, prin comparaţie cu prostituata,” spune Havelock Ellis, “e în situaţia celor care sparg grevele. E plătită mai puţin, munceşte mult mai mult pentru îngrijirea casei şi îngrijirea familiei şi e absolut legată (în servitute) de stăpânul ei.”

Femeile-care-se-cred-mai-bune-decât-tine nici nu realizează ce apologie se ascunde în afirmaţia lui Lecky: “deşi ar putea fi supremul tip de vicu, ea este şi cea mai eficientă gardiană a virtuţii. Dacă nu ar fi ea (prostituata), căminul fericit ar fi poluat, nenatural şi practica dăunătoare ar fi din abundenţă.”

Moraliștii sunt mereu gata să sacrifice o jumătate a speciei umane de dragul unei instituții nenorocite căreia nu-i dau de cap.

De fapt, prostituția nu e un gardian al purității căminului, la fel cum nici legile rigide nu sunt un gardian împotriva prostituției: 50 la sută dintre bărbaţii căsătoriţi sunt patroni (clienţi) ai bordelurilor.

Prin acest element plin de virtute (vizitele bărbatului căsătorit la bordel), femeia căsătorită – nu, chiar şi copii ei – sunt infectaţi cu boli venerice. Totuşi societatea nu are nici un cuvânt de condamnare a bărbatului, deşi nici o lege nu e prea monstruoasă pentru a fi pusă în mişcare împotriva victimei sale lipsite de apărare (prostituata).

Ea nu e doar prada celor care se folosesc de ea, dar e şi absolut la mila fiecărui poliţist şi a fiecărui nenorocit de detectiv, a paznicilor de la gară, a autorităţilor din fiecare închisoare.

Într-o carte scrisă recent de o femeie care a fost timp de 12 ani amanta unui „cămin” (proprietară de bordel) se găsesc următoarele cifre: “Autorităţile mă obligau să plătesc în fiecare lună amenzi între 14,70 dolar şi 29,70 dolari, fetele (minore) plăteau între 5,70 dolari şi 9,70 dolari către poliţie.”

Ţinând cont că scriitoarea avea o afacere într-un oraş mic, că sumele pe care le oferă nu includ mitele extra şi penalităţile extra, se poate vedea foarte uşor ce venituri imense obţinea departamentul de poliţie din banii însângeraţi pe care îi extrăgeau de la victimele lor, cărora nici măcar nu le acordau protecţie.

Vai de cele care refuză să plătească birul către poliţie; sunt săltate ca vitele, “chiar şi numai pentru a face o impresie favorabilă asupra bunilor cetăţeni din oraş, sau dacă puterile (autorităţile) aveau nevoie de extra bani din partea lor. Mintea încuiată, care crede că o femeie decăzută ar fi incapabilă de emoţii umane, e imposibil să înţeleagă suferinţa, ruşinea, lacrimile, demnitatea rănită care e călcată în picioare de fiecare dată când femeile sunt săltate în urma raidurilor.” Curios, nu-i aşa, că o femeie care a ţinut “o casă” ar putea să simtă aşa ceva? Dar şi mai curios că o lume a bunilor creştini le storc de bani până la sânge pe aceste femei şi nu le dă nimic în afară de înfierare şi persecutare.

O, caritatea şi bunătatea lumii creştine!

Se insistă mult asupra sclavelor albe care sunt importate în America. Cum ar putea să-şi păstreze America virtutatea, dacă nu ar ajuta-o Europa? Nu voi nega că unele femei sunt aduse ca sclave din Europa, şi nu voi nega nici că sunt emisari din Germania şi din alte ţări care vând sclavi economici în America; dar voi nega absolut că prostituţia e recrutată într-o măsură considerabilă din Europa. Ar putea fi adevărat că majoritatea prostituatelor din New York City sunt străine, dar asta e aşa pentru că majoritatea populaţiei e străină (nu e născută pe teritoriul SUA).

În momentul în care ne ducem în orice oraş american, din Chicago sau în Middle West, vom vedea că numărul de prostituate străine e de departe doar o minoritate.

La fel de exagerată e credinţa că majoritatea fetelor care fac trotuarul din acest oraş au fost angajate în această afacere înainte să vină în America.

Cele mai multe fete vorbesc o engleză excelentă, au înfăţişare şi obiceiuril americănizate – un lucru absolut imposibil dacă nu ar fi trăit mulţi ani în această ţară.

