1970 – Nixon către CIA: “Faceţi economia Chile să urle de durere”

28 ianuarie 1970: Memorandum oficial

“… Staţia CIA a recomandat şi ambasadorul Korry a fost de acord …. cu finanţarea campaniei electorale pentru alegerea în Senat a creştin-democratului Zaldivar (ministrul de finanţe din guvernul Frei) cu … (secret). PDR …. în total (suma e secretizată).

Costul estimativ al acestei propuneri e de 1.240.000 dolari. Din această sumă …. pentru cumpărarea de ziare e disponibilă ca parte a … (secretizat). (sursa aici, pagina 545)

10 aprilie 1970: Memorandum de discutat, Washinton 

subiect: Anaconda cere guvernului SUA asistenţă financiară pentru campania electorală a lui Alessandri 

Parkinson (de la Anaconda) a declarat că, deşi informaţiile arată că Alessadnri conduce cursa pentru alegerile prezidenţiale din Chile, în acest moment, Tomic şi Allende susţin campanii foarte active. … A arătat că Alessandri a desemnat un anume individ care să fie intermediarul său prin care să primească fondurile de la companiile private străine pentru campania sa electorală. A cerut ajutor de la Anaconda. Parkinson a spus că Anaconda va contribui, aşa cum a făcut şi până acum, şi că el crede că alte companii din SUA vor participa şi ele. A spus că în Chile chiar şi cei interesaţi de alegerea lui Alessandri contribuie foarte puţin. 

Gruparea lui Alessandri se aşteaptă să primească în jur de 200.000 de dolari, în timp ce are nevoie de aproximativ 3 milioane de dolari pentru campania electorală. …Parkinson într-o manieră foarte directă şi brutală i-a spus dlui Meyer că guvernul Statelor Unite trebuie să facă o mare contribuţie financiară la campania prezidenţială a lui Alessandri. A indicat că dacă Tomic sau Allende câştigă, sectorul privat din Chile va fi terminat.

Alessandri trebuie să primească fonduri pentru campania electorală şi, dacă guvernul SUA nu va contribui cu aceşti bani, în Chile se va ajunge la situaţia de a avea un Castro la putere. Parkinson a spus că guvernul SUA a mai contribuit financiar în campaniile electorale din Chile şi e foarte cunoscut că guvernul SUA a acordat un sprijin major preşedintelui Frei la alegerile din 1964.

Când e vorba de chestiuni politice cheie, cum ar fi supravieţuirea investiţiilor private, discreţia SUA nu trebuie să însemne să lase un loc gol în campania din Chile, a spus Parkinson. Parkinson a spus că ştie foarte bine că guvernul SUA are mecanisme de a plasa banii în mâinile lui Alessandri într-o manieră sigură, astfel încât nu poate accepta argumentul că există un risc de expunere a implicării SUA în campania din Chile. A spus că e îşi doreşte cu ardoare ca cele mai înalte niveluri ale guvernului SUA să fie conştiente de nevoia şi de urgenţa ca guvernul SUA să contribuie financiar direct, astfel încât Alessandri să câştige alegerile. Parkinson a spus că va susţine această cauză şi la niveluri mai înalte ale guvernului SUA.

A exprimat argumentul că miza era supravieţuirea corporaţiei sale; că contribuţiile politice se fac peste tot în lume; inclusiv în SUA, şi că e în interesul naţional al SUA să ajute la salvarea investitorilor majori din Chile. Parkinson a spus că intenţionează să raporteze grupului lui Alessandri că Anaconda a făcut tot ce-a putut pentru a obţine ajutor pentru el din partea guvernului SUA, şi că prin urmare, nu se poate limita doar la întâlnirea cu dl Meyer.

Meyer a spus că a înţeles, dar nu poate răspunde şi că e întristat că s-a ajuns la situaţii în care o companie să sugereze ca guvernul SUA să considere intervenţia directă în politica altei ţări. A spus că e păcat că cei bogaţi şi interesaţi din Chile nu fac ei contribuţiile adecvate pentru a-i permite lui Alessandri să beneficieze de prezenţa media de care are nevoie în campanie.” (sursa aici, pagina 81. pdf poate fi descărcat şi de aicicia2)

28 aprilie 1970: Santiago, Telegramă de la Ambasada SUA din Chile către Departamentul de Stat

„Parkinson a declarat că e „foarte cunoscut” că Washington l-au ajutat pe Frei în 1964 să fie ales şi că totuşi acum susţine că se teme să intervină, pentru că implicarea sa ar putea fi dezvăluită public.

La această contradicţie se poate adăuga faptul că guvernul din Chile şi Partidul Creştin-Democrat erau foarte alertate faţă de mecanismele de transfer a fondurilor din sursele din SUA către Chile, din moment ce ambele au fost implicate direct în asemenea operaţiuni pentru alegerea lui Frei în 1964. Nu există nimeni în Chile care să nu ştie ce intenţii are Anaconda în acest moment, iar angajamentele şi toţi politicienii susţinuţi de Anaconda în ultimii ani, într-un fel sau altul, sunt foarte bine cunoscuţi şi, fără excepţie, au oferit ori pariuri greşite, ori s-au ascuns când situaţia Anaconda în Chile a devenit critică anul trecut. În 1969, SUA a salvat Anaconda prin intervenţia mea în negocieri care au dus la îndeplinirea obiectivului Anaconda, la preţul de 800 de milioane de dolari. Contrar afirmaţiilor lui Parkinson că Frei a cerut SUA ca eu să mă ocup de asta, Charles Brinkerhoff (fostul preşedinte al CA al Anaconda) a fost cel care s-a dus la Departamentul de stat după negocierile de anul trecut şi a făcut această cerere. …

Faţă de cei 200.000 de dolari pe care Alessandri se pare că îi poate strânge pentru campania sa electorală, echivalentul unei sume enorme îi e probabil oferit de proprietarii de ziare şi de cei ai staţiilor de radio sub forma de publicitate electorală neplătită. Costul net înseamnă atunci că e doar o facţiune din ceea ce apare în actele contabile. Alessandri e susţinut de media fără să plătească un cent pentru campania electorală.”

„Fără îndoială că Alessandri are nevoie de bani totuşi cea mai precaută judecată este că suma care ar putea fi folosită în ultimele 4 luni (până la alegeri) ar putea fi maximum de 1 milion de dolari. (Chiar şi jumătate, vorbind cinstit, ar fi de ajuns).”

“În privinţa viitorului iniţiativelor private în Chile, s-ar putea susţine că Henry Ford a făcut mai mult în ultimele două săptămâni în sensul de a afecta investiţiile directe în America Latină, decât orice face Anaconda sau guvernul SUA în Chile. Anunţul făcut după înţelegerea dintre Ford şi Iugoslavia, prin care vor fi produse camioane de o companie în care Ford va avea doar 49 la sută din acţiuni iar statul iugoslav 51%, urmat de discuţiile dintre Ford şi sovietici va face foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru companiile din SUA să insiste asupra controlului clasic (în America Latină). Asta e în mod particular adevărat în situaţia actuală din Chile în care companiile private locale au fost cea mai mare parte a secolului parteneri ai guvernului şi în care teoriile etatiste domină intenţiile tuturor celor trei candidaţi prezidenţiali. Ford demonstrează că afacerile SUA sunt dinamice şi că chiar şi ţările socialiste au nevoie de tehnologia SUA. Anaconda i-a dat bani lui Frei ca să câştige alegerile şi ce s-a întâmplat? Dându-i bani lui Alessandri, nu va opri tendinţa aparent vizibilă că (în Chile) avem de-a face cu distorsiuni istorice profunde care au creat un climat care nu mai e propice capitalismului clasic. Vom face tot ce putem ca un guvern Alessandri să acorde mai multe stimulente şi să creeze structuri mai bune pentru afaceri private mai moderne, dar e o bătălie împotriva curentului.” (sursa aici, pagina 85) 

22 iunie 1970: Mesaj clandestin de la Ambasadorul SUA din Chile (Korry) către sub-secretarul de stat pentru Afaceri Inter-Americane (Crimmins) 

“… a decis să revigoreze … acum două luni când s-a dus în SUA pentru a obţine aprobarea de la directorii săi executivi şi pentru a obţine prima contribuţie pentru campania electorală. A contactat un alt membru al… pentru a acţiona ca agent operativ în campania sa de strângere de bani din SUA. Al doilea om e… Al treilea … . Toţi au luat legătura cu sediile unor firme ca… recent şi… pentru o contribuţie. Poate acel contact explică de ce ziarul comunist (din Chile) El Siglo titra pe prima pagină că Anaconda finanţează o campanie de teorare împotriva lui Allende cu 250.000 de dolari. Siglo cita cu acurateţe că aceşti bani nu au ca scop susţinerea vreunui candidat, ci că vor fi folosiţi exclusiv împotriva lui Allende.” (sursa aici, pagina 96) 

22 iunie 1970: Memorandum pentru Comitetul 40 (*) privind acţiunile politice legate de alegerile prezidenţiale din Chile, Washington

„Acest memo se referă la acţiunile politice propuse de CIA în privinţa Chile şi care au fost aprobate de Comitetul 40 pe 25 martie 1970. …

Propunerea CIA a fost considerată potrivită pentru a face faţă ameninţării care vine din partea unei victorii a lui Allende în alegerile prezidenţiale. … Pe 18 iunie, ambasadorul Korry a recomandat o expansiune a acţiunilor politice întreprinse de CIA, pe baza analizei sale care arată declinul constant (în sondaje) al lui Alessandri.

Întrucât Allende are o susţinere puternică (printre votanţii din Chile), ambasadorul Korry şi şeful de staţie al CIA din Chile au propus ca CIA să se implice în mai multe acţiuni politice împotriva lui Allende, în timp ce SUA să continue să-i susţină pe oricare dintre contra-candidaţii acestuia.

Prima fază implică o creştere a propagandei împotriva lui Allende, susţinerea financiară pentru rivalii săi, şi eforturi adiţionale de a micşora sprijinul pentru Unitatea Populară în perioada pre-electorală. A doua fază se referă la efortul post-alegeri şi are ca scop influenţarea unui mare număr de parlamentari din Chile pentru a vota împotriva validării alegerii lui Allende ca preşedinte.

Acest efort va folosi mecanismele deja aprobate de Comitetul 40, plus includerea altor acţiuni politice care sunt la îndemâna staţiei CIA din Santiago. Mecanismele, oamenii şi banii vor fi asiguraţi prin canale care au fost testate anterior şi s-au dovedit de încredere. Deşi climatul politic e delicat pentru SUA şi pentru CIA, există o aşteptare justificată ca aceste activităţi să fie întreprinse fără ca mâna SUA să fie vizibilă.

Costurile estimate pentru extinderea acţiunilor politice sunt:

– pentru faza 1, o sumă adiţională de 300.000 de dolari,

– pentru faza 2, un fond de plecare de 500.000 de dolari.” (sursa aici, pagina 102)

23 iunie 1970: Memorandum de la Viron P. Vaky de la Consiliul Naţional de Securitate către Henry Kissinger, consilierul preşedintelui Nixon pe probleme de securitate

“Ambasadorul Korry a recomandat creşterea finanţării acţiunilor politice în perioada pre şi post-electorală din Chile: 390.000 de dolari în plus pentru propaganda împtoriva lui Allende în perioada pre-electorală şi pentru a finanţa campania parlamentarilor care sunt împotriva lui Allende, şi 500.000 de dolari pentru o operaţiune post-votul popular care să îi convingă pe parlamentarii din Partidul Radical şi pe creştin-democraţi să voteze împotriva validării lui Allende de către Congres.

Premisa lui Korry e că Allende reprezintă o ameninţare serioasă pentru SUA şi că victoria sa va rezulta în stabilirea unui „stat leninist”…. Riscurile pe care le vom lua pentru a ne asigura că Allende va pierde (votul din Congres) sunt determinate de cât de mare considerăm ameninţarea pe care el o reprezintă pentru interesele SUA.

Cei din Chile se aşteaptă să intervenim şi sunt în alertă. Creştin-democraţii ştiu că am fost implicaţi în alegerile precedente pentru că ei au fost beneficiarii intervenţiei noastre. Mai mult, canalele (de finanţare clandestină) pe care le folosim sunt foarte cunoscute susţinătorilor lui Alessandri, care au legături strânse cu firme americane din Chile şi New York şi care deja sunt implicate direct în activităţi pro-Alessandri sau anti-Allende. Dacă suntem expuşi public asta va dăuna serios capacităţii noastre de a influenţa situaţia post-vot popular şi va întări poziţia lui Allende. …” (sursa aici, pagina 105

26 iunie 1970: Memorandum de la Viron P. Vaky de la Consiliul Naţional de Securitate către Henry Kissinger, consilierul preşedintelui Nixon pe probleme de securitate 

„… Pe termen lung, problema în Chile are două cauze:

a) centrul gravitaţional politic în Chile e la centru sau la stânga;

b) nu există nici o forţă politică de o permanenţă rezonabilă, care să poată eroda baza electorală a comuniştilor/socialiştilor cu excepţia creştin-democraţilor. Prevenirea comuniştilor/socialiştilor de a ajunge la putere depinde de erodarea bazei politice (electorale) a comuniştilor, de existenţa unor partide politice competitive non-comuniste, şi/sau de fabricarea unui partid viabil de centru-dreapta, dar asta e dificil de făcut acum pentru că centrul politicii în Chile e la stânga, şi pentru că nu există nici un nucleu electoral bun (de dreapta).” (sursa aici, pagina 107

30 iulie 1970: Directivă pentru serviciile secrete, Washington

Ostilitatea lui Allende şi a aliaţilor săi faţă de SUA are rădăcini mult prea adânci pentru a putea fi schimbată cu uşurinţă. În privinţa chestiunilor cheie, care implică orice tip de confruntare între Est şi Vest, o administraţie condusă de Allende va fi ostilă intereselor SUA pe faţă, sau, în cel mai bun caz, va rămâne neutră.

Există diferenţe considerabile între cei trei candidaţi şi tipul de guverne pe care le-ar oferi ei.

Alessandri e singurul care priveşte cu ochi buni sectorul privat din Chile. Ceilalţi doi, deşi „socialişti”, în mod clar exprimă diferenţe faţă de tipul de stat socialist pe care îl vor şi faţă de mijloacele prin care să ajungă la el. Pentru Allende, statul socialist ar fi o versiune chileană a unui stat comunist din Europa de est (nt: comunism înseamnă dispariţia statului, statele din Europa de est au fost socialiste) de tipul sovietic susţinut de „unitate populară” a maselor şi condus – cel puţin teoretic – în interesele maselor. Allende datorează victoria votului popular sprijinului primit de la comuniştii din UP şi va fi depinde de ei foarte mult în aplicarea programelor sale….

