Ipocrizia Puritanismului, de Emma Goldman (1917)

puritan-man-flipîn original, aici

de Emma Goldman

“Vorbind despre Puritanism în legătură cu arta din America de nord, Gutzon Borglum a spus:

Puritanismul ne face să ne concentrăm asupra propriei noastre persoane şi să fim ipocriţi atâta timp că sinceritatea şi admiraţia pentru ce e natural în impulsurile noastre au fost aproape total scoase din noi, iar rezultatul e că nu poate exista nici adevăr, nici individualitate în arta noastră.”

Borglum ar fi putut adăuga că Puritanismul a făcut viaţa imposibilă. Mai mult decât arta, mai mult decât estetica, viaţa reprezintă frumuseţe în mii de variaţii; este într-adevăr o panoramă gigantică a schimbării eterne.

Puritanismul, dimpotrivă, se bazează pe o concepție fixă și imuabilă privind viața; se bazează pe ideea calvinistă că viața ar fi un blestem, impus omului de către dumnezeu. Pentru a se salva, omul trebuie să îndure o pedeapsă continuă, trebuie să-și repudieze fiecare impuls natural și sănătos, și să respingă frumusețea și bucuria.

Puritanismul și-a sărbătorit domnia terorii în Anglia în timpul secolelor 16 și 17, distrugând și zdrobind orice manifestație de artă și cultură.puritan-americans

Spiritul Puritanismului a fost cel care i-a furat copiii lui Shelley, pentru că nu dorea să se supună dictatului religiei.

Același spirit îngust a fost cel care l-a înstrăinat pe Byron de pământul său natal, pentru că acel mare geniu s-a răsculat împotriva monotoniei, plictiselii și micimii din țara sa.

Puritanismul a fost cel care le-a forțat pe unele dintre cele mai libere femei din Anglia în viața convențională a căsătoriei: Mary Wollstonecraft și, mai târziu, pe George Eliot. Și recent, Puritanismul a cerut o altă jertfă – viața lui Oscar Wilde.

De fapt, Puritanismul nu a încetat niciodată să fie cel mai distrugător factor în activitatea lui John Bull, acționând ca cenzură a exprimării artistice a poporului său, și punând ștampila de aprobare doar pe ceea ce menținea respectabilitatea plictisită a clasei de mijloc.

Prin urmare e șovinism total din partea britanicilor să arate cu degetul către America de nord ca fiind țara puritanismului provincial.

E foarte adevărat că viața noastră e distrusă de Puritanism, și că acesta ucide ce e natural și sănătos în impulsurile noastre. Dar e la fel de adevărat că Anglia e cea de la care am moștenit prin transplantare acest spirit (şi l-am adus) pe pământul Americii de Nord. Ne-a fost impus de părinții pelerini. Fugind de persecuție, pelerinii din Mayflower au impus în Noua Lume o domnie a tiraniei și crimei puritanismului. Istoria New England și în special a Massachusetts abundă în ororile care ne-au transformat viața în amărăciune, bucuria în disperare, naturalețea în boală, onestitatea și adevărul în minciuni și ipocrizii hidoase. justice-penitentiary-system-ducking-ducking-stool-17th-century-after-DDRHEF

Scaunul de torturat femei prin înecare, stâlpul de biciuit și multe alte metode de tortură au fost metodele favorite ale englezilor pentru purificarea Americii.

Boston, orașul culturii, a decăzut în vremea Puritanismului și a devenit cunoscut ca “Orașul Însângerat.” Rivaliza cu Salem chiar, în persecutarea plină de cruzime a opiniilor religoase neautorizate. Una dintre de-acum faimoasele femei ale Comunei, pe jumătate dezbrăcată, ținându-și copilul în brațe, a fost biciuită în public pentru crima de a fi vorbit liber; și în același loc Mary Dyer, o altă femeie Quaker, a fost spânzurată în 1659. De fapt, Boston a fost scena celor mai deliberate şi violente asasinate comise de Puritanism. Salem, în vara lui 1692, a ucis 18 femei pentru vrăjitorie. Massachusetts nu a fost singurul care s-a apucat să-l alunge pe diavol prin arderea oamenilor pe rug și omorârea lor cu pietre. Așa cum Canning a spus pe bună dreptate: “Părinții pelerini au infestat Lumea Nouă pentru a restabili echilibrul din Lumea veche.” Ororile acelei perioade și-au găsit suprema exprimare în clasica The Scarlet Letter.

