Iubirea, căsătoria şi imperialismul

de Andre Vltchek, în original aici, ilustraţiile aparţin tot autorului.

“După ce am fotografiat noua, gigantica şi, fără îndoială, sinistra clădire a Ambasadei SUA din Bishkek, capitala Kyrgyzstan-ului, am fost dus cu maşina de un politician de stânga spre munţi. Încercam să mâncăm undeva; mâncare simplă, bună, gătită de localnici.

În faţa restaurantului ales de prietenul meu, era parcat un monstru care nu poate fi descris: o limuzină cu două etaje „extrem de lăbărţată” şi cu ferestre opace. N-am văzut o asemenea maşină niciodată până atunci.

Încă o nuntă în stil american”, a comentat, plin de amărăciune, prietenul meu.

Double-decker in Bishkek
Bishkek

Mireasa era îmbrăcată complet în alb. Părea mai degrabă deprimată. Mirele părea preocupat, speriat de ceva. Cei aproximativ 100 de invitaţi se chinuiau cu disperare să pară veseli şi încântaţi.

Nunta a fost un kitch monstruos. „Aşa va fi şi căsătoria lor”, mi-am spus. Era evident. Prostul gust a pătruns în ultima vreme peste tot, oriunde: de la viaţa cuplurilor care se căsătoresc până în locul de joacă al copiilor de la grădiniţă.

Am privit-o pe mirească. Privirile ni s-au intersectat pentru câteva clipe. Am crezut că văd în privirea ei disperată rugămintea să o iau de acolo, „Du-mă de aici în Patagonia sau Polinezia…” Poate mi s-a părutPoate era de fapt fericită aşacu limuzina aia oribilă din parcare.

A zâmbit timidă. I-am răspuns tot cu un zâmbet şi apoi ne-am dus într-o încăpere din spatele clădirii să mâncăm şi să discutăm cum a distrus occidentul Uniunea Sovietică şi cum a implantat ură, tribalism şi extremism în toate regiunile din Asia Centrală.

Am văzut sute de nunţi, prin toată lumea. Aproape toate sunt bazate pe o ideologie depăşită, monoteistă, deprimantă. Toate oferă cătuşe în loc de aripi, obligaţii deprimante şi zăbrele de închisoare în loc de iubire; consumerism în loc de vise.

Ia în posesiune, ia în posesiune, ia în proprietate; controlează, controlează, controlează; consumă, cheltuie, cheltuie

Ia-o în posesiune pe cealaltă persoană, distruge-i identitatea şi voinţa (ei sau lui), controlează-i fiecare pas, în timp ce consumaţi (cumpăraţi) ceea ce vă spune piaţa să consumaţi. Şi nu uita de Iisus, chiar dacă nu crezi absolut deloc în acel tip. Pentru că Iisus a fost convertit într-un fel de justificare pentru motivul pentru care consumi (cumperi) în modul în care cumperi; calcă-i pe ceilalţi în picioare; şi „trageţi un futai” (sau nu) noaptea.

Un bărbat şi o femeie, două fiinţe pline de iubire, de acum trebuie doar să cheltuiască, să (se) reproducă, să plătească taxe unui stat monstruos, şi să aibă un comportament supus şi „moral”, în loc să-şi transforme sentimentele într-o forţă creativă pozitivă, în loc să viseze şi să fie alături unul de altul şi să lupte împreună pentru o societate mai bună şi o lume mai bună.

După Revoluţia din 1917, Sovietele (consilii populare) au luat în considerare abolirea instituţiei căsătoriei cu totul; o vedeau ca pe ceva depăşit, religios, opresiv, regresiv şi grotesc. Dar inerţia din psihicul maselor s-a dovedit prea mare. Dorinţa de a controla alte fiinţe umane era încă adânc întipărită în psihicul unora dintre cei mai oprimaţi de pe acest pământ.

Iubirea care s-ar fi bazat pur şi simplu pe încredere şi pe alegere liberă părea mult prea „riscantă”.

Au supravieţuit cătuşele şi frânghiile.

Chiar şi acum, în secolul 21, înainte ca o femeie şi un bărbat să aibă voie să fie împreună, trebuie ca un birocrat sclerozat sau un preot care violează minori să le trântească o ştampilă pe o hârtie şi să declare: „acum poţi săruta mireasa”.

Cât de dezgustător, de superior, de patriarhal, de umilitor… pentru iubire! Cât de infinit de feudal şi de libidinos, de fapt!

Nu ar trebui să fie iubirea cea mai înaltă formă de rebeliune, o luptă pentru ceva total nou? Puritatea ei nu trebuie să se bazeze pe virginitate, ci pe frumuseţea dintre cei care o împărtăşesc, pe încredere, pe hotărâre şi pe curaj.

Aşa ar trebui să fie, dar toţi ştim prea bine că nu e aşa.

Getting married in Botswana... looks authentic
Nuntă în Botswana…

În loc să fie aşa, religiile monoteiste şi imperialismul cultural occidental se folosesc de instituţia căsătoriei pentru a-şi impune propriile lor interese despotice şi dictatoriale. În timp ce nunţile, exact ca sărbătorile de crăciun şi alte carnavale consumeriste religioase, sunt convertite în nişte orgii consumeriste ridicole şi greţoase.

Visul miresei” e acum doar o orgie consumeristă care imită stilul impus de basmele Disney şi o ocazie să se consume bani în prostie – o injecţie de fonduri în industria sectorului privat.