Modelul lui Tomic e Iugoslavia, faţă de care are o simpatie ideologică, şi cu care are şi legături personale. Va folosi sistemul constituţional pentru a-şi impune vag definul său sistem „comunitarist” care prevede că statul se va ocupa de toate întreprinderile economice ale Chile. Muncitorii vor participa la controlul producţiei şi la beneficiile din munca lor, şi doar profituri mici vor fi lăsate în mâini private…. Tomic e un idealist sincer. Insistă că, pentru a socializa economia Chile, are nevoie de sprijinul partidelor marxiste. În ciuda faptului că comuniştii nu au încredere în el, Tomic a reuşit să menţină deschise linii de comunicare cu ei. Tomic are tendinţe autoritare pentru că a spus că nu va tolera nici o ingerinţă în planurile sale de a rezolva problemele Chile.

Un guvern condus de Allende va trece rapid la stabilirea unui stat marxist-socialist aşa cum o vor permite circumstanţele. Respingerea de către Allende a sistemului capitalist este chiar mai categorică decât respingerea lui Tomic şi în loc să negocieze compensaţii pentru proprietăţile expropriate, Allende promite să plătească numai ce va considera guvernul său că trebuie plătit. Va trece foarte rapid la exproprierea minelor de cupru şi a altor proprietăţi care sunt deţinute de străini, dar şi a băncilor private şi a altor elemente importante din sectorul privat, şi va acorda compensaţii mici, sau deloc.

Allende va extinde substanţial serviciile sociale şi de drepturi sociale care există acum, în parte pentru a-şi îndeplini promisiunile din campanie dar şi pentru a atrage o mai mare parte a maselor de partea lui.” (sursa aici, pagina 121

4 august 1970: Telegramă de la Ambasada SUA din Chile către Departamentul de Stat 

“Cred că alegerea lui Allende este foarte posibilă şi că va avea un impact uriaş asupra intereselor SUA din America Latină.” (sursa aici, pagina 130

23 august 1970: Memorandum din partea şefului Diviziunii Emisferei de Vest, Directoratul Operaţiunilor, CIA

„Vă transmitem că va fi foarte dificil să ne justificăm zgârcenia şi că ar trebui să acordăm plăţi adecvate pentru:

1 – a cumpăra voturile celor din Congres(ul din Chile): 500.000 de dolari,

2 – a susţine un program politic (împotriva lui Allende): 300.000 de dolari sau mai mult.” (sursa aici, pagina 150) 

4 septembrie 1970: Memorandum din partea adjunctului directorului pentru Coordonare, Biroul de informaţii secrete şi cercetare (Coerr), către sub-secretarul de stat pentru Afaceri Inter-Americane (Meyer)

„Cum acesta este instrumentul de mituire pe care l-am ales, … este excelent. A demonstrat discreţie de-a lungul anilor…” (sursa aici, pagina 167

9 septembrie 1970, telegramă de la Ambasada SUA din Chile către Departamentul de stat

subiect: Nici o speranţă pentru Chile, prânz cu ambasadorii din Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Belgia şi Olanda.

Colegii mei au exprimat părerea că nu există nici o posibilitate de a-l opri pe Allende să ajungă la putere. Italianul, prieten intim al ministrului de externe Gabriel Valdes, a mers mai departe şi a susţinut linia lui Tomic. A spus că e foarte îndoielnic că Chile va deveni un stat comunist dacă Allende e ales şi că, prin urmare, cei din Chile trebuie să depună eforturi considerabile pentru a menţine prosperitatea în ţară şi pentru a-i menţine pe creştin democraţi pentru a salva democraţia. Britanicul a mers mult mai departe, iar belgianul şi germanul mi-au susţinut punctul de vedere, ceilalţi doi au tăcut. E important de ştiut care sunt cele mai importante lucruri care s-au discutat pentru că e de interes pentru politica viitoare a SUA.

Esenţialmente, ambasadorul britanic Hilyard a spus că la un moment dat Castro se va prăbuşi, şi apoi a adăugat „în 12 ani”. Într-un alt moment a spus că toată America Latină are nevoie probabil de o perioadă de comunism de 20 de ani pentru a elimina nedreptăţile sufocante şi că apoi lucrurile se vor aşeza şi se vor întoarce în direcţia corectă. În privinţa Chile, a fost de acord cu poziţia mea că primele ţinte ale lui Allende vor fi companiile deţinute de SUA şi SUA şi companiile deţinute de marii afaecerişti din Chile, şi că Allende va încerca să rupă SUA de Europa şi de Japonia şi că după câţiva ani de tatonare, va deveni mult mai dur. Amândoi am fost de acord că URSS nu mai are „stomac” pentru a acorda o altă susţinere masivă financiară unei aventuri de tip Cuba.

Nu ar fi mai bine să acţionăm pentru a creşte şansele ca comunismul să nu poată prinde dacă îi reducem timpul în care poate acţiona? Germanul şi belgianul mi-au susţinut total punctul de vedere, şi cred că l-am făcut şi pe francez să reflecteze cu sobrietate. Chiar şi italienii şi-ar putea reconsidera poziţia.” (sursa aici, pagina 198

9 septembrie 1970: Raport CIA din Santiago 

“Este destul de clar, în evaluarea modalităţilor prin care guvernul Allende poate fi oprit să preaia puterea că:

a) sub orice formă, calea politică şi constituţională e un drum care nu duce nicăieri;

b) singura perspectivă de a produce o schimbare cu succes este o lovitură de stat militară (golpe) fie înainte, fie imediat după ce Allende preia puterea.

Această telegramă este adresată misiunii operative cu scopul de a stabili contacte directe cu cei din armata din Chile pentru a le cere să evalueze posibilităţile şi, cel puţin la fel de important, (să vadă) ce persoane ar putea fi folosite pentru a stimula o lovitură de stat, dacă şi când se ia decizia în acest sens.” (document original în ilustraţia 1, link

15 septembrie 1970; Nixon către CIA: “Faceţi economia Chile să urle de durere”

(link, aici; pdf aici doc26 )

Aceste notiţe luate de directorul CIA, Richard Helms, sunt ordinele directe primite de CIA de la preşedintele SUA, Richard Nixon, pe 15 septembrie 1970, la 11 zile de la câştigarea de cătrre Allende a votului popular şi cu 20 de zile înainte ca parlamentul să confirme validarea sa ca preşedinte al Chile. Nixon a ordinat diret CIA să execute o lovitură de stat în Chile pentru a opri validarea socialistului Allende ca preşedinte:

  • “1 şansă din 10, poate, dar salvaţi Chile!”

  • “merită să cheltuim, să nu ne facem probleme, să nu implicăm ambasada”

  • “10.000.000 de dolari sunt disponibili, mai mult dacă e necesar”

  • “24 din 24 de ore de îndeplinit misiunea, cei mai buni oameni pe care-i avem”

  • “plan despre cum să jucăm” 

  • “să facem economia să ţipe de durere”

  • “plan de acţiune în 48 de ore”

helms note p19

16 septembrie 1970: raport CIA, Geneza proiectului Fubelt

“Directorul (CIA) a convocat o întâlnire (a şefilor din CIA) legată de situaţia din Chile. Directorul (CIA) a spus grupului că preşedintele Nixon a decis că regimul Allende din Chile nu e acceptabil pentru Statele UnitePreşedintele a cerut Agenţiei să oprească instalarea la putere a lui Allende sau să-l răstoarne de la puterePreşedintele a autorizat 10 milioane de dolari în acest scop, dacă atât e necesar. Agenţia trebuie să îndeplinească această misiune fără a se coordona cu Departamentul de Stat sau cu Departamentul Apărării.

În timpul întâlnirii, s-a decis că dl Thomas Karamessines, DDP, să aibă întreaga responsabilitate a acestui proiect. Directorul (CIA) a spus că Henry Kissinger, consilierul preşedintelui pentru afaceri de securitate naţională, i-a cerut ca pe 18 septembrie să se întâlnească şi să-i spună cum vede agenţia îndeplinirea acestei misiuni.” (documentul în original aici link

27 septembrie 1970: Raport CIA către staţia din Santiago

1) Filosofia

Acceptăm axioma că Frei trebuie să reuşească să dea lovitura de stat, ori să plece, dacă vrem ca lovitura să reuşească. Acceptăm ca ipoteză că Frei probabil nu va face nici o mişcare. Afirmăm că abilitatea lui Frei de a face vreo mişcare şi într-o măsură mai mică dorinţa lui de a face vreun mișcare sunt direct dependente de crearea unui climat în care o asemenea acțiune din partea lui ar putea avea succes. Concluzionăm că este sarcina noastră să creăm un asemenea climat, care să ducă la un punct culminant care să devină pretextul care va forţa armata şi preşedintele (nt: Frei, care își încheia mandatul) să treacă la acţiune în direcţia pe care o dorim noi (nt: preluarea puterii de către armată).

2) Starea de fapt

Până în acest moment, mai multe acţiuni au fost puse în mişcare pentru a sensibiliza lumea externă faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Allende. Aceasta e o necesitare în primul rând pentru a putea să trecem la punctele de presiune vitală, cum ar fi acceptarea eşecului soluţiei politice şi nevoia de lovitură militară. Acest efort se află în fazele primare. Am fost mai mult decât încântaţi să vedem programul pentru … care este o mişcare concretă către mobilizarea rezistenţei interne faţă de Allende. Credem că efortul extern, care este prin natura sa complementar, nu are nici un rost dacă nu putem provoca opoziţie (faţă de Allende) în interiorul Chile.

3) Misiuni

Prin urmare, trebuie să ne îndreptăm atenţia într-o manieră sistematică spre trei misiuni principale, (care sunt) conectate între ele şi care fac parte dintr-un program care are ca scop:

A) să îl forţeze pe Frei să treacă la acţiune sau să plece de la putere;

B) să genereze o atmosferă în care el sau alţii pot acţiona cu succes;

C) să ajute la crearea pretextului sau a scânteii (care să justifice) trecerea la acţiune.

4) Crearea climatului favorabil loviturii de stat

A) Războiul economic

Cea mai mare parte aici trebuie făcută de cei din Chile şi…  de ambasador (al SUA), care să acţioneze în…. ….  poate fi de mare ajutor în acest sens.

B) Războiul politic

Este esenţial ca Allende să obţină cel mai mic număr de voturi la şedinţa din 24 octombrie a Congresului (parlamentul din Chile) şi trebuie ca, mult înainte de vot, să pară că are un sprijin politic minim.

… cât mai mulţi deputaţi ai Partidului Creştin-Democrat cu putinţă …. … sau să fie convinşi să rămână loiali lui Frei; … şi ca, în orice mod cu putinţă, orice grup de interese speciale pe care îl putem contacta să fie finanţat sau sprijinit în a face declaraţii publice, proteste publice, să călătorească în ţară şi să facă propagandă în orice fel îşi poate imagina staţia (CIA) astfel încât să ne asigurăm că Allende nu-şi măreşte baza sau sprijinul între acest moment şi 24 octombrie. Epuizaţi orice mijloc cu putinţă în acest sens şi implicaţi-vă în orice operaţiune la care vă puteţi gândi. Îndepliniţi acest scop, nu contează cât de mare sau mic e (efortul).

C) Războiul psihologic

Aici trebuie să zăbovim pentru moment pentru a analiza atent situaţia. Doar cu 10 zile în urmă părea să nu existe nici un interes pentru Chile în afara Chile şi foarte puţină emoţie în interiorul Chile privind faptul că alegerea lui Allende este un rău necesar. Prin urmare, s-ar putea să fie dificil să adoptăm instant o linie categorică în privinţa susţinerii loviturii de stat militare. Trebuie să începem gradual să creăm un climat care să facă această concluzie să devină inevitabilă.

Astfel, prevedem o campanie care să aibă 4 faze:

1) să sensibilizăm sentimentul atât în interiorul Chile cât şi în exterior că alegerea lui Allende este o evoluţie nefericită pentru Chile, pentru  America Latină şi pentru restul lumii. În privinţa acestui obiectiv, în afara Chile, suntem deja pe calea cea bună, dar încă avem îndoieli în privinţa temperaturii psihologice asupra acestui subiect în interiorul Chile. Vorbim de sentimente care să fie împărtăşite de mase şi nu de sentimentele personale ale lui Frei, Partidul Naţional (nt: fascist) şi ale altora din elită;

2) să generăm convingerea că Allende trebuie oprit;

3) să discredităm soluţia parlamentară (de a-l opri pe Allende) ca ceva care nu poate funcţiona. Prevedem un efort masiv în această direcţie în timpul săptămânii din 5 octombrie;

4) să facem astfel încât concluzia că o lovitură de stat din partea armatei să fie singurul răspuns posibil şi ca această concluzie să nu poată fi contestată. Trebuie să susţinem asta şi să facem presiuni până când (lovitura de stat) va avea loc. Nu avem mult timp la dispoziţie şi trebuie să mergem pe repede înainte cu unele faze menţionate mai sus. Însă, trebuie să fim fermi în păstrarea liniei noastre, sau efectul va fi difuz, denaturat şi ineficient şi nu va lăsa urme permanente în mintea (oamenilor din Chile), la fel cum lasă urmele de arsenic.

Aici cheia e războiul psihologic din interiorul Chile (nt: împotriva populaţiei din Chile).

Nu putem să ne apucăm să dăm foc lumii dacă tocmai Chile rămâne un lac de gheaţă.

Prin urmare, staţia (CIA) ar trebui să folosească orice stratagemă, orice intrigă, oricât ar fi de bizară, pentru a crea această opoziţie internă (nt: faţă de Allende).

… propunerea ar trebui să devină mai fermă şi mai cutezătoare, fondurile ar trebui să fie acordate literalmente pentru a întări, organiza şi anima opoziţia – fiecare individ sau grupare care doreşte să facă un pas în faţă contează.

…  proteste publice şi provocatoare trebuie să fie organizate, la care să participe din ce în ce mai mulţi oameni, şi care să crească în intensitate până când comuniştii vor reacţiona (nt: adică până când vor încerca să le reprime, ca armata să poată interveni împotriva lor).

5) Pretextul

Dacă reuşim să aprindem tensiunile de-a lungul celor trei linii principale de acţiune menţionate mai sus, Pretextul (nt: în original apare cu majusculă) se va ivi, după toate probabilităţile. Va fi acel act care îi va forţa pe comunişti să aibă o reacţie masivă şi care să rezulte în furie publică. Putem fi atenţi unde se iveşte oportunitatea şi, când vine momentul, să aprindem scânteia.

6) Presiuni asupra lui Frei

Toate … resursele, relaţiile umane, propaganda sau denigrarea vor fi folosite pentru a-l convinge pe Frei să acţioneze. Acţiunile voastre interne ar trebui să fie îndreptate şi către acest obiectiv.