_wikipedia_en_3_3a_Mary_dyer_being_ledPuritanismul nu mai regurge la torturarea trupului oamenilor şi la bici; dar tot şi-a menţinut cea mai otrăvitoare influenţă asupra minţilor şi sentimentelor oamenilor din America (de nord). Altfel nu se poate explica puterea unuia ca Comstock.

La fel ca Torquemadas din vremea Inchiziţiei, Anthony Comstock este autocratul moralei americane; el dictează standardele pentru bine şi rău, ale purităţii şi viciului. La fel ca un hoţ care atacă noaptea, se strecoară în viețile private ale oamenilor, în cele mai intime relații ale lor. Sistemul de spionare stabilit de acest bărbat, Comstock, face de rușine infama a Treia Divizie a poliției secrete din Rusia.

De ce tolerează publicul un asemenea atac împotriva libertăților sale? Pur și simplu pentru că Comstock nu e decât cea mai vocală expresie a Puritanismului clocit de mintea Anglo-Saxonilor, și din asemenea carceră nici măcar liberalii nu reușesc să se elibereze deplin.

Elementele lipsite de viziune și obtuze ale Temperamentului Creștin al Tinerilor Bărbați și Femei, Liga Puritană, Uniunea Americană a Sabbath-ului, și Partidul Prohibiției, al căror sfânt și patron e Anthony Comstock, sunt groparii artei și culturii americane.

Europa cel puțin se poate mândri cu o literatură și artă curajoasă, care taie adânc în problemele sociale și sexuale ale vremurilor noastre, și exercită astfel o critică a tuturor prejudecăţilor noastre. Ca şi cum ar folosi bisturiul unui chirurg, fiecare carcasă puritană e disecată, și astfel se face drum pentru eliberarea omului de pietrele de moară ale trecutului. Atâta timp cât Puritanismul va rămâne polițistul care nu doarme al vieții americane, nici adevărul, nici sinceritatea nu sunt posibile. Nimic în afară de întunecime și mediocritate nu dictează comportamentul uman, nu distruge exprimarea firească, și nu ne sugrumă impulsurile cele mai bune cum o face Puritanismul.

Puritanismul în acest secol 20 este la fel de mult un dușman al libertății și frumuseții, așa cum a fost și când a acostat prima dată la Plymouth Rock. Repudiază; dar fiind absolut ignorant în privința rolului real al emoțiilor umane, Puritanismul devine el însuși creatorul celor mai de nedescris vicii.workhouse (1)

Întreaga istorie a ascetismului nu face decât să dovedească cât de adevărate sunt toate acestea. Biserica (catolică), la fel ca Puritanismul, a dus un război împotriva trupului ca și cum trupul ar fi fost ceva diavolicesc, care trebuia subjugat și ascuns cu orice preț. Rezultatul acestei atitudini vicioase este abia acum recunoscut de gânditorii moderni și de educatori. Ei își dau seama că ”goliciunea are şi o valoare igienică şi o importanță spirituală, dincolo de influențele sale în ralierea curiozităților firești ale tinerilor sau în acționarea ca pavăză în fața emoțiilor morbide. Este o inspirație pentru adulții care au uitat de multă vreme de curiozitățile unui copil. Viziunea formei umane, esențiale și eterne, cel mai apropiat lucru de noi în toată lumea, cu vigoarea și frumusețea și grația sa, este unul dintre principalele elemente tonice ale vieții.” [1] Dar spiritul puristanismului a pervertit atât de groaznic mintea umană că aceasta și-a pierdut capacitatea de a aprecia frumusețea nudității, forțându-ne să ne ascundem formele naturale sub o mantie de castitate.

Şi totuși însăși castitatea nu este decât ceva impus artificial asupra naturii, expresia unei false rușini față de trupul uman.

Ideea modernă de castitate, mai ales cu privire la femei, este cea mai mare victimă a sa, nu este decât o cenzurare a impulsurilor noastre firești.

Castitatea variază în funcție de cantitatea de haine,” și prin urmare creștinii și puritaniştii, care dintodeauna se grăbesc să acopere impuslurile fireşti, pe criterii “eretice”, trimiţându-le la tăiere, ca astfel să le convertească la ce ar fi „bun și cast”.

Puritanismul, cu toată pervertirea importanței și funcțiilor trupului uman, mai ales în privința femeilor, le-a condamnat pe femei la celibat, sau la reproducerea continuă a unei specii bolnave, sau la prostituție.

Enormitatea acestei crime împotriva umanității se vede cu ochiul liber când ne uităm la efectele ei.