Asta înseamnă că ele au fost împinse în prostituţie de condiţiile din America, de obiceiul total american de a expune cu ostentaţie haine scumpe şi mărfuri scumpe, pentru care, desigur, e nevoie de bani, – bani care nu pot fi câștigați ca vânzătoare sau muncind în fabrică.

Cu alte cuvinte, nu e nici un motiv să credem că orice categorie de bărbați ar risca și ar cheltui să obțină „produse” străine când condițiile din America inundă piața cu mii de fete.

Pe de altă parte, sunt dovezi suficiente pentru a dovedi că exportul de fete din America pentru a fi trimise în prostituție în alte ţări nu e nici pe departe un factor minor.

Astfel Clifford G. Roe, fost procuror adjunct din Cook County, Ill., face o acuzație publică: fetele din New England sunt traficate în Panama cu scopul declarat de a fi exploatate sexual de bărbați, care sunt în serviciul Unchiului Sam (servesc SUA). Roe adaugă: “pare să circule un tren clandestin între Boston și Washington, multe fete fiind traficate în acest mod.”

Nu e lipsit de importanță că acest detaliu care arată că traseul pe care circulă trenul clandestin duce chiar la fotoliul autorității Federale? Că Roe a spus mai mult decât putea fi acceptat în anumite colțuri ale puterii e dovedit de faptul că a fost dat afară.

Nu e bine pentru cariera bărbaților cu funcții ”să dea din casă”.

Scuza oferită că fetele n-ar fi trimise în Panama pentru prostituţie e că în regiunea Canalului n-ar exista bordeluri. Asta e portiţa obişnuită prin care o lume ipocrită scapă mereu de răspundere pentru că nu îndrăzneşte să privească adevărul în faţă. Nu există bordeluri în zona Canalului, nici în interiorul oraşului, prin urmare prostituţia nu există deloc.

Pe lângă Roe, mai e şi James Bronson Reynolds, care a făcut un studiu detaliat al comerţului cu sclave albe în Asia.

Cetăţean american plin de virtuţi şi prieten al viitorului Napoleon de America (Theodore Roosevelt) cu siguranţă, el ar fi ultimul care să discrediteze meritele ţării sale. Cu toate acestea, suntem informaţi, de către el, că grajdurile cu marfa viciului american se află în Hong Kong, Shanghai şi Yokohama. Acolo prostituatele americane s-au făcut atât de simţite peste tot, că, în Orient, expresia „fată americană” a ajuns să fie sinonimă cu prostituata. Reynolds le reaminteşte concetăţenilor săi că, în timp ce americanii din China se află sub protecţia reprezentanţilor noştri consulari, chinezii din America nu au nici un fel de protecţie.

Toată care lumea ştie ce persecuţii brutale şi barbare îndură chinezii şi japonezii pe coasta Pacificului va fi de acord cu Reynolds.

Ţinând cont de faptele de mai sus e absurd să arătăm spre Europa ca mlaştina de unde ar veni toate bolile sociale în America.

La fel de absurd e să proclamăm mitul că evreii oferă cel mai mare contingent de pradă care ne stă la dispoziţie. Sunt sigură că nimeni nu mă va acuza de tendinţe naţionaliste. Mă bucur să spun că am evoluat şi le-am lăsat în urmă, la fel ca pe multe alte prejudecăţi. Dacă prin urmare mă opun afirmaţiei că prostituatele evreice sunt importate, nu e din cauza vreunei simpatii iudaice, ci din cauza faptelor inerente vieții acestor oameni.

Doar cei mai superficiali ar putea susține că fetele evreice migrează pe tărâmuri străine, dacă nu au o legătură sau o relație care să le aducă acolo. Fata evreică nu e aventuroasă. Până recent, nici nu pleca din localitatea ei natală, nici măcar nu se ducea în satul sau orașul vecin, decât în vizită la rude. Este credibil că fetele evreice și-ar părăsi părinții sau familiile să călătorească mii de mile către un tărâm străin, prin influența și promisiunea unor forțe străine?

Mergeți în porturi când aceste fete ajung în grupuri mari și vedeți cu ochii voștri dacă fetele nu vin ori cu părinții lor, frații, mătușile, sau alte rude.

Ar putea fi excepții, desigur, dar să spui că un mare număr de fete evreice sunt importate pentru prostituție, sau pentru alt scop, înseamnă pur și simplu să nu cunoști psihologia evreilor.

Cei care stau într-o casă de sticlă fac rău să arunce cu pietre în ele; pe lângă asta, sticla casei americane e atât de subțire și se va sparge ușor, iar ce e în interior nu e o priveliște admirabilă.