Ideologiile imperialiste şi fundamentalismul pieţei adoră acest jos sinistru – atâta vreme cât nu găseşte nimeni nici un sens în toate acestea! Cu siguranţă nici nu e vreun sens. Instituţia căsătoriei moderne e un fel de film prost de la Hollywood sau o piesă pop.

Odată ce sunt schimbate inelele, hârtiile sunt ştampilate, şi mâncarea întotdeauna în exces, dă pe-afară din toaletele înfundate, ce urmează e realitatea brutală a vieţii în căsătorie, în cele mai multe cazuri o viaţă distrusă, trăită cu forţa, în deprimare, căsătoria fiind păstrată numai din cauza „copiilor” sau „obligaţiilor” (de proprietate, financiare), sau din cauza vinovăţiei, sau din cauza stupizeniei religioase.

Pe scurt: căsătoria există mai ales cu scopul ca societăţi atât de sinistre, nereformate de secole (inclusiv cele din Occident; nota traducătorului: mai ales cele din Occident) să supravieţuiască neatinse, intacte. Dogma sadică a creştinismului se menţine prin instituţia degenerată a căsătoriei.

Căsătoria în stil occidental, acum implantată în aproape toate colţurile lumii, se bazează pe câţiva stâlpi uriaşi: frica, egoismul (ca acela de a pune unitatea familiei deasupra intereselor comunităţii sau altor interese obiective, ceea ce inevitabil naşte corupţie), supunere totală, distrugerea creativităţii şi imaginaţiei şi, o, da, prin lipsa iubirii.

Pentru că, dacă iubirii i se permite să înflorească, aceasta îşi poate găsi rădăcinile mai ales în încredere, în înţelegere, în generozitate, dar şi în rebeliune, libertate, şi o dorinţă de a trăi viaţa altfel, într-un mod nou. Mai presus de orice, iubirea se opune direct imperialismului cultural occidental, dogmei creştine şi fundamentalismului de piaţă, a se citi: iubirea se opune fascismului global care conduce lumea în zilele noastre.

Psihoză religioasă în Surubaya,

Fascismul global are nevoie de cupluri căsătorite care trăiesc vieţi de sclavi, care consumă (cumpără) ca stupizii, care fabrică pentru copii lor o realitate perfidă în stilul lumii Disney, în timp ce respectă cu sfinţenie cele mai idioate concepte religioase şi culturale ale părinţilor lor şi bunicilor lor: tocmai conceptele care au adus deja planeta în această stare jalnică!

Toate acestea, în numele „moralităţii”! Un penis care intră într-un „vagin necăsătorit” este considerat mai imoral decât masacrarea a milioane de oameni, decât răspândirea minciunilor ideologiei nihiliste şi religioase, care corup, jefuiesc şi ţin în frică miliarde de oameni sărăciţi.

***

La o zi după ce am mâncat prânzul la acel restaurant convertit într-un ring de căsătorie, ne-am dus pe malul de sud al marelului lac din Asia Centrală. Acolo, acum câţiva ani, o companie canadiană de minerit a aruncat tone de cianuri într-un râu. Pentru a nu plăti daune, compania a minţit. I-a corupt pe preşedintele de atunci al ţării, presa locală şi câţiva parlamentari. Prietenul meu a fost cel care a condus comisia de anchetă. A refuzat să-şi trădeze semenii. Într-o zi, un reprezentant al companiei a intrat în biroul său cu o geantă plină de dolari americani. Prietenul meu l-a scos afară în şuturi şi a făcut public tot incidentul.

Până acum, sute de oameni au murit de cancer aici. Mulţi copii s-au născut cu malformaţii. Mineritul otrăvitor continuă.

Compania minieră organizează tot felul de evenimente de divertisment în sat,” mi se spune. Exact în satul în care a omorât atât de mulţi oameni!

Printre aceste evenimente sunt organizate şi nunţi. De ce?

Întreaga Asie Centrală visează la vechea Uniune Sovietică. Mi s-a spus asta în Kyrgyzstan, în Kazakhstan, şi chiar în Uzbekistan.

Occidentul corupe, fură, jefuieşte şi susţine extremişti naţionalişti şi religioşi. Nu doar că acum ISIS e activ în Asia Centrală, dar şi câteva organizaţii de extremişti şi de fascişti creştini au fost implantate, la fel ca în Indonezia şi Africa. La fel ca peste tot în lume!

Dar zdrobirea ţărilor în bucăţi nu e considerat ceva „imoral”. Jefuirea lor e perfect morală pentru Occident. Îndoctrinarea, splărea minţii populaţiilor locale – acestea fac parte din rutina zilnică.

revolutionary love
Iubire revoluţionară

În timp ce iubirea e redusă la o piaţă mizerabilă de tranzacţii, în timp ce căsătoria e din ce în ce mai mult o închisoare, în timp ce relaţiile umane sunt mutilate în nişte produse de masă. Nu mai e aproape nici un pic de spaţiu unde să fie permisă imaginaţia, abilitatea de a visa, dorinţa de a lupta pentru o lume mai bună!

La fel ca într-un film porno occidental, viaţa mecanică, dusul la sală, la fel cultura occidentală seamănă tot mai mult ca un fel de supermarket, la fel cum copilăria e infiltrată de personaje toxice, produse de masă, uniunea dintre o femeie şi un bărbat constă acum într-un produs pre-fabricat, un joc generat de computer. Pare toxică, şi nepotrivită consumului uman.

Spun asta: „la naiba cu asemenea uniuni!” Să le râdem în faţă predicatorilor corupţi, birocraţilor şi ştampilelor lor! Să încercăm să readucem poezia, visele şi să învăţăm să fim oameni. Şi să readucem încrederea! Cât mai repede cu putinţă!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s