7) Armata

Eventual am putea folosi…” (documentul în original în ilustraţia 2, link aici)  

16 septembrie 1970: Telegramă CIA, Raport de situaţie

“Următoarele acţiuni vor fi luate începând cu ora 8:30, 17 septembrie 1970:

  1. A) Organizaţionale

1) două unităţi speciale de operaţiuni vor fi în sediul central gata de acţiune. Ambele unităţi vor acţiona sub acoperirea…  aşa cum a fost aprobat planul de acţiune de către Comitet(ul 40) privind acţiunea politică şi testarea posibilităţilor militare de a-l răsturna de la putere pe Allende.

B) Propuneri substanţiale care acum sunt analizate sau pregătite

1) începeţi imediat să determinaţi exact ce tactici de presiune economică pot fi folosite 

2) …

3) stabiliţi care să fie paşii direcţi care ar putea fi luaţi de firmele de afaceri din SUA care sunt reprezentate în Chile pentru a exercita presiuni economice.

4) …

5) pregătiţi un scenariu care să fie folosit de către… cu …. să propună un rol posibil prin care…  ar putea fi exercitate presiuni asupra Chile cu scopul de a întări voinţa armatei din Chile de a acţiona împotriva lui Allende.

6) luaţi în considerare posibilitatea unei baze temporare în… dacă decidem să mergem pe drumul ăsta (nt: adică armata SUA să invadeze şi să atace Chile direct, cum a făcut în Panama, de exemplu în 1989).

C) posibilităţi specifice de studiat pentru viitor

1) …

a) revizuiţi lista de contacte din… ca să vedem dacă poate fi folosită în propagandă şi pentru programe de acţiuni pe teritoriul sau în afara Chile.

b) reviziuţi lista contactelor din trecut, care există în prezent şi posibile din … în Chile pentru a determina posibilitatea de a le folosi în propagandă.

2) stimulaţi răzmeriţe şi alte tulburări pentru a forţa armata să treacă la acţiune:

a) abordaţi-l pe … ca să facă o declaraţie în favoarea lui Alessandri (contracandidatul lui Allende)….

b)…

c) stabiliţi dacă generalul Viaux … poate fi convins să treacă la acţiune pentru a provoca o reacţie din partea comuniştilor şi care ulterior să fie exploatată de armată.

7) Ca responsabilitate continuă, păstraţi … şi prietenii de afaceri ai lui … la bord în măsura necesară, obţineţi şi folosiţi informaţiile cum trebuie. Informaţi … pe deplin şi cât de curând posibil pentru a vedea dacă el ar putea să ne ducă mai ales către cele mai slabe puncte economice.

8) …

9) … cereţi … (cu discreţie) să înceapă să ofere … Ar trebui să luăm în considerare trimiterea … echipei la Santiago….”  (documentul în original în ilustraţia 3 )  

 7 octombrie 1970: Telegramă trimisă de CIA din SUA către staţia din Santiago

“1)… îţi trimite instrucțiunile de a lua legătura cu cei din armată şi de a le spune că Guvernul SUA (USG) vrea o soluţie militară şi că îi vom sprijini şi acum, şi ulterior.

2) …

3)…. cere să foloseşti toţi agenţii disponibili şi toate stratagemele, inclusiv zvonuri, pentru a crea cel puţin un climat favorabil unei lovituri de stat. Dacă nu putem provoca o reacţie majoră din partea stângii, efortul va fi amânat.”  (documentul în original în ilustraţia 4, link aici)  

14 octombrie 1970: Stenogramă a discuţiei dintre Departamentul de Stat, CIA, Pentagon, Departamentul de justiţie 

„Meyer: Vom avea necazuri în America Latină, fie că Allende e ales, fie că nu e ales. Trecerea la stânga e inevitabilă.

Kissinger: Dacă Allende se teme de ostiliatea noastră, de ce să nu o arătăm făţiş?

Korry: Ostilitatea nu va avea efectul de a creşte presiunile interne împotriva lui Allende. Ar putea să-i facă pe cei din armată să-l susţină.

Kissinger: Dacă nu ne arătăm ostilitatea pe faţă, putem totuşi să intensificăm diviziunile interne din Chile. Însă am putea stârni confuzie printre celelalte ţări din America Latină. Gândiţi-vă şi la impactul pe care l-ar avea asupra Italiei să vadă că guvernul nostru colaborează cu comuniştii care scot SUA din Chile.

Lt gen Cushman: O politică de ostilitate făţişă ne va bloca abilitatea de a susţine operaţiuni secrete.

Kissinger: Ne trebuie un program politic. … Ce vrem noi de fapt e să stimulăm opoziţie în interiorul Chile împotriva lui (Allende).” (sursa aici, pagina 198)  

15 octombrie 1970: telegramă CIA către agenţii din Santiago

“Acţiunile au fost revăzute la întâlnirea Guvernului SUA din 15 octombrie, concluziile sunt următoarele:

Politica rămâne fermă şi neabătută că Allende trebuie răsturnat de la putere printr-o lovitură de stat. Continuăm să menţinem toate presiunile posibile. Este obligatoriu ca aceste acţiuni să fie implementate clandestin şi în secret astfel ca mâna americanilor și a Guvernului SUA să fie bine ascunsă.

Activitățile trebuie să includă propagandă, operațiuni murdare, publicarea de informații secrete și dezinformare, contacte personale, sau orice altceva poate concepe imaginația voastră.” (documentul în original, ilustraţia 5, instrucţiunile repetate şi aici )

17 octombrie 1970: telegramă de la Santiago către CIA în SUA

Şeful de stație (al CIA) s-a întâlnit în secret în seara de 17 octombrie cu doi ofițeri din forțele armate din Chile care i-au spus că planurile lor mergeau mai bine decât se așteptaseră. Au cerut ca, până în seara de 18 octombrie, șeful de stație să le facă rost de 8-10 grenade lacrimogene. În 48 de ore, au nevoie de 3 mitraliere calibru 45 și muniție de 500 de gloanțe pentru fiecare. Un ofițer a spus că el are deja trei mitraliere, dar acestea pot fi identificate după numărul de serie pentru că sunt trecute pe numele lui și prin urmare nu le poate folosi.

Ofițerii au spus că trebuie să acționeze pentru că deja cred că sunt suspectați și că sunt monitorizați de suporterii lui Allende.

Șeful de stație i-a întrebat pe ofițeri dacă au contacte printre cei din aviația militară. Au răspuns că nu au, dar s-ar bucura dacă le-ar putea fi asigurate. Şeful de stație a încercat de atunci să îl contacteze pe un general din forțele aeriene. Îi va impune generalului să se întâlnească cu cei doi ofițeri, de urgență. Şeful de stație a spus agenților din stație că nu știe cine e liderul acestei mișcări, dar bănuiește că e amiralul ….

Stația are de gând să le dea acestor ofițeti 6 genade lacrimogene care vor ajunge la amiază pe 18 octombie prin curier special la șeful de stație pentru a fi trimisse la ofițerii din forțele armate în loc să fie trimise printr-un ofițer sub acoprire prin intermediul grupului Viaux…. E important ca credibilitatea șefului de stație să fie întărită prin promta trimitere a grenadelor și armelor pe care ofițerii le-au cerut. Impresia lor e că, dacă nu vor acționa acum, sunt pierduți.” (documentul în original link aici, pdf aici doc27 ) Acest document confirmă că armele au fost trimise. 

17 octombrie 1970: Memorandum de lucru pregătit de CIA 

“Staţia CIA din Santiago a reactivat „presa de canal” şi distribuie materiale anti-Allende oficialilor din guvern, forţelor armate şi primarilor şi parlamentarilor.” (sursa aici, pagina 383) 

17 octombrie 1970: Stenogramă a “celulei de criză” pentru Chile, Washington 

Kissinger: Allende va afecta negativ interesele SUA în mai multe feluri. Se va opune SUA în emisfera vestică. Va promova o poziţie neutră, de tipul ţărilor din lumea a treia, în rândul ţărilor din America Latină. Va stabili relaţii cu URSS, Cuba şi lumea socialistă. Allende va încuraja alte elemente din America Latină care se opun SUA. Va expropria companiile americane, provocând pierderi de 700 de milioane de dolari.

Korry: De fapt, 1 miliard.

Kissinger: De asemenea, guvernul Allende va refuza să plătească datoriile faţă de guvernul SUA şi faţă de băncile din SUA.

Korry: Asta ar însemna (pierderi de) 1,5 miliarde de dolari.

Kissinger: Allende ar putea accepta echipament militar sovietic pentru forţele armate.

Korry: Trebuie să ţinem minte că Allende nu ştie prea multe despre SUA. Nu ştie ce am putea să-i facem. Se gândeşte la activităţile CIA, la presiuni economice, şi la ameninţări faţă de pieţele de export ale Chile. … Nu ştie nimic de operaţiunile serviciilor noastre secrete. N-are cum pentru că nu a ajuns încă la putere.

Kissinger: Dar va afla. Îmi închipui că nu-i va lua mult să afle. (se uită către Chushman). Ce crezi?

Lt gen Cushman: S-ar putea să nu poată obţine o dovadă definitivă că lucrăm împotriva lui. Dar va afla că avem un fel de operaţiune împotriva lui.

Leddy: Au fost acuzaţii publice deja împotriva CIA că ar duce o campanie împotriva lui.

Korry: Acuzaţiile astea curg de ani de zile.

Kissinger: Cum să procedăm cu el?

Korry: O posibilitate e să ne amintim că Germania de vest este cel mai mare client al Chile şi al doilea ei creditor.

Kissinger: Germania de vest a recunoscut Germania de est (socialistă). Politica de nerecunoaştere nu va dura multă vreme. Asta nu ne duce nicăieri cu Allende.

Korry: În 6 luni, Allende se va confrunta cu presiuni economice serioase, probabil.

Sub-secretarul de stat Irwin: Dacă Allende dă de necaz în politica internă (nt: traducere: dacă războiul economic al SUA împotriva Chile dă roade), e preferabil ca aceste eşec să fie recunoscut ca un produs al sistemului susţinut de el (socialismul). Va fi în avantajul nostru dacă putem evita să ne plasăm într-o poziţie care să-i permită (lui Allende) să dea vina pe noi pentru necazurile din Chile şi să câştige acceptarea schimbării sale (către socialism) pentru Chile şi pentru restul Americii Latine.

Selden: Allende are nevoie de timp. Cu cât îi dăm mai mult timp, cu atât mai bine va fi pentru el. Cu siguranţă va încerca să amâne confruntarea (cu SUA).

Ambasadorul Johnson: Poate ar putea câştiga ceva dacă ne protejează interesele economice.

Kissinger: Preşedintelui nu-i pasă de compensaţii. Îşi va plăti partea de 300 de milioane de dolari dacă Allende poate fi dărâmat. Discuţia noastră pare să indice că o ostilitate făţişă îl va întări pe Allende, în timp ce non-ostilitatea va maximiza posibilitatea problemelor interne care ar putea să-l submineze. Negociind cu el, poţi să-i transmiţi că se poate alege cu ostilitate, şi chiar el ar putea genera această ostilitate pe care să o folosească atunci când îi convine mai mult.

Korry: Deja ştie cum să genereze ostilitate din partea SUA, dar nu ştie dacă SUA vorbeşte serios când spune că îşi va proteja interesele.

Kissinger: Dar e evident că îşi doreşte ostilitatea făţişă a SUA.

Korry: E alegerea lui dacă va fi ostilitate sau nu. De aceea orice discuţie cu el va fi o negociere.

Vaky: Dacă vorbim cu el să nu exporte revoluţia şi să nu permită baze sovietice, nu ne dăm singuri în cap? Să spunem că obţinem dovezi că teroriştii (nt: aşa îi numea SUA pe revoluţionarii anti-capitalişti sau pe stângiştii din America Latină) trec prin Chile, sau să spunem că o flotilă sovietică ajunge într-un port din Chile. Atunci o să fii nevoit să reacţionezi.

Lt Gen Cushman: Castro l-a sfătuit pe Allende să fie reţinut (să nu provoace) faţă de SUA.

Kissinger: Şi Castro a fost reţinut la început. Vom proceda cu Allende aşa cum am procedat şi cu Castro?

Lt gen Cushman: Dacă trece imediat la un stat poliţienesc, ne va limita posibilităţile de a lansa operaţiuni secrete.

Kissinger: Estimarea noastră e că nu va trece repede la un stat poliţienesc. Doar ca să fac pe avocatul diavolului, mă întreb dacă l-am provoca să treacă repede la un stat poliţienesc, nu ar fi acesta un pretext ca armata să intervină mai repede?

Korry: Va naţionaliza industria de cupru imediat. Obiectivul său e să scoată din Chile orice prezenţă a SUA.

Subsecretarul Irwin: … Chestiunea importantă e ce abordăre generală alegem. Propunerea Departamentului de stat e să menţinem relaţii corecte şi o ostilitate mascată, în timp ce recurgem la operaţiuni secrete pentru a-l submina. Propunerea Departamentului de Apărare e similară, dar accentul e diferit, ei cer o ostilitate mai făţişă dar nu susţin recurgerea la acţiuni mai multe decât cele propuse de Departamentul de stat. O a treia poziţie, care aş fi crezut că va veni de la apărare, e să luăm o arie largă de măsuri pentru a-l combate. Un potenţial pericol e că dacă ne bazăm ostilitatea pe vorbe, ne vom alege cu ce e mai rău. Nu ne-am mai bucura de avantajul pe care-l permite menţinerea unei poziţii reţinute, corecte, şi nu am face de fapt nici o acţiune care să susţină cuvintele de ostilitate. Am şi legitima acuzaţiile sale privind operaţiunile CIA împotriva sa. …

Korry: Dacă e nevoie de un exemplu istoric, putem să ne gândim la reapropierea pe care am avut-o faţă de Tito după război.

Kissinger: Dar Tito avea nevoie de noi.

Korry: Şi Allende are nevoie de noi.

Kissinger: Dacă are nevoie de noi, o să vină la noi. … Chestiunea cheie e dacă să aşteptăm până ne arată de ce e în stare, sau să-l provocăm să ne arate.

Nutter: Estimarea nostră e că va stabili un stat comunist?

Johnson: Ar putea prefera coexistenţa, poate o relaţie de tipul celei Iugoslave. Dacă într-adevăr vrea asta, îl tolerăm? … Aş prefera să fim într-o poziţie care să ne permită să dăm echipamente militare armatei din Chile (asta implică şi trimiterea de ofiţeri) şi să nu blocăm împrumuturile IDB către Chile.

Kissinger: Continuăm operaţiunile secrete?

Korry: Da.

Nutter: Nu cred că va alege calea Iugoslaviei.