Să atribui creșterea prostituției unui presupus import, pentru a crește sistemul de cadeți, sau pentru alte motive similare, e foarte superficial.

În ce privește sistemul de cadeți, oribil cum e, nu trebuie să ignorăm faptul că este esențial o fază a prostituției moderne – o fază accentuată de supresiune și corupție, care rezultă din cruciade sporadice împotriva răului social. Cel care procură e fără îndoială un specimen jalnic al familiei umane, dar în ce manieră e el mai respingător decât polițistul care ia ultimul cent de la o prostituată de pe stradă, și apoi o închide în arest?

De ce e cadetul mai criminal sau un pericol mai mare pentru societate decât ar fi proprietarii de magazine și de fabrici, care se îngrașă din sudoarea victimelor lor, numai ca să le forțeze să ajungă pe stradă?

Nu fac nici un fel de pledoarie pentru cadet, dar nu reușesc să văd de ce el ar trebui să fie vânat fără milă, în timp ce criminalii reali ai tuturor acestor atrocități sociale se bucură de imunitate și respect.

Atunci ne va face bine să ne amintim că nu cadetul e cel care face prostituata. Ci impostura şi ipocrizia noastră generează atât prostituata, cât și cadetul.

Până în 1894 foarte puține se știau în America despre cel care cumpără (clientul prostituatelor sau peştele). Apoi am fost atacați de o epidemie a virtuții. Viciul trebuia abolit, țara purificată cu orice preț.

Cancerul social a fost prin urmare scos din spațiul unde era vizibil, dar a fost împins și mai adânc în trup. Deținătorii de bordeluri, precum și victimele lor nefericite, au fost abandonaţi la mila poliției. Consecința inevitabilă a șpăgilor enorme şi a închisorilor e ce-a urmat.

În timp ce, prin comparație, în bordeluri aveau o oarecare protecție, unde cel puțin reprezentau o valoare monetară, fetele acum se trezesc pe străzi, absolut la mila poliției lacomă mereu de mită și mai multă. Disperate, având nevoie de protecție și tânjind după afecțiune, aceste fete în mod firesc s-au dovedit o pradă ușoară pentru cadeți, care ei înșiși au fost rezultatul spiritului erei noastre comerciale.

Astfel sistemul de cadeți a fost rezultatul direct al persecuției din partea poliției, a corupției poliției și a încercării de a suprima prostituția.

Ar fi o prostie totală să confundăm această fază modernă a răului social cu cauzele ultimei.

Suprimarea totală și pedepsele barbare nu pot servi decât să amărască și mai mult și astfel să degradeze și mai mult pe victimele nefericite ale ignoranței și stupidității. Acestea și-au atins exprimarea supremă în legea propusă pentru a face tratamentul uman al prostituției o crimă, pedepsind pe oricine care adăpostește o prostituată cu 5 ani de închisoare și cu 10.000 de dolari amendă.

O asemenea atitudine doar arată lipsa teribilă de înțelegere a adevăratelor cauze ale prostituției, ca factor social, precum și manifestarea spiritului puritan din vremea lui „Scarlet Letter”.

Nu e nici un scriitor modern care să nu arate inutilitatea totală a metodelor legislative de a trata această problemă.

Astfel Dr. Blaschko crede că suprimarea din partea guvernului și cruciadele morale nu vor duce la nimic altceva decât la împingerea răului în canale secrete, multiplicându-i pericolele față de societate.

Havelock Ellis, cel mai informat și mai uman cercetător al prostituției, dovedește prin informații solide că cele mai stringente metode de persecutare nu fac decât să înrăutățească condițiile.

De la el aflăm că în Franța “în 1560, Charles al IX-lea a abolit bordelurile printr-un decret, dar numărul prostituatelor doar a crescut, și multe bordeluri au apărut sub forme de nebănuit, și erau mult mai periculoase. În ciuda oricăror legi, sau mai degrabă din cauza lor, nu e nici o ţară în care prostituţia să nu fi jucat un rol mai izbitor.”[6]

Un public educat, eliberat de vânarea legală şi morală a prostituatei poate fi singurul care poate ameliora condiţiile din prezent. Ignorarea răului ca un factor social al vieţii moderne, şi închiderea ochilor nu pot decât să agraveze problemele.

Trebuie să ne ridicăm deasupra noţiunilor noastre prosteşti de “sunt-mai-bun-decât-tine,” şi să învăţăm să recunoaştem în prostituată un produs al condiţiilor sociale.