Asupra femeii necăsătorite este impusă o interdicție sexuală absolută, sub pedeapsa de a fi considerată imorală sau decăzută, iar efectele sunt neurastenia, impotența, depresia, și o mare varietate de alte suferințe, care îi diminuează puterea de a munci, și îi limitează bucuria vieții, îi provoacă insomnii, și preocupări legate de dorințe sexuale și lucruri imaginare.

Arbitrariul și ticălosul dictat al interdicției totale probabil explică și inegalitatea mentală între sexe.

Freud crede că inferioriatea intelectuală a atâtor femei vine din cauza inhibițiilor gândurilor impuse asupra lor cu scopul de a le reprima sexual.

Suprimând astfel dorințele naturale sexuale a femeii necăsătorite, Puritanismul, pe de altă parte, o binecuvântează pe sora ei căsătorită pentru lipsa de viață de care are parte în căsătorie. Într-adevăr, nu doar că o binecuvântează, dar o forțează pe femeie, supra-sexualizată de represiunea anterioară, să facă copii, indiferent de condiția ei fizică slabă sau de inabilitatea economică de a întreține o familie numeroasă.

Prevenția, chiar și științific determinată prin metode sigure, este absolut interzisă; de fapt, chiar să aduci vorba despre acest subiect e considerat ceva criminal.

Din cauza tiraniei puritanilor, majoritatea femeilor se găsește la limita resurselor fizice. Femei îmbolnăvite și epuizate, care nu mai sunt în stare nici măcar să le acorde copiilor grija elementară.

olivertwistdisLa asta se adaugă presiunea economică, iar asta le forțează pe multe femei să se expună celor mai groaznice pericole decât să mai aducă pe lume un copil. Cumpărarea de avorturi pe piaţa neagră a atins asemenea proporții în America că e greu de crezut că e real. Potrivit unei investigații recente, 17 avorturi au loc la 100 de sarcini. Acest procent de speriat reprezintă doar cazurile care ajung la cunoştinţa doctorilor. Ţinând cont de secretomania în care această practică e în mod necesar învăluită, şi de ineficienţa profesională şi de neglijenţă, Puritanismul în mod continuu face mii de victime din cauza propriei sale prostii şi ipocrizii.

Prostituţia, deşi stigmatizată, încarcerată, şi pusă în lanţuri, e cu toate acestea cel mai mare triumf al Puritanismului. Este copilul său cel mai valoros, cu toată pioşenia sa plină de ipocrizie.

Femeia prostituată este furia secolului nostru, care mătură ţările “civilizate” ca un uragan, și lasă în urmă o lungă urmă de boală și dezastru.

Singurul remediu pe care îl oferă puritanismului pentru acest copil al său este o și mai mare represiune, și mai plină de cruzime, și nemiloasă.

Cel mai mare scandal e reprezentat de Pagina de Legi, care impune asupra statului New York eșecul teribil și crima Europei, și anume, înregistrarea și identificarea victimelor nefericite ale Puritanismului.

Într-un mod la fel de stupid, Puritanismul încearcă să aducă sub controlul său această plagă teribilă pe care el a creat-o – bolile venerice.

Cel mai descurajant e că acest spirit obtuz al îngustimii minții i-a otrăvit chiar și pe așa-zișii noștri liberali și i-a orbit să se alăture cruciadei împotriva chiar acelui lucru născut din ipocrizia Puritanismului – împotriva prostituției și a efectelor sale.

În orbirea sa, Puritanismul refuză să vadă că adevărata metodă de prevenire este una care face clar pentru toată lumea că “bolile venerice nu sunt un lucru teribil și misterios, o pedeapsă pentru păcatul cărnii, un fel de stigmă diavolicească pogorâtă din răutatea puritanistă, ci o boală obișnuită care poate fi tratată și vindecată.”

Prin metodele obtuze, de mușamalizare și ascundere (a informaţiilor pentru public), Puritanismul a oferit condițiile favorabile pentru creșterea și răspândirea acestor boli. Bigotismul său este din nou izbitor demonstrat de atitudinea lipsită de minte în privința descoperirii Prof. Ehrlich. Din cauza ipocriziei lor, ascund un leac important pentru sifilis, făcând aluzii vagi la remediul pentru “o anumită otravă.”

Capacitatea aproape lipsită de limite a Puritanismului de a face rău e datorată baricadării sale în spatele Statului şi legii. Pretinzând că apără oamenii împotriva “imoralităţii,” a impregnat maşinăria guvernului şi a adăugat la uzurparea protecţiei morale cenzurarea legală a opiniilor noastre, a sentimentelor noastre şi chiar a comportamentului nostru.