Kissinger: Trebuie să înţelegem ce înseamnă calea aleasă de Iugoslavia. În Balcani, Tito ne e de ajutor. În America Latină, ar fi o ameninţare. Castro e o problemă mai mare pentru noi ca o forţă independentă decât ca un satelit economic complet al Uniunii Sovietice.

Korry: Un guvern Allende ne va pune acelaşi tip de problemă pe care a pus-o şi Castro, adică existenţa în Emisfera vestică a unui regim etatist cu o politică de ostilitate făţişă faţă de SUA. Întrebarea e cum îi limităm influenţa. Desigur, trebuie să ţinem minte că nimic nu urmează un model logic. Mereu poate avea loc ceva neprevăzut. Cu Allende, avem nevoie de flexibilitate maximă.

Kissinger: Asta îmi aminteşte de o declaraţie pe care a făcut-o Chip Bohlen la o recepţie la Casa Albă: „Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, orice drum te va duce acolo”. Unde vrem să ajungem în Chile?

Korry: Încercăm să maximizăm tensiunile interne din Chile şi să ne semnalăm poziţia pe scena internaţională.

Leddy: Întrebarea cheie e dacă guvernul SUA are capacitatea să-l răstoarne pe Allende – imediat, în şase luni, sau într-un an? America Latină vrea reforme sociale, politice, economice şi o independenţă mai mare de Statele Unite. Ambii factori sunt determinanţi în cazul din Chile. În acest context, ce abilitate avem, avem vreuna?

Kissinger: Chiar cred că Chile e cea mai importantă chestiune cu care ne confruntăm, mai importantă decât Iordania chiar.

Nutter: Armata din Chile vrea să ştie ce facem şi ar putea ajunge la concluzia că vrem să ajungem la o înţelegere cu guvernul Allende. Allender ar putea să-şi consolideze baza de putere în Chile şi asta înseamnă că ar trebui să obţină şi un control mai mare asupra armatei. Când va încerca asta – şi armata va vedea că propria ei supravieţuire e ameninţată, atunci am putea să obţinem o lovitură de stat. (sursa aici, pagina 384) 

18 octombrie 1970: Planul CIA de răpire a omului Pentagonului în Chile, şefului statului major al armatei

(despre cum CIA a fost plănuit răpirea şi asasinarea şefului statului major al armatei din Chile, Rene Schneider, omul Pentagonului; acest asasinat politic comandat de CIA ar fi urmat să fie pretextul pentru a declanşa o lovitură de stat militară în Chile. Acest document e halucinant pentru că arată că CIA a stabilit până şi cine urma să facă parte, când şi în ce posturi din junta militară pe care CIA spera să o aducă la putere în 1970 în locul coaliţiei lui Allende. Acest asasinat a fost folosit de armată pentru a aresta stângişti şi pentru a-i numi pe ofiţerii SUA în posturi cheie din provincie, blocând orice şansă a lui Allende de a opri o lovitură de stat ulterioară).

Cronologia evenimentelor stabilite pentru 18 octombrie 1970:

… va fi aşteptat de o maşină … la … orele….. unde …. şi … îi aşteaptă.

… au primit două pachete (gaze lacrimogene şi măşti) pentru …

… se va alătura altor doi chileeni în maşina lor şi vor pleca din acest loc.

… se va întoarce la … unde generalul Camilo Valanzuela a fost sunat anterior să spună că îl va vizita la … în jurul orelor 22:30.

Valanzuela va fi punctual. I-a reamintit lui … ultima discuţie când a promis să alerteze … dacă armata e pregătită să acţioneze. Acum armata e pregătită să acţioneze. Planul este acesta:

A) Generalul Schneider va fi invitat la o petrecere în vila VIP a armatei în seara zilei de 19 octombrie la orele 21:30.

B) Când va ajunge la vila VIP, Schneider va fi răpit.

C) Schneider va fi apoi dus la un avion care îl aşteptă şi va fi dus la …

D) Valenzuela îi va anunţa pe ofiţerii strânşi în vila VIP că Schneider a dispărut şi că generalul Carlos Prats va deveni succesorul său ca şef al statului major al armatei (nt: ulterior şi Prats a fost asasinat pentru a da vina pe stânga din Chile).

E) … să-i ţină pe Caraniberos (poliţie) departe de vila VIP pentru a se asigura că nu vor interveni să oprească răpirea.

F) Pe 20 octombrie (la două zile după răpirea lui Schneider) cabinetul va demisiona. Doar Zaldívar (Andrés Zaldívar, creştin-democrat, ministru de finanţe în guvernul lui Frei, anterior guvernator al Băncii de “dezvoltare” Inter-Americană, finanţat nominal de guvernul SUA şi CIA) şi Carlos Figueroa (ministrul economiei, un avocat corporatist, membru în consiliile de administraţie a multor corporaţii, printre care unele de comerţ maritim, al portului San Antonio, şi al celui mai mare post de radio din Chile) nu vor demisiona. *

G) Toate celelalte posturi ministeriale vor fi date celor din forţele armate şi poliţiei.

H) Generalul Schaffhauser va fi numit ministrul lucrărilor publice.

I) Generalul Urbina …. va fi eliberat de comanda celei de-a doua divizii din Santiago şi va fi numit adjunctul generalului Schaffhauser.

J) Pe 21 octombrie, Frei va renunţa la preşedinţie şi va pleca din Chile …

K) Pe 22 octombrie, junta militară va fi condusă de …Va fi instalat…

L) Căpitanul Raul Lopez va fi numit comandantul marinei, ceea ce va duce automat la retragerea la pensie a tuturor amiralilor.

M) Generalii Huerta (comandantul poliţiei) şi Valenzuela vor rămâne în funcţiile lor actuale.

N) Generalul Joaquin Garcia va fi numit comandant al aviaţiei.

O) Junta va dizolva Congresul (Valenzuela a spus că acesta va fi singura cale neconstituţională prin care armata va putea acţiona).

4) Generalul Viaux va cunoaşte operaţiunea menţionată mai sus, dar nu va fi implicat direct. A fost trimis la Vina unde stă împreună cu un doctor renumit. Va fi văzut în locuri publice pe 19 şi 20 octombrie pentru a demonstra faptul că operaţiunea menţionată mai sus nu e opera sa. I se va permite să revină în Santiago la sfârşitul săptămânii.

5) Armata nu va recunoaşte implicarea în răpirea lui Schneider, iar vina pentru răpire va fi dată pe stângişti. Imediat Carabineros vor declanşa operaţiuni de căutare a lui Schneider pe tot teritoriul Chile şi vor folosi căutările ca pretext pentru a da raiduri împotriva populaţiei controlate de comunişti. Cei de extremă stânga şi conducerea de dreapta vor fi capturaţi şi trimişi peste graniţă.

Potrivit lui Valenzuela, numai următorii ştiu de acest plan: …, … şi Valenzuela.

6) Valenzuela s-a ocupat în detaliu de programul juntei care e foarte cunoscut deja şi prin urmare nu e reluat în acest mesaj.

7) Dacă răpirea lui Schneider este un succes, Valenzuela va lua legătura cu … în dimineaţa de 20 octombrie … pentru a primi 350.000 de dolari, preţ asupra căruia puciştii au căzut de acord cu răpitorii lui Schneider care nu vor fi identificaţi.

8) …. (secret).” (documentul în original în ilustraţia 6, link aici)

  • [nt: Pe 21 septembrie, cei doi Zaldivar şi Figueroa au discutat cu ambasadorul SUA în Chile, Korry, despre posibilitatea de a demisiona pentru a crea pretextul de care aveau nevoie americanii ca armata să intervină şi să dea lovitura de stat; vezi aici. Asta arată că ambasadorul Korry era foarte implicat în conspiraţia guvernului american împotriva Chile, în ciuda faptului că ulterior acesta a încercat să-şi creeze o imagine de “disident” pentru că fusese trimis în acest post de partidul Democrat din SUA. În realitate, Korry a participat activ, împreună cu CIA, la impunerea dictaturii fasciste în Chile.)

22 octombrie 1970: Telegramă de la Ambasada SUA din Chile către Departamentul de Stat

subiect: Asasinarea lui Schneider

Mitralierea şefului statului major al forţelor armate al Chile, Rene Schneider, va întări cu siguranţă poziţia lui Allende în rândul forţelor armate, partidelor politice şi publicului. Repulsia bine cunoscută a celor din Chile faţă de asemenea acte de violenţă îi va oferi lui Allende justificări în viitor.

Ţinând cont de campania orchestrată de marxişti împotriva CIA şi a dreptei din ultimele zile, ţinând cont de faptul că biroul politic al Partidului Comunist a prezis că asemenea acte teroriste vor avea loc pe 22 octombrie, … campaniile marxiştilor şi ale PC ar fi putut avea un rol preventiv. (nt: Ambasadorul SUA îi acuză pe marxiştii din Chile de ce a făcut CIA şi generalii controlaţi de CIA din armata din Chile).

Situaţia economică e cea care îl preocupă pe Allende cel mai mult. Marxiştii sunt în mod evident nervoşi din cauza dificultăţilor care vor face aproape imposibilă implementarea celor mai populare măsuri, pe care le-au promis în programul electoral. Dacă vor eşua să implementeze aceste promisiuni, nu va exista nici o participare reală din partea muncitorilor la management sau la deţinerea/controlul asupra întreprinderilor şi asta va mări problemele lui Allende în primul an de mandat. Consiliile muncitorilor sunt anatema pentru comuniştii rigizi şi dacă cineva are îndoieli despre parohismul comuniştilor din Chile şi al marxism-leninismului lui Allende, atunci ar face tot ce ar putea pentru a evita participarea în mod real a muncitorilor (la producţie).

Marxiştii ţintesc în mod activ companiile SUA.” (sursa aici, pagina 406) 

23 octombrie 1970: Raport al CIA, Washington , după asasinarea lui Schneider

“În 24 de ore care au rămas până la alegerea preşedintelui de către Congres, în Chile există climatul favorabil unei lovituri de stat. Asasinarea generalului Schneider a declanşat un lanţ de evenimente, chileenii vorbesc despre o lovitură de stat şi se aşteaptă ca ceva important să aibă loc astăzi.

Atacul asupra generalului Schneider a produs evoluţii ale evenimentelor care respectă îndeaproape planul lui Valenzuela (al CIA, de fapt): Schneider (omul Pentagonului) a fost îndepărtat, starea de urgenţă a fost declarată, generalul Prats l-a înlocuit pe Schneider, radicaliştii (de stânga) au fost arestaţi, şi generalul Valenzuela a preluat controlul asupra regiunii Santiago.

Conspiraţioniştii pucişti ar putea să se răzgândească pentru moment privind lovitura de stat, dar cu toate acestea ei rămân irevocabil dedicaţi executării acesteia – chiar dacă Frei refuză să demisioneze – pentru că presupunem că o oportunitate se va ivi în timpul mandatului lui Allende. De aceea, nu au alternativă decât să meargă pe acest drum.

Starea de urgenţă şi impunerea legii marţiale au îmbunătăţit considerabil poziţia puciştilor: acum în Chile e dominant un climat favorabil unei lovituri de stat, şi ofiţerii din armată i-au înlocuit pe oficialii civili la nivelul provinciilor. Această condiţie inhibă într-o măsură foarte mare orice efort viitor din partea lui Allende de a contracara o lovitură de stat.” (sursa aici, pagina 407)

18 noiembrie 1970: Raport privind activitățile CIA între 15 septembrie şi 3 noiembrie 1970, semnat de şeful Agenţiei pentru emisfera vestică

“Pe 15 septembrie 1970, CIA a primit directiva de a încerca să oprească accesul marxistului Salvador Allende la preşedinţia Chile, (inaugurarea mandatului urmând să aibă loc) pe 3/4 noiembrie. Acest efort al CIA urma să fie independent de acţiunile întreprinse de, sau cu cunoştinţa a, Comitetului 40, Departamentului de stat şi Ambasadorului SUA în Chile, Korry.

1) Pe scurt situaţia în acel moment era următoarea:

  • Allende a obţinut cu doar 40.000 de voturi în faţa celorlalţi candidaţi în urma votului popular pentru preşedinţia Chile. Jorge Alessandri, un conservator, urmează să fie contracandidatul lui Allende în votul din Congres, care are loc pe 24 octombrie. Cel care va obţine cele mai multe voturi ale parlamentarilor va fi confirmat preşedinte pe 3/4 noiembrie.
  • Desemnarea lui Allende ca președinte al Chile era foarte probabilă, ținând cont de factorii din ecuația politică a Chile.
  • Întrucât perspectiva de a crea o formulă politică pentru a opri desemnarea lui Allende ca președinte de către congres este minimă, rămâne alternativa de a ne concentra asupra armatei din Chile pentru a depăși inerția sa apolitică și inerţia ei de respectare a Constituției.
  • Intențiile guvernului SUA sunt privite cu mare suspiciune în special în cercul lui Allende și în anumite sectoare guvernamentale. Suspiciunile s-au extins asupra tuturor americanilor din Chile. Armata din Chile e ținută sub supraveghere foarte atent de forțele lui Allende, care au primit semnale privind riscul unor intervenții.

2) Organizarea specială

O celulă de criză pentru Chile a fost formată și a fost funcțională la 3 zile după ce CIA a primit ordinul de a executa această misiune. A fost condusă de … și ofițeri înalt calificați ai CIA …. au fost chemați din misiunile lor. Un canal special de comunicare a fost stabilit simultan în Santiago, Chile, și în Buenos Aires, Argentina pentru a se ocupa de transmiterea informațiilor secrete către celula de criză.

…. consta din 4 ofițeri CIA care aveau aparențele, vorbeau limba și aveau experiența de a-și susține acoperirea fictivă ca aparținând altor naționalități. Ofițerii au fost chemați de la posturile lor din străinătate la Washington, au fost informați și au fost trimiși, pe rând, în Chile. În Santiago, singurul lor contact cu SUA a fost un ofițer CIA care locuia în Santiago.

…. a stabilt contacte cu intermediarii din Chile sau cu elementele principale interesate de lovitura de stat din partea armatei.

Printr-un aranjament special și unic cerut de CIA, atașatul militar al SUA în Santiago a fost plasat sub comanda operațională directă a șefului de stație al CIA din Santiago. Expertiza și contactele sale în rândul armatei din Chile au fost de neprețuit în cadrul acestui program.

