De la Pol Pot la ISIS/Daesh: sângele nu s-a uscat niciodată

de John Pilger

“Transmițând ordinele președintelui Richard Nixon de bombardare „masivă” a Cambodgiei în 1969, Henry Kissinger spunea, „Tot ce zboară peste tot ce mișcă.”

proxy
Sute de civili au fost ucişi de armata americană într-un singur bombardament asupra Siriei.

În timp ce Barack Obama poartă cel de-al șaptelea război al său împotriva lumii musulmane de la momentul când i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace, iar Francois Hollande promite un atac „nemilos” asupra ruinelor Siriei, isteria și minciunile orchestrate te pot face aproape nostalgic după sinceritatea criminală a lui Kissinger. (nt: între timp şi Marea Britanie a votat să bombardeze Siria, aviaţia regală britanică fiind una dintre cele mai brutale din lume).

Ca martor al consecințelor umane ale cruzimilor aeriene – incluzând decapitări ale victimelor, membrele lor înșirate în copaci și pe câmpuri – nu mă surprinde indiferența față de memorie și istorie, arătată încă o dată. Un exemplu grăitor este ascensiunea la putere a lui Pol Pot și a Khmerilor Roșii*, care aveau multe în comun cu Statul Islamic de azi din Irak și Siria (Daesh/ISIS).

Și aceștia erau la rândul lor medievaliști nemiloși care începuseră ca o mică sectă. Și ei erau la rândul lor un produs al unei apocalipse fabricate de americani, de data aceasta în Asia. Potrivit lui Pol Pot mișcarea sa consta din „mai puțin de 5.000 de gherile slab înarmate și nesigure în privința strategiei, tacticilor, loialității și liderilor lor.”

Odată ce bombardierele B- 52 ale lui Nixon și Kissinger au trecut la treabă ca parte a „Operațiunii Menu” (Meniu), demonul suprem al Vestului nu și-a putut crede norocul. Americanii au bombardat cu echivalentul a cinci bombe atomice de la Hiroshima zona rurală a Cambodgiei între 1969-1973. Au demolat sat după sat, întorcându-se să bombardeze molozul și cadavrele. Craterele au creat coliere gigantice de carnagiu, încă vizibile din aer. Teroarea a fost inimaginabilă.

Un fost funcționar al Khmerilor Roșii a descris cum supraviețuitorii „înlemneau și rătăceau tăcuți timp de trei sau patru zile. Îngroziți și semi-nebuni, oamenii erau gata să creadă ce li s-a spus… Asta a făcut ca Khmerii Roșii să câștige atât de ușor oamenii.”

O Comisie Guvernamentală finlandeză de Investigare a estimat că 600.000 de cambodgieni au murit în războiul civil care a pornit de aici și a descris bombardamentul drept „prima etapă a unui deceniu de genocid.”

Ce au început Nixon și Kissinger, Pol Pot, beneficiarul lor, a completat. Sub bombele americanilor, Khmerii Roșii au crescut la o formidabilă armată de 200 000.

Daesh are un trecut și un prezent similare. După majoritatea măsurătorilor competente, invazia Irakului de către Bush și Blair din 2003 a dus la moartea a cel puțin 700.000 de oameni (nt: aceasta este estimarea oficială, estimarea reală e între 1.200.000 de oameni şi 2.000.000, ţinând cont şi de teroarea economică lansată împotriva Irakului pentru a pregăti invazia, ocuparea şi colonizarea de către SUA/Europa)– într-o țară care nu avea o istorie a jihadismului.

Kurzii încheiaseră înțelegeri teritoriale și politice; suniții și șiiții aveau neînțelegeri de clasă și sectare, dar erau în pace; căsătoriile mixte erau obişnuite.

Cu trei ani înainte de invazie am străbătut cu mașina toată întinderea Irakului fără teamă. Pe drum am întâlnit, mai presus de orice, oameni mândri să fie irakieni, moștenitorii unei civilizații care părea, pentru ei, o prezență. Bush și Blair au distrus toate acestea.

Irakul este acum un cuib de jihadism. Al-Qaeda – precum „jihadiștii” lui Pol Pot – a profitat de oportunitatea furnizată de măcelul produs de “Șoc și Groază” (nt: cum a numit SUA invazia şi colonizarea Irakului) și de războiul civil care a urmat.