Arta, literatura, teatrul, intimitatea corespondenţei, de fapt, cele mai intime gusturi ale noastre sunt la mila acestui tiran de neatins. Anthony Comstock şi un poliţist la fel de ignorant au primit puterea de a distruge geniul, de a mutila cea mai sublimă creaţie a naturii – trupul uman.

Cărţile, care discută cele mai vitale chestiuni pentru vieţile noastre şi care caută să aducă la lumină probleme ascunse de public în mod periculos, sunt legal tratate ca ofense criminale, şi autorii lor, lipsiţi de ajutor, sunt aruncați în închisori sau împinși la distrugere și la moarte.

Nici chiar în regatul Țarului nu e libertatea personală atât de distrusă în măsura în care e în America, fortăreața eunucilor puritaniști.

Aici până şi singura zi de recreație pentru mase, duminica, a fost transformată în ceva hidos și imposibil. Toți scriitorii despre obiceiurile primitive ale civilizațiilor antice sunt de acord că duminca era o zi a sărbătorilor, liberă de griji, munci și obligații, o zi de bucurie generală și în care oamenii puteau să se înveselască unii pe alții. În fiecare țară europeană această tradiție cotinuă să aducă o oarecare alinare la înapoierea și stupiditatea impuse de era creștină.

Peste tot sunt săli de concerte, teatre, muzee, și grădini care sunt pline de oameni, femei și copii, mai ales muncitori cu familiile lor, plini de viață și bucurie, care uită pentru o zi de regulile obișnuite și de convențiile existenței de zi cu zi.

În acea zi masele demonstrează ce ar trebui să fie și să însemne viața într-o societate care gândește sănătos, munca fiind eliberată de corvoada producerii pentru profit, și de distrugerea intenționată și premeditată a sufletului.

Puritanismul le-a furat oamenilor chiar și această singură zi. Firesc, numai muncitorii sunt cei care au de suferit: milionarii noștri au case luxoase și cluburi sofisticate. Săracii însă sunt condamnați la monotonia și plictiseala zilei de duminică americane.

Sociabilitatea și distracția vieții din orașele europene este aici dată la schimb pe amărăciunea bisericii, pe priveliştea saturată de viermi a peisajelor de la ţară, sau pe atmosfera brutalizantă a camerelor private din saloane.

În statele prohibiţiei, oamenii nu au nici măcar aşa ceva, dacă nu pot investi câştigurile mărunte în cantităţi de alcool de contrabandă.

La fel cum se întâmplă şi cu prohibiţia, toată lumea ştie ce farsă e asta de fapt în realitate.

Ca toate celelalte realizări ale puritanismului şi asta a ascuns mai adânc “diavolul” în sistemul uman.

Nicăieri nu vezi atâţia oameni beţi ca în oraşele unde e impusă prohibiţia.

Dar atâta timp cât se poate folosi descântecul aromat de a abate atenţia de la respiraţia urât mirositoare a ipocriziei, Puritanismul triumfă.

Ostentativ, Prohibiţia se opune alcoolului din motive care ar ţine de sănătate şi de economie, dar chiar spiritul Prohibiţiei este în sinea sa anormal, şi reuşeşte doar să formeze o viaţă anormală.

Fiecare stimul care grăbeşte imaginaţia şi aprinde spiritele este la fel de necesar pentru viaţa noastră ca aerul. Învigorează trupul, ne aprofundează viziunea despre camaraderia umană.

Fără stimuli, într-o formă sau alta, munca creativă este imposibilă, şi nu e posibil nici spiritul blândeţii şi al generozităţii.

Faptul că unele dintre cele mai mari genii şi-au văzut reflecţia în halbă mult prea frecvent nu justifică încercarea puritanismului de a sugruma toată paleta de emoţii umane.

Un Byron şi un Poe au stârnit umanitatea mai profund decât ar putea să spere vreodată orice puritan. Ei au dat vieţii sens şi culoare, pe când puritanii au transformat sângele roşu în apă, frumuseţea în urâciune, varietatea în uniformitate şi decădere. Puritanismul în orice expresie a sa este un germene otrăvitor. La suprafaţă totul ar putea să pară solid şi viguros, totuşi otrava îşi face efectul persistent, până când întreaga ţesătură e distrusă. După Hippolyte Taine, fiecare spirit liber a ajuns să-şi dea seama că “Puritanismul este moartea culturii, a filosofiei, a umorului, a bunei camaraderii; caracteristicile sale sunt plictiseala, monotonia, amărăciunea şi tristeţea.”

note

1. The Psychology of Sex, Havelock Ellis.

(publicat prima dată în Emma Goldman, Anarchism and Other Essays, Third revised edition, New York: Mother Earth Publishing Association, 1917)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s