3) Pe un drum mort

Şansele de a determina Congresul să voteze pentru Alessandri și nu pentru Allende nu au fost niciodată mari, și toate eforturile au fost concentrate asupra influențării președintelui indecis, rezervat, Frei să-și asume un rol de personaj care nu-i stătea în fire: o conducere dinamică în interiorul partidului său și eforturi de a convinge Congresul și pe cei din armată să-l susțină. Frei nu-și făcea nici o iluzie referitor la soarta pe care ar fi avut-o Chile sub Allende. ”Chile mai are foarte puțin de trăit”, a spus el, ”și după 4 noiembrie ce va mai rămâne din Chile va fi doar trecutul”. (nt: Planul CIA era ca Alessandri, susţinut de Frei, să câștige votul din Congres.)

În acest scop, peste noapte, CIA a mobilizat o acțiune politică și o campanie de propagandă destinată să susțină eforturile lui Frei.

În același timp, fiind conștientă de punctele slabe ale lui Frei, CIA s-a concentrat asupra provocării loviturii de stat din partea armatei. Aceste eforturi au fost ținute separat de jocurile politice de susținere a lui Frei, urmând ca acesta să își dea acordul asupra lor doar dacă era strict necesar.

4) Campania de propagandă

Campania de propagandă a fost concepută să genereze frică privind viitorul Chile, în așa fel încât să condiționeze gândirea ȘI acțiunea a trei elemente cheie în ecuația politică din Chile: Frei, elita politică din Chile și armata din Chile (ultimele două elemente având o influență colaterală asupra elementului Frei).

Fiecare dintre aceste elemente s-a grăbit să raționalizeze acceptarea unei președinții din partea lui Allende. Paliativul a fost sistemul de echilibru constituțional al Chile și faptul că aşa respectau constituționalitatea și democrația, mai ales că Allende promisese că respecte și el aceste tradiții.

După votul popular din 4 septembrie, presa din lume a avut tendința de a trata alegerea pentru prima dată a unui marxist ca președinte al unui stat ca pe o aberație curioasă a democrației și nu ca pe un eveniment politic de o semnificație foarte mare. Interesul presei și relatările acesteia au fost relativ dezinteresate, până când forțele lui Allende au oferit întâmplător o chestiune atractivă care putea fi exploatată. Pe 15 septembrie, a devenit clar că Allende ducea o campanie de intimidare a media prin amenințări și violență, prin organizații ale muncitorilor care preluau controlul (asupra producției) și ultimatumuri către conducerile posturilor de radio și ziarelor. Scopul lui Allende a fost de a sugruma orice opoziție față de alegerea sa de către Congres și de a profita de o trăsătură tipică țărilor latine și mai ales chileenilor de a sări în barcă – idealuri și bunăstarea țării dimpotirvă.

O țintă majoră pentru Allende a fost El Mercurio, cel mai prestigios ziar din Chile și cea mai mare voce de opoziție față de Allende din acea vreme. CIA a organizat o campanie de propagandă pentru a susține El Mercurio susținând că Allende nici n-a venit la putere și deja a atacat libertatea presei mai ales că alegerile nu au fost decise. Agenți sub acoperire și resurse mascate au fost folosite pentru a lansa:

  • Telegrame de susținere și de protest din partea celor mai mari ziare din America Latină către El Mercurio.
  • O declarație de protest din partea Asociației Internaționale a Presei, intitulată ”Libertatea presei în Chile este sugrumată de forțele marxiste și comuniste și de aliații lor”.
  • Asigurarea reproducerii declarației Asociației Internaționale a Presei de către presa de pe glob și a eforturilor făcute de comuniști pentru a prelua controlul asupra presei din Chile.
  • Un program de jurnaliști – de fapt agenți și alții asemenea – au fost trimiși în Chile să relateze de la fața locului (pe 28 septembrie CIA trimisese sau era pe cale să trimită în Chile 15 agenți-jurnaliști din 10 țări diferite. Aceste cadre au fost suplimentate cu încă 8 jurnaliști din alte 5 țări care se aflau sub comanda directă a agenților de la cel mai înalt nivel care erau plasați, în mare parte, în poziții de conducere în instituțiile de presă).

Prin urmare, Allende – sensibil la opinia mondială și încercând să promoveze imaginea unui moderat și a unui socialist non-dogmatic – a decis să devină mai circumspect. Pe 25 septembrie intimidările presei au încetat.

Demonstrația de forță a lui Allende și-a atins obiectivul însă: presa din Chile, inclusiv EL Mercurio, nu au mai revenit la virulența lor și au rămas relativ tăcute. Lansând forumurile obișnuite pntru generații spontane și rejucând propaganda în interiorul Chile, CIA a trebuit să se bazeze din ce în ce mai mult pe propriile sale resurse:

  • O presă clandestină dependentă de distribuția directă prin poștă
  • Plasarea de articole prin intermediul agenților împotriva opoziției din partea conducerii ziarelor
  • Finanțarea unui nou ziar, deși mic
  • Finanțarea unui grup politic anti-Allende și a programelor sale la radio, a publicității sale politice, a mitingurilor politice etc
  • Trimiterea directă prin poștă a articoleor din presa străină către președintele Frei, către soția sa, către anumiți lideri militari, selectați, și către presa internă din Chile

Acest efort nu putea și nici nu a înlocuit presa din Chile, care era total funcțională și foarte rezervată. Acest efort a fost de fapt singurul care a ținut vie vocea opoziției publice în interiorul Chile cu scopul de a pregăti lovitura de stat militară în săptămânile care urmau.

Magnitudinea campaniei de propagandă s-a intensificat în această perioadă de șase săptămâni în presa din America Latină, Europa, în interiorul SUA și este evident că numai un calcul PARȚIAL arată că au fost publicate 726 de articole, reportaje TV și radio, editoriale, și altele ca rezultat direct al activității agenților CIA. Câte dintre aceste articole au fost republicate nu știm.

CIA nu știe nici care a fost efectul de multiplicare al acestei campanii, adică în ce măsură a crescut interesul pentru chestiunile din Chile și a stimulat apariții editoriale – putem doar face o estimare conservatoare că a fost substanțială și semnificativă.

Informări speciale din partea serviciilor secrete au fost organizate pentru jurnaliștii din SUA, ținând cont de influența presei americane pe plan internațional. În special trebuie remarcat aici articolul principal din revista Time care a conținut multe materiale scrise și informații oferite de CIA.

Corespondentul Time din Chile care oferea multe informații de context pentru acest articol se pare că a acceptat postura de moderat a lui Allende și constituționalitatea sa fără să le conteste. O informare din partea CIA care a avut loc la Washington …. a schimbat linia editorială a articolului în ultimul moment, așa cum a declarat un alt corespondent Time. Asta l-a făcut pe Allende să se plângă pe 13 octombrie: ”Suntem victimele celor mai brutale și mai oribile presiuni, atât pe plan intern cât și internațional.” Allende a dat exemplu în mod specific Time care ”ceruse pe față” o invazie a Chile (de către SUA).

5) Acțiuni politice

Programul de acțiuni politice a avut un singur scop: să-l susțină pe președintele Frei să-l oprească pe Allende de la a fi ales de Congres pe 24 octombrie și în caz că asta nu reușea, să suțină o lovitură de stat din partea armatei care să prevină instalarea în funcție a lui Allende pe 3 noiembrie.

În mod realist, sarcina a fost de a schimba rolul politic jucat de Frei ca personalitate politică cu un rol care cerea hotărâre și ”machismo” (bărbăție) la un așa nivel că până acum Frei a fost incapabil să-l joace. Singura șansă de a-l converti pe Frei a rămas presiunea din partea celor de a căror părere el ținea cont în combinație cu orchestrarea unei propagande adecvate.

…  Allende ca președinte ar fi fost un dezastru nemaiîntânit pentru Chile (Frei era de acord cu asta).

Frei avea atât puterea cât și obligația de a preveni această situație …

În cazul în care ar fi reușit mașinațiunea politică de realegere a lui Frei guvernul SUA era gata să ofere sprijn substanțial pentru campania lui Frei.

În Europa și în America Latină creştin-democraţi foarte influenți și proeminenți, precum și biserica Catolică au fost determinați imediat să îl viziteze pe Frei sau să îi trimită mesaje personale cerându-i să salveze Chile. Unele dintre aceste eforturi au fost ….

Partidul creștin-democrat din Germania de vest – care se bucura de o mare intrare la Frei în urma faptului că a acordat un sprijin generos creștin-democraților din Chile de-a lungul multor ani – a trimis o serie lungă de emisari de top în Chile. Aceștia l-au contactat pe Frei și pe alți lideri creștin-democrați în Chile.

…, una dintre personalitățile internaționale ale catolicismului foarte respectată de Frei, i-a trimis un mesaj personal cerându-i ca partidul său să se opună marxismului

… de la partidul creștin-democrat din Italia – care avea relații de fraternitate bune cu Frei și cu partidul său – a refuzat să intervină. (El a spus că era o situație fără speranță și că nu vedea nici un rost să-și riște reputația internațională pentru o cauză pierdută).

Eforturi colaterale au fost făcute pentru a-l influența pe Frei și pe cei apropiați de Frei:

  • Catolici influenți au trimis mesaje către sau au mers în vizită la Vatican
  • în urma multor presiuni din partea laicilor și clericilor … a fost convins să nu acorde nici un sprijin lui Allende înainte de alegerile din Congres.
  • Au fost trimise telegrame către soția lui Frei din partea grupărilor de femei din țări din America Latină.
  • Au fost publicate informații din sursele serviciilor secrete care spuneau că dacă ajungeau la putere comuniștii intenționau să-l denigreze pe Frei, ca prim pas spre dizolvarea partidului său.

În ciuda tuturor eforturilor, Frei nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Nu a participat la ședința Congresului de pe 3 și 4 octombrie, și nu a reușit să influențeze pe nimeni din Congres sau din partidul său într-o perioadă în care s-a decis de către o parte considerabilă a acestuia să facă o înțelegere cu Allende. Odată cu această decizie, şansele lui Frei au pierit și alternativele constituționale au fost epuizate. Prin urmare, Frei a reușit să comunice unor ofițeri din vârful armatei din Chile că nu s-ar fi opus unei lovituri de stat din partea armatei, insinuând că chiar ar fi salutat-o. Totuși când a apărut oportunitatea loviturii de stat odată cu asasinarea șefului de stat major al armatei Rene Schneider, Frei a dat imediat înapoi.

6) Lovitura de stat militară

La începutul lui octombrie, în urma absenței oricărei dovezi că Frei răspundea, vorbind politic, respirației artificiale, opțiunea loviturii militare a devenit din ce în ce mai clară ca fiind singura soluție posibilă pentru a rezolva problema Allende. Curente anti-Allende existau în armată și în rândul poliției Carabineros, dar au fost imediat imobilizate de următorii factori:

  • Tradiția armatei de a respecta constituția
  • Poziția publică și personală a generalului Schneider, comandantul statului major al armatei, care a susţinut aderarea strictă la constituţie
  • Teama de reacţia ofiţerilor rezervişti care aveau simpatii pro-Allende
  • O preferinţă puternică de a accepta asigurările lui Allende pentru că armata oricum nu avea de ce să se teamă de el

Deşi unii ofiţeri din vârful de comandă al armatei şi al Carabineros erau predispuşi să treacă la acţiune, impresia lor a fost că armata era un element central în victoria unei lovituri de stat şi că atâta timp cât generalul Schneider rămânea şeful armatei, pe armată nu se putea conta. Atitudinea generalului Schneider putea fi schimbată doar printr-o intervenţie personală şi o susţinere prin forţă a unei lovituri de stat de către preşedintele Frei. A devenit evident că Frei nu era capabil de aşa ceva.” (document în original link aici, pdf aici doc01 ) 

3 noiembrie 1970: Memorandum de la Vernon A. Walters către Kissinger

“subiect: evoluţiile din America Latină

Suntem implicaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a determina viitorul lumii. Nu există alternativă acceptabilă în afară de menţinerea Americii Latine (sub controlul SUA). Pur şi simplu nu ne putem permite s-o pierdem. America Latină e o regiune cheie în această luptă. Resursele sale, problemele sociale şi economice ale populaţiei, vecinătatea ei faţă de SUA şi potenţialul ei viitor o fac o ţintă prioritară pentru inamicii SUA. Trebuie să ne asigurăm că America Latină nu se întoarce împotriva noastră şi nici nu cade sub controlul celor care ne ameninţă interesele vitale.

Trebuie să ajutăm ţările care sunt tehnic incapabile de a face asta astfel încât să le catalogăm resursele şi să le stabilim priorităţile. Mai presus de orice, trebuie să proiectăm o imagine de înţelegere şi bunăvoinţă de a ajuta. (Asta e mai important poate decât ajutorul în sine). Trebuie să fim capabili să trecem la acţiune decisivă rapid fără să avem nevoie de grupuri de studii nesfârşite şi de studii de fezabilitate (pentru care adesea tot ei plătesc). …

Mult mai multă atenţie trebuie arătată reprezentanţilor militari ai ţărilor din America Latină în Washington. Aceştia sunt viitorii lideri ai forţelor armate sau nu ar mai fi aici deloc (în Washington). Preşedinţii Braziliei şi Argentinei au fost amândoi ataşaţi militari la ambasadele lor din Washington. …

Panama cu şcolile ei din America Latină joacă un rol cheie.

Trebuie să oferim tipul de antrenament pentru „Vietnamizare” ÎNAINTE şi nu DUPĂ ce insurgenţa începe în regiunea Americii Latine.(documentul aici, pagina 434)

5 noiembrie: Memorandum de la Kissinger pentru Nixon

“Exemplul alegerii cu succes a unui marxist la conducerea guvernului din Chile cu siguranţă va avea un impact – şi va stabili un precedent – pentru alte părţi din lume, în special în Italia; forţa de răspândire şi imitaţie a unui fenomen similar în altă parte va afecta echilibrul din lume şi poziţia noastră.

Allende a fost ales legal, primul guvern marxist care vine la putere în urma unor alegeri libere. Are legitimitate în ochii populaţiei din Chile şi din restul lumii. Nu putem face nimic pentru a-i nega această legitimitate sau să pretindem că nu ar avea-o.” (documentul aici, pagina 440)

6 noiembrie 1970: Memorandum pentru Kissinger

“subiect: ajutorul acordat de Allende revoluţionarilor din America Latină

O sursă de încredere a CIA relatează că în timpul săptămânii 18-24 octombrie 1970, Salvador Allende a avut o întâlnire clandestină cu liderii armatei naţionale de eliberare a Chile (un grup radical creat pentru a sprijini mişcarea revoluţiei boliviene) şi cu reprezentanţii Acţiunii de eliberare a Braziliei. Allende le-a spus că Chile va deveni un centru de asistenţă şi de antrenament pentru organizaţiile revoluţionare din America Latină care încearcă să-şi „elibereze” ţările (nt: ghilimelele apar în original, SUA nu considera că ocuparea politică şi economică a unei ţări de către capitaliştii americani ar fi justificat eliberarea acelei ţări de ei) prin luptă armată odată de adminsitraţia Allende se stabileşte ferm la putere.