Siria „rebelă” a oferit chiar mai multe recompense, CIA-ul și statele din Golf furnizând arme, logistică și bani prin intermediul Turciei. Sosirea recruţilor (nt: mulţi sunt mercenari) străini era inevitabilă. Un fost ambasador britanic, Oliver Miles, a scris, „Guvernul [Cameron] pare să urmeze exemplul lui Tony Blair, care a ignorat recomandări solide din partea Ministerului de Externe, MI5 și MI6 că politicile noastre din Orientul Mijlociu – și în special războaiele noastre din Orientul Mijlociu – au constituit un motiv principal în recrutarea musulmanilor din Marea Britanie pentru acte de terorism aici.”

CVQSizpUkAEHmec
Parlamentar britanic, exprimându-şi bucuria că RAF, cea mai brutală şi criminală aviaţie din lume, poate bombarda zonele populate ale Siriei.

Daesh este progenitura acelor din Washington, Londra și Paris care, conspirând să distrugă Irakul, Siria și Libia, au comis o crimă de proporții epice împotriva umanității.

Precum Pol Pot și Khmerii Roșii, Daesh reprezintă mutaţia unei terori de stat vestice distribuită de o elită imperială venală, de neclintit în fața consecințelor unor acțiuni desfășurate la mare distanță în spațiu și cultură.

Vinovăția occidentalilor nu trebuie menționată în societățile „noastre”, transformându-i în complici pe aceia care suprimă acest adevăr critic.

Au trecut 23 de ani din momentul în care un holocaust a învăluit Irakul, imediat după primul Război din Golf, când Statele Unite și Marea Britanie au deturnat Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și au impus „sancțiuni” punitive asupra populației irakiene – în mod ironic, consolidând autoritatea internă a lui Saddam Hussein.

A fost asemenea unui asediu medieval. Aproape toate lucrurile care susțin un stat modern au fost, în jargon, „blocate” – de la clor pentru tratarea surselor de apă până la creioanele pentru școală, părți din mașinăriile de radiografiere, calmante comune și medicamente pentru combaterea unor forme de cancer mai înainte necunoscute, purtate în praful din câmpurile de luptă din sud contaminate cu Uraniu Sărăcit.

Chiar înainte de Crăciunul din 1999, Departamentul de Comerț și Industrie din Londra a restricționat exportul de vaccinuri destinate protejării copiilor irakieni împotriva difteriei și frigurilor galbene. Kim Howells, Sub-Secretar de Stat parlamentar în guvernul Blair, a explicat motivul. „Vaccinurile copiilor”, a spus el, „puteau fi utilizate în arme de distugere în masă.” Guvernul britanic a putut scăpa cu o asemenea atrocitate pentru că relatările media despre Irak – mare parte din ele manipulate de Ministerul de Externe – îl învinovățeau pe Saddam Hussein pentru orice.

CVW9E2BUsAUSDbm
Siria e bombardată de 10 ţări în acest moment.

Sub un fictiv Program „umanitar” Petrol contra Hrană, 100 de dolari au fost alocați fiecărui irakian pentru a trăi timp de un an. Această cifră trebuia să asigure întreaga infrastructură și servicii esențiale ale societății, precum electricitate și apă. „Închipuiți-vă,” mi-a spus Secretarul General Adjunct al ONU, Hans Von Sponeck, „să opuneți acel nimic lipsei de apă potabilă, și faptului că majoritatea oamenilor bolnavi nu își pot permite tratamentul, și trauma absolută a supraviețuirii de la o zi la alta, și veți avea o străfulgerare a acelui coșmar. Și fără nicio îndoială toate acestea sunt premeditate. Nu am dorit în trecut să folosesc cuvântul „genocid”, dar acum este de neevitat.” Dezgustat, Von Sponeck a demisionat din funcția de Coordonator Umanitar al ONU în Irak. Predecesorul său, Denis Halliday, un oficial ONU la fel de distins demisionase la rândul său. „Am fost instruit,” a spus Halliday, „să implementez o politică menită să satisfacă definiția genocidului: o politică premeditată care a ucis efectiv mult peste un milion de oameni, copii și adulți.” Un studiu al Fundației Copiilor a Națiunilor Unite, Unicef, a descoperit că între 1991 și 1998, la apogeul blocadei, au fost înregistrate peste 500.000 de morți în „exces” în rândul copiilor aflați sub vârsta de cinci ani. Un reporter TV american i-a transmis acest lucru lui Madeleine Albright, ambasadoarea Statelor Unite la Națiunile Unite, întrebând-o, „Merită costurile acestea?” Albright i-a răspuns, „Noi credem că merită.”