O asemenea înţelegere va înlătura atitudinea de ipocrizie, şi va asigura o mai mare înţelegere şi un tratament mai uman. În ce priveşte o eradicare totală a prostituţiei, nimic nu va putea duce la asta, în afară de o completă regândire a tuturor valorilor acceptate, mai ales cele morale, pe alte principii, cuplată cu abolirea sclaviei industriale.

Note de subsol

1. Dr. Sanger, The History of Prostitution

2. Este un fapt semnificativ că această carte a Dr. Sanger a fost exclusă din catalogul Poştei SUA. Evident, autorităţile nu ţin ca publicul să fie informat privind cauzele reale ale prostiuţiei.

3. Havelock Ellis, Sex and Society:

4. Guyot, La Prostitution.

5. Bangert Criminalité et Condition Economique.

6. Sex and Society.

Publicată prima dată în „Emma Goldman’s Anarchism and Other Essays”, a doua ediţie adăugită, New York & London: Mother Earth Publishing Association, 1911. pp. 183-200.

* Goldman se referă la cumpărarea-vânzarea de femei albe pentru a fi exploatate în prostituţie, tangenţial se referă la exploatarea sexuală a femeilor de culoare, asiatice (nu le menţionează deloc pe cele native, cum nu menţionează aproape deloc nici războiul colonial dus împotriva populaţiei native); citite în contextul de atunci poziţiile sale nici măcar nu par radicale, ci mai degrabă liberale. O tragedie a mişcării anarhiste e absenţa explicită a poziţiilor anti-imperialiste**, inclusiv azi, chiar dacă s-ar putea spune că eforturile şi campaniile duse de anarhişti împotriva războaielor imperialiste, cu preţul persecutării politice de către state şi guverne, sunt poziţii implicit anti-imperialiste, dar asta ar putea arăta mai degrabă o auto-amăgire, decât reflectarea unei realităţi, cel puţin în momentul de faţă. E foarte ironică absenţa poziţiilor anti-imperialiste în rândul anarhiştilor – şi absenţa e rară, pentru că mulţi susţin imperialismul american pe faţă -; spre deosebire de marxişti care au dezvoltat şcoli de gândire anti-imperialiste. În secolul 19 ruptura dintre marxişti şi anarhişti a fost provocată de poziţia imperialistă a lui Marx faţă de estul Europei – ulterior Marx a revenit asupra ei -, poziţie contestată aprig de anarhistul rus, Bakunin şi de alţii; la fel, poziţiile imperialiste ale stângii occidentale au dus la denigrarea lui Kropotkin din cauza poziţiei sale privind implicarea Rusiei în primul război mondial; foarte mulţi anarhişti din occident folosesc revoluţia rusă din 1917 pentru a promova indirect propaganda imperialistă a occidentului împotriva mişcărilor socialiste, pentru că toate criticile faţă de lipsurile socialismului din Rusia evită cu încăpăţânare să menţioneze războiul economic dus de occident împotriva URSS şi atacurile teroriste organizate de ţările occidentale împotriva populaţiei din Rusia, în special organizate de Anglia, cu scopul de a distruge guvernul socialist şi de a instaura la putere fosta aristocraţie criminală din Rusia, care a comis crime şi atrocităţi de nedescris împotriva muncitorilor şi ţăranilor din URSS. Elitele reacţionare din estul Europei întotdeauna au împărtăşit poziţiile „terorii albe” din Rusia, care coincid cu cele ale clasei capitaliste occidentale.

 ** Cadetul e definit ca „un bărbat care vinde o femeie în prostituţie şi e întreţinut din câştigurile obţinute de ea, în timp ce trăieşte cu ea; un bărbat care seduce femei tinere şi le vinde caselor-de-prostituţie.” “Cadeţii şi peştii provin din acelaşi mediu economic şi chiar din acelaşi cartier cu femeile exploatate în prostituţie. „Peste tot băiatul din cartierele sărace a învăţat că o fată e un bun care, odată obţinut, îi va oferi mai mulţi bani decât ar putea câştiga el vreodată, fără să facă nimic”, scrie George Kibbe Turner. La fel ca femeia vândută în prostituţie, cadetul sau peştele găseşte în comecializarea femeii un mijloc ilegitim de a obţine un scop social acceptabil de avuţie materială. La fel ca proprietarii din cartierele sărace, care închiriază clădiri pentru bordeluri, peştele provine şi el dintr-un mediu dominat de sărăcie. Totuşi, relaţia sa personală cu femeia prostituată reflectă subjugarea individuală a femeilor de către bărbaţi”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s