Allende le-a spus revoluţionarilor că guvernul său le va oferi locuri de antrenament, şi pregătire politică şi de insurgenţă, sprijin financiar şi refugiu pentru personalul lor. A spus că guvernul din Chile va trebui să ofere acest sprijin într-o manieră clandestină pentru a evita să fie izolat şi să i se impună blocadă economică aşa cum a păţit Cuba.” (documentul aici, pagina 450)

 6 noiembrie 1970 (la două zile după inaugurarea oficială a lui Allende ca preşedinte al Chile)

Informare făctă de Richard Helms, directorul CIA pentru consiliul național de securitate

“Salvador Allende, marxistul din Chile, a fost instalat acum la putere în această ţară fără să existe aproape nici o opoziţie pentru a-l putea controla şi cu un cabinet dominat de comunişti şi de oameni din partidul chiar mai extremist al lui Allende, Partidul Socialist.

Allende a câştigat la limită alegerile (votul popular) din 4 septembrie când coaliţia sa Unitatea Populară a obţinut pentru el 36,6% din numărul de voturi.

Partidul dogmatic pro-Moscova Comunist din Chile s-a alăturat coaliţiei Unităţii Populare şi l-a ales pe Allende ca şi candidat şi a oferit o bază organizaţională pentru alegerea sa.

Allende face parte din Partidul Socialist. Acesta este un partid marxist, naţionalist în care există o puternică facţiune care e dedicată unei revoluţii violente şi nu căii parlamentare către putere – preferată de Moscova – linia pe care partidul comunist din Chile o susţine.

De fapt la începutul anului, socialiştii au fost cât pe ce să-l dea afară pe Allende. Acesta era eternul candidat marxist, dar extrema stângă a Partidului Socialist nu are încredere în el. Această aripă radicală crede că el nu a fost un susţinător ferm al revoluţiei violente, şi că în schimb a preferat alianţe cu comuniştii pentru a obţine o victorie parlamentară.

Stângiştii – care vor obţine controlul asupra partidului Socialist în lunile următoare – cred că Allende, sub tutelajul comuniştilor, va îndrepta cu precauţie Chile către un stat comunist. Prin contrast, ei cred că situaţia actuală este favorabilă unei consolidări a puterii masive, radicale şi violente.

Legea electorală din Chile spune că atunci când nici un candidat prezidenţial nu a obţinut majoritatea, preşedintele va fi ales în turul al doilea de ambele camere ale congresului în şedinţă comună.

Forţele care ar fi putut să i se opună lui Allende la votul din 24 octombrie nu au fost doar fragmentate, ci au rămas şi fără lideri înainte de şedinţa congresului.

… suport pentru Allende printre mase a fost strâns de comitete ale Unităţii populare, în jur de 8.000, organizate în fabrici şi în cartiere, organizate iniţial ca forţe de campanie pentru alegerea populară a lui Allende. Aceste grupuri controlate în mare parte de Partidul Comunist, vor fi menţinute şi extinse pentru a oferi propagandă locală, control şi informaţii.

Pe 24 octombrie 195 din cei 200 de parlamentari au venit la şedinţa congresului allende nu a votat iar alţi 4 parlamentari au fost bolnavi.

Allende a obţinut 153 de voturi, 74 dintre ele de la creştin-democraţi.

Alessandri a obţinut 35 de voturi de la Partidul Naţional.

7 parlamentari s-au abţinut.

Chiar înainte de alegeri, au existat speculaţii că în ultimă instanţă armata din Chile nu va permite instalarea unui guvern marxist.

Mulţi ofiţeri de rang înalt şi-au exprimat opoziţia faţă de Allende, şi câţiva au spus oficialilor din Statele Unite că lui Allende, ca marxist, nu i se va permite să se instaleze la putere dacă va câștiga.

Când Allende și-a câștigat popularitatea, mai mulți ofiețeri de rang înalt – inclusiv comandanți ai infanteriei și șefi ai aviației – făceau planuri pentru a bloca instalarea la putere a unui guvern marxist.

Acest grup îi includea pe generarul Vicente Huerta, comandantul Carabineros, care acum a fost înlocuit.

O parte dintre ei însă își exprimă optimismul că Allende va fi învins în alegerile din congres.

Pentru a sumariza situația, între alegerile de pe 4 septembrie și inaugrarea lui Allende de pe 3 noiembrie, au existat câteva elemente importante atât în structurile politice cât și în cele militare care percepeau că Allende nu ar trebui să fie lăsat să aducă un regim marxist la putere.

Au existat și factori care – dacă ar fi fost uniți și total dedcicați unui plan – ar fi putut opri instalarea lui Allende ca președinte.” (documentul în original aici, pdf doc08 ) 

6 noiembrie 1970, ora 9:40

Transcriptul unei şedinţe care a avut loc la Casa Albă şi la care au participat: preşedintele Nixon, vicepreşedintele SUA, secretarul de stat William P. Rogers, secretarul apărării Melvin Laird, directorul pentru situaţii de urgenţă George A. Lincoln, Procurorul General John N. Mitchell, Şeful statului major al armatei, Generalul Westmoreland, Directorul CIA, Richard Helms, subsecretarul de stat John N. Irwin II, adjunctul secretarului de stat Robert A.Hurwitch, consilierul preşedintelui pentru probleme de securitate naţională Henry A. Kissinger, Generalul Alexander M.Haig, NSC (Consiliul Naţional pentru probleme de Securitate, CSAT-ul lor), Arnold Nachmaoff, NCS, Col.Richard T. Kennedy, NSC.

Preşedintele SUA i-a cerut directorului CIA să specifice în ce măsură cei care făceau parte din cabinetul lui Allende erau controlaţi de marxişti.

Kissinger: Toate agenţiile sunt de acord că Allende va încerca să creeze un stat socialist.

(…) În fond avem două opţiuni:

1) să încercăm un modus vivendi cu guvernul Allende sau

2) să adoptăm o poziţie ostilă în mod făţiş. Între acestea două există o a treia posibilitate: să adoptăm o poziţie ostilă dar să nu o exprimăm făţiş, adică, să ne manifestăm ostilitatea la mică intensitate.

Dacă adoptăm modus vivendi există riscul ca Allende să îşi consolideze poziţia şi apoi să ne atace direct. O poziţie de ostilitate directă îi consolidează apelul său la naţionalism şi nu ar putea merge oricum. În ce priveşte opţiunea intermediară, problema e că îşi va da seama că lucrăm împotriva lui şi ne va putea expune oricum chiar dacă ne păstrăm o poziţie distantă şi neafectată.

Nu avem o alegere clară.

Secretarul de stat Rogers: Dl Kissinger a explicat foarte bine care e situaţia. Există un acord general că va trece la acţiune repede pentru a-şi aplica programul şi pentru a-şi consolida poziţia. La fel credem că nu e necesar să luăm acum o decizie finală.

Afacerile private şi ţările din America Latină cred că ce am făcut până acum a fost bine. Dacă trebuie să fim ostili, va trebui s-o facem cum trebuie şi să-l răsturnăm de la putere.

O poziţie de ostilitate făţişă ne va crea necazuri în America Latină.

Dar putem să-l sugrumăm economic. A cerut o reeşalonare a datoriilor – putem juca dur cu el. Am putea să-i provocăm prăbuşirea de la putere fără să fim contra-productivi.

Ministrul de externe (nt: din guvernul Allende al Chile), de la creştin-democraţi, crede că procedăm corect. El vede două posibilităţi: ca problemele economice ale Chile să genereze o nemulţumire publică importantă şi a doua că probleme Chile vor deveni atât de mari că armata va interveni împotriva lui. Cred că armata SUA ar trebui să menţină contactele cu colegii lor din armata din Chile şi să încerce să ne consolideze poziţia în Chile.

Avem limitări severe în modul în care putem acţiona. O poziţie publică dură din partea noastră doar îi va întâri poziţia lui Allende. Trebuie să luăm fiecare decizie în viitor cu grijă şi într-un mod care să îi provoace cel mai mare rău dar fără să ne expunem public prea mult pentru că asta va fi contra-productiv.

Secretarul Laird: Sunt de acord cu Bill Rogers. Trebuie să facem tot ce putem ca să-i facem rău şi să-l răsturnăm de la putere, dar în public trebuie să ne păstrăm o poziţie publică care e corectă. Trebuie să dăm lovituri dure dar nu trebuie să le facem publicitate. Trebuie să extindem contactele cu armata. Trebuie să punem presiune economică asupra lui. Acum (Allende) e în cea mai slabă poziţie şi ce vrem noi e să nu-i permitem să-şi consolideze poziţia.

Moorer: Care e reacţia Congresului?

Secretarul Rogers: Una destul de mică, dar dacă îşi consolidează poziţia, criticile se vor înteţi. Prin urmare atitudinile sunt favorabile politicii noastre.

Moorer: Care va fi reacţia dacă trece la exproprieri mai târziu, după ce noi îi dăm mai mult ajutor financiar?

Secretarul Rogers: Nu ar trebui să mai acordăm deloc garanţii pentru credite. Trebuie să facem tot ce putem pentru a arăta că suntem ostili, dar fără a face public acest lucru.

Vicepreşedintele: China şi Uniunea Sovietică urmăresc cu atenţie ce abordare avem faţă de Argentina. Dacă de exemplu vindem F-4 Argentinei, asta ar putea declanşa din partea lor un sprijin masiv pentru Chile, sprijin din partea Uniunii Sovietice şi Chinei. Ar trebui să acţionăm în special pe teritoriul, în interiorul Chile.

Directorul LincolnCuprul înseamnă 80% din exporturile Chile. Îşi extind producţia rapid. Alţi producători (Zambia, Australia etc) măresc şi ei producţia. Deci ar putea să apară un declin al preţului în viitor, ceea ce va avea un impact economic dăunător pentru Chile. Vor da vina pe noi. Dar noi avem stocuri de cupru. Dacă adoptăm o poziţie ostilă, poate ar trebui să mărim stocurile de cupru sau alternativ să vindem dacă piaţa se îmblânzeşte în viitor.

Preşedintele NixonVreau ca într-o săptămână să ştiu cum putem începe să vindem din stocuri. Acum putem face asta. Dacă vindem din stocuri, vom provoca suferinţă Chile.

Directorul Lincoln: Aşa vom face atunci. Am studiat opţiunea asta ca prioritate de bază.

Preşedintele Nixon: Asta e foarte important – dacă facem asta, mai lovim şi în alţii? Vreau ca departamentul de stat şi cel de apărare şi restul să studieze atent posibilitatea asta. S-ar putea să fie cel mai important lucru pe care îl putem face.

Directorul LincolnLegea spune că nu putem vinde din stocuri decât dacă o facem pentru a stabiliza preţurile. Preţul cuprului e la nivelul cel mai mic pe piaţa internaţională. Deja am vândut 50 de milioane de tone înainte ca preţurile să cadă. (nt: adică au admis că au încălcat legea).

Secretarul Rogers: Putem să-i ajutăm pe alţii să-şi mărească producţia, putem să-i ajutăm pe prietenii noştri?

Preşedintele Nixon: Ar trebui să facem asta, dacă putem.

Directorul Lincoln: Dacă vindem ceva prea repede, asta va duce la destabilizarea preţurilor. Cele mai multe lucruri nu se vând repede.

Irwin: Problema e cum să provocăm prăbuşirea de la putere a lui Allende. Pun la îndoială capacitatea noastră de a putea face asta. Forţele interne din Chile sunt singura noastră soluţie. Problema e cum să influenţăm cel mai bine forţele interne din Chile pentru a crea condiţiile pentru schimbare. Allende va avea nevoie să-şi consolideze poziţia şi probabil va acţiona cu încetinitorul pentru a-şi păstra credibilitatea asupra mişcărilor. Nu va dura mult până când să apară nemulţumiri. Pe măsură ce va încerca să-şi consolideze poziţia inevitabil se va lovi de obstacole. Dacă ne poziţionăm prea brusc în opoziţie cu el, îl vom ajuta să îşi consolideze poziţia foarte repede. Pe măsură ce luăm în considerare chestiuni specifice, fie făţişe, fie secrete, ar trebui să ne arătăm ostilitatea numai dacă putem fi siguri că va avea un efect semnificativ asupra forţelor interne într-un mod care îi va face rău lui Allende şi nu-i va permite să-şi consolideze puterea.

Asta înseamnă că am putea să fim nevoiţi să facem lucruri pe care n-am dori să le facem — depinde de efectul asupra situaţiei interne din Chile.

Preşedintele Nixon: E o chestiune care ţine de intensitatea acţiunii. Dacă Chile acţionează aşa cum ne aşteptăm şi e capabilă să scape cu asta – poziţia noastră publică e importantă aici – le va da curaj altora din America Latină care stau în expectativă. Să nu ne batem capul cu ceea ce ar putea spune ţările cu adevărat democratice din America Latină – aici miza jocului e în Brazilia şi Argentina. La suprafaţă am putea face gesturi în clandestinitate care în timp să ducă la acelaşi lucru.

Nu voi fi niciodată de acord cu politica de reducere a influenţei militare a SUA în America Latină. Aici sunt centre de putere care se află sub influenţa noastră. Alţii (intelectualii) nu sunt subiectul influenţei noastre. Vrem să le acordăm ajutor. În special în Brazilia şi Argentina. Să îi aducem la masa consultărilor. Vreau ca Departamentul de apărare să treacă la acţiune aici. Le vom mări bugetul dacă e necesar.

Teama noastră principală în Chile este perspectiva că Allende îşi poate întări poziţia şi va fi văzut în lume ca un succes. Trebuie să avem o abordare corectă pentru pentru public. Dar în privat trebuie să ne asigurăm că Allende şi alţii primesc mesajul că le suntem ostili. Vreau să văd mai mulţi implicaţi în asta. Brazilia are o populaţie mai mare decât Franţa şi Anglia împreună. Dacă le permitem liderilor potenţiali din America Latină să creadă că pot proceda ca Chile şi să rămână şi prietenii noştri, o să dăm de dracu’. Vreau să ne ocupăm de asta şi de relaţiile miliare – să folosim mai mulţi bani aici. Pe partea economică, vreau să-l lovim năprasnic pe Allende. Să ne asigurăm că Exim şi organizaţiile internaţionale (FMI, Banca Mondială etc) îl tratează cu duritate. Dacă Allende o scoate la capăt cu ajutorul ruşilor şi chinezilor, asta e – dar nu vrem s-o scoată la capăt cu ajutorul nostru, fie real sau de formă.

Ne vom purta foarte distant şi foarte corect, dar vom face acele lucruri care trebuie să-i transmită mesajul real lui Allende şi celorlalţi (din America Latină).