În 2007 principalul oficial britanic responsabil pentru sancțiuni, Carne Ross, cunoscut drept „Domnul Irak”, a spus unui comitet parlamentar ales, „[Guvernele Statelor Unite și Marii Britanii] au negat în mod efectiv întregii populații un mijloc de a putea trăi.” Când l-am intervievat pe Carne Ross trei ani mai târziu era consumat de regrete și remușcări. „Îmi este rușine”, mi-a spus. El este astăzi unul din puținii oameni care spun adevărul cu privire la modul în care guvernele înșeală și cum o media supusă joacă un rol critic în procesul de diseminare și menținere a înșelătoriei. „Le serveam [jurnaliștilor] pseudo-fapte din informații igienizate,” a spus el, „sau îi țineam la distanță.”

Anul trecut un titlu deloc atipic din The Guardian spunea: „Puși în fața ororilor comise de Isis (Daesh) trebuie să acționăm.” Partea cu „trebuie să acționăm” este o nălucă ridicându-se, un avertisment cu privire la suprimarea memoriei informate, a faptelor, a lecțiilor învățate și a regretelor sau rușinii. Autorul articolului a fost Peter Hain, fostul ministru al Oficiului de Externe responsabil pentru Irak sub administrația Blair.

În 1998 când Denis Halliday a dezvăluit proporțiile suferinței din Irak pentru care guvernul Blair era principalul responsabil, Hain l-a insultat la emisiunea Newsnight de pe BBC drept un „apologet al lui Saddam.” În 2003 Hain a susținut invazia lui Blair asupra unui Irak îndurerat pe baza unor minciuni transparente. La o conferință ulterioară a Partidului Laburist a respins invazia drept un „subiect marginal.” Iată-l aici pe Hain solicitând „atacuri aeriene, drone, echipament militar și sprijin de altă natură” pentru aceia care „înfruntă genocidul” în Irak și Siria. Acestea vor promova „imperativul unei soluții politice.” În ziua apariției articolului lui Hain, Denis Halliday și Hans Von Sponeck se aflau întâmplător în Londra și mi-au făcut o vizită. Aceștia nu au fost șocați de ipocrizia letală a unui politician, ci s-au lamentat de absența de durată, aproape inexplicabilă a unei diplomații inteligente care să negocieze o formă de armistițiu.

De-a curmezișul lumii, din Irlanda de Nord și până în Nepal, aceia care s-au considerat reciproc teroriști și eretici s-au așezat față în față la o masă. De ce nu și acum în Irak și Siria? În schimb există un verbiaj estompat, aproape sociopat din partea lui Cameron, Hollande, Obama (nt: între timp li s-a alăturat şi Merkel) și a „coaliției lor a celor dispuși” pe măsură ce recomandă și mai multă violență livrată de la 10 000 de metri peste niște locuri în care sângele din aventurile anterioare nu s-a uscat niciodată.

Ei par să își savureze propria violență și stupiditate într-atât de mult încât își doresc să răstoarne singurul potențial aliat valoros, guvernul din Siria. Asta nu reprezintă nimic nou, așa cum ilustrează următorul document de informații secrete dintre Marea Britanie și Statele Unite ieșit la suprafață: „Pentru a facilita acțiunile forțelor de eliberare [sic]… un efort special ar trebui realizat pentru a se elimina anumiți inidivizi cheie [și] pentru a se continua cu tulburările interne în Siria. CIA este pregătit, iar SIS (MI6) va încerca să ducă la îndeplinire sabotaje minore și răsturnări majore prin incidente în interiorul Siriei, lucrând prin intermediul unor contacte cu indivizi… un grad necesar de frică… conflicte [înscenate] la frontieră și la granițe [vor] furniza pretextul pentru o intervenție… CIA și SIS ar trebui să utilizeze… capacități atât în câmpul psihologic cât și de acțiune pentru a spori tensiunea.” Asta a fost scrisă în 1957, deși ar fi putut fi scrisă la fel de bine ieri.

În lumea imperială nimic nu se schimbă cu adevărat. În 2013 fostul ministru francez de externe Roland Dumas a dezvăluit că „înainte cu doi ani de primăvara arabă,” i s-a spus în Londra că fusese planificat un război asupra Siriei. „Vă voi spune ceva”, a spus într-un interviu cu televiziunea franceză LPC, „mă aflam în Anglia cu doi ani înainte de izbucnirea violențelor din Siria, cu alte treburi. M-am întâlnit cu înalți oficiali britanici care mi-au mărturisit că pregăteau ceva în Siria… Marea Britanie organiza o invazie a rebelilor în interiorul Siriei. Aceștia chiar m-au întrebat, deși nu mai eram mistru de externe, dacă mi-aș dori să particip… Aceasta operațiune merge mult timp în spate. A fost pregătită, imaginată și planificată.” Singurii oponenți reali ai ISIS sunt demoni recunoscuți ai vestului – Siria, Iran, Hezbollah, și acum Rusia. Obstacolul este Turcia, un „aliat” și membru al Nato, care a conspirat cu CIA, MI6 și medievaliștii din Golf pentru a canaliza sprijinul pentru „rebelii” sirieni, inclusiv aceia care acum își spun ISIS.

Sprijinirea Turciei în ambiția sa de lungă durată pentru dominație regională prin răsturnarea guvernului Assad cheamă la un război convențional major și la dezmembrarea îngrozitoare a celui mai divers din punct de vedere etnic stat din Orientul Mijlociu. Un armistițiu – oricât de dificil ar fi de negociat și înfăptuit – este singura cale prin care se poate ieși din acest labirint; altfel atrocitățile din Paris și Beirut se vor repeta. Împreună cu un armistițiu principalii făptuitori și supraveghetori ai violenței în Orientul Mijlociu – americanii și europenii – trebuie la rândul lor să se „de-radicalizeze” și să demonstreze o bună credință în fața comunităților alienate de musulmani de pretutindeni, inclusiv acelea de pe teritoriul propriu. Este necesară o încetare imediată a tuturor transporturilor de materiale de război către Israel și recunoașterea statului palestinian. Chestiunea Palestinei este rana cea mai purulentă a regiunii, și justificarea deseori prezentată pentru ascensiunea extremismului islamic. Osama bin Laden a demonstrat clar acest lucru. Palestina oferă totodată speranță. Dacă le este oferită dreptate palestinienilor se va începe schimbarea lumii din jurul lor.

În urmă cu mai bine de 40 de ani bombardarea Cambodgiei de către Nixon și Kissinger au dezlănțuit un potop de suferință din care acea țară nu și-a revenit niciodată. Același lucru este valabil cu privire la crimele lui Bush și Blair din Irak, și la crimele Nato și ale „coaliției” din Libia și Siria. Cu o sincronizare impecabilă ultimul volum de sine lăudător al lui Henry Kissinger a fost lansat cu titlul său satiric „Ordinea Globală”.

Într-o recenzie slugarnică Kissinger este descris drept un „formator cheie al unei ordini globale care a rămas stabilă timp de un sfert de secol.” Spuneți-le asta oamenilor din Cambodgia, Vietnam, Laos, Chile, Timorul de Est și tuturor celorlalte victime ale „diplomației” sale. Doar atunci când „vom” recunoaște criminalii de război din mijlocul nostru și vom înceta să negăm adevărul va începe sângele să se usuce.”

  • Pol Pot şi Khmerii Roşii nu au fost comunişti, sunt prezentaţi ca atare de propaganda occidentului imperialist, adică de a celor care i-au antrenat să ucidă cât mai sadic şi i-au finanţat (CIA din ordinul lui Nixon şi SAS din ordinul lui Thatcher).
    e83e9c3c9c25a2f7998d1242ddef67c2.320x220x1
    Irak, după colonizarea de către imperiul american.

    US Airstrike in #Deir_Ezzor 2
    Bombardamente americane în Deir Ezzor, Siria.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s