Aici nu suntem în situaţia din Europa – cu Tito şi Ceauşescu – cu care trebuie să ne înţelegem fără să facem vreo schimbare. Nu am pierdut America Latină şi vrem să o păstrăm. Politica noastră referitoare la Cuba nu trebuie să se schimbe.

Îi costă o groază pe ruşi şi vrem să continue să-i coste.

Am pierdut Chile – Allende nu va ceda. Nu vă faceţi iluzii: nu se va schimba. Dacă există o modalitate prin care putem să-i facem rău, fie prin intermediul guvernului sau al afacerilor private, vreau ca cei care se implică să ştie că politica noastră e negativă faţă de Chile. Nu trebuie să existe garanţii (nt: adică statul american nu trebuia să acorde garanţii pentru împrumuturile sau investiţiile în Chile). Tăiaţi garanţiile care există acum, dacă e posibil.

Nu trebuie sub nici o formă să lăsăm impresia în America Latină că pot să scape cu aşa ceva (o situaţie de tipul Chile), că sunt în siguranţă dacă merg pe drumul ăsta. Peste tot în lume prea a devenit o modă să ne luăm şuturi în fund. Nu suntem sensibili, dar reacţiile noastre trebuie să fie la rece şi corecte. Nu putem să nu arătăm cât de nemulţumeşte. Nu putem să mergem peste tot şi să spunem „Daţi-le americanilor şuturi în fund dar rugaţi-vă să nu plece.” Trebuie să ştim când trebuie să reacţionăm, nu neapărat pentru că vrem să le facem rău, ci ca să le arătăm că nu ne pot da şuturi în fund.

Noii politicieni din America Latină sunt dintr-un aluat nou. Folosesc anti-americănismul pentru a ajunge la putere şi când ajung la putere încearcă să fie drăgălaşi cu noi. Poate situaţia ar fi altfel dacă s-ar gândi că nu suntem acolo.

Cu Allende, la vedere, trebuie să ne purtăm corect, dar în rest trebuie să fim duri. Nu se va schimba; îl va afecta doar ce îl interesează personal.” (document în original, ilustraţia 7)

3 noiembrie 1970: raport CIA către Consiliul Național de Securitate (NSSM 97)

“Raport privind opțiunile NSC privind Chile

1) Presupuneri:

Guvernul Allende va încerca să stabilească în Chile cât de curând posibil un sistem autoritar (nt: adică nu va mai permite dictatura capitalului, ce tragedie!) după principii marxiste. În acest scop va încerca:

a) să aducă toate activițățile economice importante sub controlul statului,

b) să obțină controlul asupra forțelor de securitate și forţelor armate,

c) să domine media de informare publice.

Allende e un marxist și va fi loial scopurilor sale marxiste, dar în tactica pe care o va folosi va fi pragmatic, atâta timp cât asta servește scopurilor sale și ar putea tolera soluții mai puțin radicale.

Guvernul Allende se va confrunta cel puțin în primii doi ani cu opoziție din partea forțelor anticomuniste, inclusiv din partea armatei și va avea probleme din cauza tensiunilor interne în special între socialiștii și comuniștii dogmatici, precum și din partea oportuniștilor și ideologiclor din Unitatea Populară.

Allende va încerca să obțină controlul asupra armatei fără a stârni reacții violente.

Guvernul Allende se va confrunta cu probleme economice serioase (nt: provocate de SUA) care ar putea exacerba tensiunile din coaliția de guvernare și ar putea crește potențialul forțelor anti-guvernamentale. Guvernul Allende va înfrunta aceste tensiuni cu prudență și cu hotărâre fără să își schimbe scopul final.

Un test pentru guvernul Allende vor fi alegerile municipale care sunt programate pentru aprilie 1971. Allende va folosi această ocazie pentru a încerca să-și consolideze puterea.

Privind situația externă a Chile:

Guvernul Allende, în ciuda unor posibile gesturi pentru a ne liniști, va avea o poziție profund anti-americană și va lucra pentru a extirpa influențele SUA din țară și, pentru a face asta, va găsi folositor ca la un moment dat să confrunte SUA.

Guvernul Allende e de așteptat să lucreze împotriva intereselor SUA în emisferă și în restul lumii.

Guvernul Allende va rămâne în OAS dar va încerca să îl folosească ca forum pentru a promovainteresele sale în special în detrimentul SUA.

Guvernul Allende va încerca să mențină relații normle cu alte guverne din america Latină pentru a extinde exemplul Chile. În același timp, Chile va deveni probabil un refugiu pentru subversivii (nt: anticapitaliştii) din America Latină și un centru de organizare pentru mișcările subversive din alte țări în ciuda dorinței lui Allende de a mențne relații normale în emisferă. Partidul comunist din Chile va exploata noua sa respectabilitate pentru a-și întări relațiile și influența cu colaboratorii săi din emisferă.

Guvernul Allende va stabili relații diplomatice și va relua toate legăturile comerciale cu Cuba, deși ar putea să facă asta cu precauție.

Guvernul Allende cel mai probabil va duce la îndeplinire declaraţiile sale de a recunoaște și de a stabili relații diplomatice cu toate celelalte țări ”socialiste” inclusiv Vietnamnul de nord, China comunistă, Coreea de Nord și Germania de est.

Un guvern marxist al lui Allende la putere va reprezenta un pericol potențial pentru securitate emisferei vestice în măsura în care va dezvolta relații militare cu puterile comuniste, și este activ ostil organizațiilor de securitate inter/americane. Deplina realizare a acestor situații pontețiale ar putea amenința în mod specific interesele de securitate ale SUA (nt: adică ar ameninţa capitalismul din SUA).

Guvernul Allende va lucra strâns cu Uniunea Sovietică, dar va înceca să evite dependența de ea.

… este puțin probabil că își va completa programul anunțat de naționalizare acordând “compensații oneste” investitorilor americani (nt: Allende i-a alungat din Chile fără să le dea nici o compensaţie şi le-a cerut să dea înapoi o parte din ce-au furat din Chile).

Opţiunea C privind atitudinea pe care să o adopte SUA faţă de Chile (acest raport conţine mai multe opţiuni, însă aceasta a fost adoptată ca strategie de lucru la o şedinţă ulterioară a NSC).

Obiectivele SUA:

Departamentul de Stat recomandă ca obietivele SUA în privința Chile să fie stabilite, după o discuție completă, de către Consiliul de Securitate Națională (NSC) asupra mijloacelor disponibile și fezabile pe care SUA le au pentru a influența semnificativ evoluția evenimentelor din Chile.

Departamentul Apărării recomandă ca următoarele să fie considerate obiectivele SUA față de Chile

1) prevenirea stabilirii de către guvernul Allende a unui regim autoritar marxist, prevenirea căderii regimului sub control comunist, și prevenirea influenței sale față de restul Americii Latine de a fi urumat ori ca model prin politicile sale exerne

2) să acționăm ca contra-forță la influența sovietică

3) să protejăm interesele economice ale SUA

4) să protejăm interesele de securitate ale SUA

Statele Unite ar trebui să mențină o atitudine deliberat reținută față de Chile. În acest fel ne vom menține și exercita influența asupra Chile și vom avea o flexibilittea considerabilă și ne păstrăm inițiativa, în timp ce vom exploata oportunitățile pentru a ne urmări obiectivele.

Exercitarea pricepută a influenței noastre ar putea fi un factor important în complicarea misiunii lui Allende, atât prin exacrebarea fricțiunilor dintre elementele moderate și radicale din coaliția lui Allende cât și prin întărirea ascelor forțe opuse stabilirii în Chile a unui regim marxist-leninist. Folosirea negativă a influenței noastre – de exemplu luarea de măsuri pe față de la început care să exprime fățiș ostilitatea SUA față de guvernul Allende – îl va ajuta pe Allende să unească poporul din Chile în jurul său în fața ”diavolului din străinătate”.

Pe de altă parte, dacă nu luăm nici o măsură … pentru a ne atinge obiectivele, vom permite ca inițiativa să-i aparțină lui Allende şi asta va descruraja opoziția față de Allende în Chile, va slăbi conducerea de către noi a emisferei de vest, și va crea serioase probleme legate de opinia publică și Congresul din SUA.

Principalele ținte ale acțiunilor noastre în Chile vor fi guvernul Allende, forțele de securitate și de apărare din Chile, forțele politice non-marxiste, și publicul din chile.

Ţinte adiționale ar putea fi alte țări din America Latină și OAS.

Chile trebuie să fie tratată la fel cum tratăm alte țări comuniste care caută să fie independente de URSS

Această opțiune se bazează pe credința că

1) capacitatea SUA cu excepția folosirii forțelor armate e insuficientă în sine pentru a opri menținerea guvernului Allende la putere cel puţin pe termen scurt

2) în viitorul previzibil, principalul curs al evenimentelor din Chile va fi determinat în principal de guvenrul Allende şi de reacţiile sale la presiunile interne

3) acele presiuni interne favorabile intereselor noastre pot fi întreţinute cel mai bine şi încurajate prin menţinerea unei prezenţe a SUA şi influenţe cu poporul din Chile pe cât de mult e posibil,

4) astfel nu ar trebui să avem iniţiativa acţiunilor care ne-ar izola de Chile şi nici nu ar trebui să luăm iniţiative care vor împinge Chile să devină dependentă de URSS,

5) vom avea cea mai puternică poziţie în Chile şi în emisferă dacă este clar că sancţiunile pe care le vom lua împotriva Chile sunt ca reacţie la ce va face guvernul Allende şi nu la ce ne temem noi că ar putea să facă

6) la fel în măsura în care se interpretează că SUA a luat iniţiativa acţiunilor de a se izola pe sine de şi crearea de condiţii de ostilitate cu Chile, poziţia internă şi internaţională a lui Allende va fi întărită.

Opţiunea pare astfel să fie pe termen lung la fel cum am procedat şi în ţările comuniste, evenimentele interne din Chile ar putea produce politici mai puţin ostile intereselor noastre decât politici „revoluţionare” pe termen scurt aşa cum e probabil.

O asemenea evoluţie ne-ar oferi noi oportunităţi de a influenţa cursul evenimentelor din Chile.

Paşi de acţiune:

1) menţinerea relaţiilor oficiale corecte cu guvernul Allende în conformitate cu practicile diplomatice stabilite deja

2 menţinerea unei prezenţe oficiale minimă necesară pentru a ne atinge obiectivele, condusă se ambasador

3 guvernul allende trebuie menţinut într-o stare de incertitudine privind attudinea noastră prin evitarea de declaraţii publice. Acţiunile diplomatice din Chile ar trebui limitate la a răspunde situaţiei din chile pe măsură ce aceasta evolueauză.

Clasificarea Chile în grupul de risc D (cel mai rău) de către Eximbank, cu obligaţia ca toate deciziile (băncii) să fie luate în Washington şi cu creşterea taxelor de garantare (a împrumuturilor).

În cazul în care Chile expropriază companii deţinute de SUA, cereţi imediat compensaţii prompte şi efective

Discutaţi fiecare împrumut separat în funcţie de situaţia politică

Privind forţele de securitate din Chile

Păstraţi relaţii efective cu armata din chile şi spuneţi-le că vrem să cooperăm dar abilitatea noastră de a face asta depinde de acţiunile guvernului chile.

Continuaţi să acordaţi sprijin material şi de pregătire pentru armată, pe baze selective, în cazul în care guvernul Allende nu va decide să întrerupă acordul privind misiunea militară.

Privind forţele non-marxiste

Faceţi publice slăbiciunile sistemului comunist

Încurajaţi discret politicieni selectaţi şi grupuri politice să se opună măsurilor guvernului allende pentru că ar duce la un stat marxist şi autoritar.

Privind opinia publică din Chile

Continuaţi activităţile de la om la om cum ar fi proiectele PL 480, proiectele privind fondul de dezvoltare, şi schimburile educaţionale

Faceţi publice slăbiciunile sistemului comunist

Privind OAS şi alte ţări din America Latină

Menţineţi consultările discret

Nu recurgeţi la acţiuni care au tendinţa de a uni ţările din America latină cu guvernul din Chile

Opţiunea C

Menţineţi o poziţie foarte corectă dar faceţi clar că ne opunem apariţiei unui guvern comunist în America de Sud, acţionaţi pozitiv pentru a păstra iniţiativa faţă de guvernul Allende

Planuri de acţiune privind guvernul din Chile

La nivel diplomatic trataţi guvernul din Chile în maniera stabilită diplomatică

Informaţi de la bun încpeut fiecare nivel al administraţiei că vom privi cu mare îngrijorare adoptarea unor politici, alianţe sau măsuri care să transforme o ţară prietenă într-una ostilă faă de Statele Unite

Dacă proprietăţi deţinute de SUA sunt naţionalizate de Chile insistaţi să primim compensaţii adecvate. Dacă guvernul Allende nu acordă compensaţii adecvate pentru exproprierea proprietăţilor SUA:

  • Nu susţineţi reeşalonarea datoriei Chile
  • Folosiţi veto la fiecare cerere a chile de împrumuturi de la IBRD, IDB, Eximbank, din cauza exproprierilor făcute de chile şi a poliicilor sale economice
  • Descurajaţi investiţii din alte ţări din lumea a treia şi din SUA în chile

Invocaţi imediat condiţiile de acordare de asistenţă străină

  • Nu se acordă asistenţă unei ţări dominată de mişcarea internaţională comunistă
  • Se suspendă asistenţa către o ţară care a naţionalizat, expropriat sau confiscat proprietăţi deţinute de cetăţenii SUA şi nu plăteşte în 6 luni compensaţii adecvate
  • Nu se acordă asistenţă nici unei ţări comuniste fără acordul personal al preşedintelui
  • Nu se acordă asistenţă nici unei ţări comuniste fără acordul personal al preşedintelui

Încurajaţi organizaţiile sindicale din SUA să se implice direct în eforturile de a preveni controlul comuniştilor asupra mişcării sindicale din Chile şi asupra guvernului din Chile, şi să se li opună dacă acest lucru se întâmplă

Encourage US labor organizations to take active role in effort to prevent Communist control of Chilean labor movement and the Chilean government, and to oppose them if this eventuates.

Dacă ostilitatea faţă de SUA este evidentă, descurajaţi turismul şi călătoriile în Chile, pe motiv că nu putem acorda asistenţă în caz de pericol

Dacă chile intră în relaţii comerciale sau de transport aerian cu Cuba, nu oferiţi nci un fel de assistenţă companiilor aeriene din Chile, nici un fel de echipament şi nici rute de trafic

Privind forţele de securitate din Chile

Menţineţi relaţii efective cu armata din Chile,

Informaţi-l pe Allende că nu avem nici o intenţie să schimbăm cooperarea militară, dar că opinia publică din SUA şi poziţiile Congresului SUA vor fi determinate de acţiunile guvernului său

Pe baza răspunsului lui Allende la poziţia noastră, şi în funcţie de acţiunile sale ulterioare, luaţi următoarele măsuri

  • Programul de asistenţă militară: continuaţi monitorizarea şi antrenamentele, continuaţi să trimiteţi echipamente militare, şi continuaţi vânzările către armata din chile dacă Allende reafirmă următoarele:

-acordul de apărare reciprocă din 1952

  • acordul privind misiunea militară din 1964

Dacă le reafirmă, continuaţi programele la un nivel minim, dacă nu le reafirmă, încetaţi-le imediat.

Grupuri militare: continuaţi operaţiunile miliare dacă

Dacă chile intră în relaţii comerciale cu Cuba, menţineţi supravegherea navelor din Chile prin canalul Panama )folosind găryi care să se urce la obord etc

Faceţi presiuni asupra aliaţilor din NATO asupra nevoii lor de a ne susţine interesele noastrre din emisfera vestică

Dacă interesele de securitate ale SUA sunt afectate de legăturile dintre chile şi uniunea sovietică, informaţi armata din chile că trebuie să retragem cele 9 nave americane (2 distrgătoare, 2 submarine şi 5 nave de suport) acordate pe ca împrumuturi sau concesionate

Faceţi publice pe bază continuă restricţiile faţă de libertăţile personale şi slăbiciunile regimului Allende.

Adoptaţi fără întârziere măsuri economice, politice şi diplomatice pentru a nu-i permite lui Allende să-şi consolideze poziţia

Opţiunea D

Pleacă de la premisa că un modus vivendi satisfăcător este imposibil şi că o confruntare este inevitabilă şi că e necesar să acţionăm fără întârziere pentru a nu permite comuniştilor-socialiştilor nici o şansă să-şi consolideze puterea, că trebuie să ne menţinem iniţiativa în timp ce-i negăm flexibilitatea lui Allende, că este în interesul SUA să exprime clar opoziţia faţă de un guvern comunist în America de Sud faţă de Chile, restul Americii Latine şi faţă de URSS şi faţă de lume.

Această opţiune reflectă situaţia raportată de fostul preşedinte Frei că Chile e moartă, că nu mai are nici un viitor decât ca un stat marxist şi că singurul miracol care ar salva-o ar fi incapacitatea guvernului de a face faţă situaţiei economice.

Încurajaţi ţări importante din America de Sud să facă opoziţie efectivă ameninţării unui Chile comunist.” (document în original, link aici, pdf  doc24)

Raport privind şedinţa Comitetului 40 din 19 noiembrie 1970

1) Chile – programul de operaţiuni secrete

Dl Kissinger a cerut CIA să ofere un raport asupra paşilor de acţiune stabiliţi în raportul din 17 noiembrie 1970.

dl Broe a declarat că pe fond programul a constat din mai multe acţiuni politice cu scopul de a divide şi slăbi guvernul lui Allende

1) …. secret … a cerut sprijinul financiar al CIA pentru… efortul de a forma un bloc politic capabil să oprească partidul comunist de la a obţine eventual întreg controlul politic asupra Unităţii Populare.

2) eforturi intense se fac pentru a găsi informaţii privind vulnerabilităţile specifice sau tensiunile din interiorul Unităţii Populare

3) Diferite eforturi subtile se fac pentru a profita de slăbiciunea lui Allende şi de sensibilitatea sa la critici directe.

5) Contacte sunt menţinute şi extinse cu armata din Chile …

8) din moment ce Partidul Democratic Radical (PDR) pare să fie terminat politic, Partidul Creştin-Democrat al lui Frei şi Partidul Naţional şi presa lor sunt singurele surse pentru o opoziţie politică serioasă.

9) în timp ce sprijin e oferit … este admis că acesta ar putea avea o existenţă scurtă în cazul în care guvernul îi atacă.

12) Estimarea fondurilor necesare executării operaţiunii propuse de CIA în Chile este de …

Dl Kissinger s-a referit la propunerea de a avea un depozit de muniţie… (secret)

Dl Kissinger, jucând rolul avocatului diavolului, a arătat că programul propus de CIA avea scopul de a-i susţine pe moderaţi. Dar din moment ce Allende se prezenta pe sine ca moderat, Kissinger a întrebat de ce să nu susţinem extremişti. …” (document în original în ilustraţia 8)

Noiembrie 1970: Memorandum pentru preşedinte de la Henry Kissinger

subiect: operaţiunile secrete din Chile

“Pe lângă acţiunile enumerate în memorandumul pe care vi l-am trimis pe 25 noiembrie (raportul de situaţie privind Chile), Comitetul 40 a analizat un program de operaţiuni secrete care sunt cheia politicii generale faţă de Chile pe care aţi stabilit-o la şedinţa NSC din 5 noiembrie. Programul are 5 elemente principale:

1) acţiuni politice pentru a divide şi slăbi coaliţia lui Allende

2) menţinerea şi extinderea contactelor cu armata din Chile

3) sprijinirea grupurilor şi partidelor de opoziţie non-marxiste

4) Folosirea presei în mod selectiv …. (secret) … pentru a susţine propaganda privind procesul de subminare a democraţiei de către Allende, implicarea Cubei şi a Uniunii Sovietice în Chile.” (document în original în ilustraţia 9)

surse, unde sunt şi alte documente netraduse:

Santiago Files 

NSA archives 

Nixon Tapes 

Historical documents, State Department

DOCUMENTE DECLASIFICATE 

ilustraţia 1 – 9 septembrie 1970: Raport CIA din Santiago 

Doc4Doc4a

ilustraţia 2 – 27 septembrie 1970: Raport CIA către staţia din Santiago

Doc7Doc7bDoc7cDoc7dDoc7eDoc7f

ilustraţia 3 – 16 septembrie 1970: Telegramă CIA, Raport de situaţie 

Doc2Doc2aDoc2bDoc2cDoc2dDoc2eDoc2f

ilustraţia 4 – 7 octombrie 1970: Telegramă trimisă de CIA din SUA către staţia din Santiago 

Doc9Doc9a

ilustraţia 5 – 15 octombrie 1970: telegramă CIA către agenţii din Santiago 

Doc12Doc12aDoc12bDoc12c

ilustraţia 6 – 18 octombrie 1970: Planul CIA de răpire a omului Pentagonului în Chile, şefului statului major al armatei 

Doc13Doc13aDoc13bDoc13c

ilustraţia 7 – 6 noiembrie 1970, ora 9:40, Transcriptul unei şedinţe care a avut loc la Casa Albă

PART2doc1PART2doc1aPART2doc1bPART2doc1cPART2doc1d

ilustraţia 8 – Raport privind şedinţa Comitetului 40 din 19 noiembrie 1970 

PART2doc5PART2doc5aPART2doc5bPART2doc5c

ilustraţie 9 – Noiembrie 1970: Memorandum pentru preşedinte de la Henry Kissinger 

PART2doc4

(*) cum s-a format Comitetul 40 – o expresie anti-democratică a ceea ce e cunoscut ca “statul ascuns” sau “statul paralel” – şi ce însemna: 

“Administraţia Eisenhower a început să limiteze nivelul şi raza de acţiune a CIA în 1954. Eisenhower a aprobat NSC 5412 pe 15 martie 1954, reafirmând responsabilitatea CIA de a susţine operaţiuni secrete în străinătate. A fost stabilit un consiliu pentru coordonarea operaţiunilor între Departamentul de stat, Pentagon şi CIA.

Un an mai târziu, o altă directivă a fost semnată pe 12 martie 1955 – NSC 5412/1 identică cu prima, cu excepţia faptului că desemna Grupul de Planificare şi Coordonare ca organism responsabil pentru coordonarea operaţiunilor secrete. O altă directivă NSC 5412/2 din 28 decembrie 1955 desemna reprezentaţi de rangul secretarilor adjuncţi din partea secretarului de stat, apărării şi preşedintelui pentru coordonarea operaţiunilor secrete. La sfârşitul preşedinţiei lui Eisenhower, acest grup care a devenit cunoscut ca NSC 5412/2 Grup Special sau Grupul Special, a rămas organismul executiv care revizuia şi aproba operaţiunile secrete iniţiate de CIA. Componenţa Grupului Special depindea în funcţie de situaţie. Şedinţele acestui grup nu erau frecvente până în 1959, când şedinţele au devenit săptămânale. Nici CIA, nici Grupul Special nu au adoptat criterii fixe pentru prezentarea proiectelor în faţa Grupului: iniţiativa a rămas la CIA, în timp ce reprezentanţi din partea altor agenţii nu erau în stare să judece în mod frecvent fezabilitatea anumitor proiecte particulare. După eşecul Golful Porcilor (invazia armată a Cubei) din aprilie 1961, generalul Maxwell Taylor a revizuit capabilităţile paralimilitare ale SUA, la cererea preşedintelui Kennedy, şi a transmis un raport în iunie care recomanda întărirea comenzii la nivel înalt a operaţiunilor secrete. După raportul Taylor, Grupul Special, condus de asistentul special al preşedintelui pe lângă NSC, McGeorge Bundy şi care îl includea pe adjunctul sub-secretarului de la apărare Alexis Johnson, pe secretarul adjunct de la apărare Roswell Gilpatric, pe directorul CIA Allen Dulles şi pe şeful statului major al forţelor armate, generalul Lyman Lemnitzer, şi-a asumat o responsabilitate mai mare pentru planificarea şi revizuirea operaţiunilor secrete . Până în 1963, DCI a determinat dacă proiectele iniţiate de CIA trebuia sau nu să fie prezentate Grupului Special. În 1963 Grupul Special a dezvoltat criterii generale dar informale, inclusiv de risc, posibilitate de succes, potenţial al expunerii, sensibilitate politică şi cost (a fost adoptat un prag de 25.000 de dolari de către CIA) pentru a determina dacă proiectele de operaţiuni secrete trebuia trimise Grupului Special. Între noiembrie 1961 şi octombrie 1962 un Grup Special lărgit din care făcea parte şi procurorul general Robert Kennedy şi generalul Taylor, ca preşedinte, a exercitat responsabilitatea pentru Operaţiunea Mongoose, un program major de operaţiuni secrete care avea ca scop răsturnarea regimului Castro din Cuba. Când preşedintele Kennedy a autorizat programul în noiembrie, l-a desemnat pe generalul de brigadă Edward G. Lansdale, asistent pentru operaţiuni speciale pe lângă ministerul apărării, să acţioneze ca şef de operaţiuni. Lansdale a coordonat operaţiunea Mongoose cu CIA şi cu Departamentul de stat şi cel al Apărării. Unităţile CIA din Washington şi Miami aveau principala responsabilitate de a implementa operaţiunea Mongoose care includea operaţiuni militare, sabotaj şi propagandă politică. Preşedintele Kennedy a stabilit şi un grup special (contra-insurgenţă) pe 18 ianuarie 1962 când a semnat NSAM numărul 124. Grupul Special CI, stabilit pentru coordonarea activităţilor de contra-insurgenţă separate de mecanismul de implementare a NSC 5412/2, trebuia să se limiteze la stabilirea de politici largi, care aveau scopul de a preveni sau ataca insurgenţa subversivă şi altor forme de agresiune indirectă din ţările prietene. La începutul lui 1966, în NSAM numărul 341 preşedintele Johnson a desemnat responsabilitatea pentru coamanda şi coordonarea activităţilor contra-insurgenţă din afara graniţelor în sarcina Secretarului de stat care a stabilit un grup interdepartamental pentru aplicarea acestor activităţi. NSAM numărul 303 din 2 iunie 1964 de la Bundy către secretarul apărării şi de stat şi DCI a schimbat numele Grupului Special 5412 în Comitetul 303 dar nu a alterat componenţa, rolul, sarcinile şi responsabilitaţile. Bundy era şeful comitetului 303. Grupul Special şi comitetul 303 au aprobat 163 de operaţiuni secrete în timpul administraţiei Kennedy şi 142 în timpul administraţiei Johnson până în februarie 1967. Raportul final al comisiei Church din 1976 (de investigare a operaţiunilor secrete ale CIA) a estimat că, din mii de proiecte implementate de CIA din 1961, doar 14 la sută au fost aprobate de comitetul 303. Raportul final al comisiei Church a citat un memorandum al CIA din 1967 care a inclus descrierea modului de arbitraj asupra deciziilor asupra operaţiunilor secrete din interiorul sistemului 303.

Grupul Special şi comitetul 303 au aprobat 163 de operaţiuni secrete în timpul mandatului Kennedy şi 142 în timpul administraţiei Johnson în februarie 1967.

Obiecţiile Departamentului de stat au modificat sau au anulat operaţiunile propuse, iar comitetul 303 uneori a decis că alte agenţii, nu CIA, ar trebui să îndeplinească anumite operaţiuni, sau că acţiunile CIA cerute de ambasadorii din ţări străine ar trebui respinse.

Eficienţa operaţiunilor secrete a fost întotdeauna dificil de stabilit de către orice administraţie, date fiind chestiunile legate de securitate şi de dificultatea de a judeca impactul initiaţivelor SUA asupra evenimentelor.

În octombrie 1969, noua administraţie Nixon a cerut revizuiri anuale din partea comitetului 303 pentru toate operaţiunile secrete pe care Comitetul le-a aprobat, şi terminarea automată a oricărei operaţiuni care nu a fost revizuită după 12 luni.

Pe 17 februarie 1970, preşedintele Nixon a semnat Memorandumul de decizie asupra securităţii naţionale 4013 care a înlocuit NSC 5412/2 şi a schimbat numele grupului de aprobare a operaţiunilor secrete în Comitetul 40, în parte din cauza faptului că de Comitetul 303 aflase presa. Procurorul general a fost şi el inclus în componenţa comitetului. Potrivit raportului comisiei Church, comitetul 40 a analizat numai în jur de 25 la sută din operaţiunile secrete individuale ale CIA, şi s-a concentrat pe proiectele majore care au trasat linii generale de acţiune pentru toate operaţiunile secrete.

Nu toate operaţiunile majore secrete au fost analizate însă de comitetul 40: în 1970 preşedintele Nixon a instruit DCI să susţină o lovitură de stat împotriva preşedintelui din Chile, Salvador Allende, fără coordonarea comitetului 40 şi fără aprobarea sa. Comitetul 40 a fost redenumit ulterior Grupul de consultare operaţională, avizul preşedintelui era necesar pentru operaţiunile CIA, şi puterea de control din partea Congresului a fost extinsă asupra CIA. Printr-un ordin, EO 11905 toţi agenţii guvernului SUA nu mai aveau voie să fie implicaţi în asasinate politice, şi nu aveau voie să participe la operaţiuni interne ale serviciilor secrete.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s