Secțiunea B: De ce se opun anarhiștii sistemului actual?

Secțiunea B: De ce se opun anarhiștii sistemului actual?

în format pdf, în română Sectiunea B_De ce se opun anarhistii sistemului actual

Această secțiune a FAQ prezintă o analiză a relațiilor sociale de bază din societatea modernă și a structurilor care le-au creat, în special referitoare la acele aspecte ale societății pe care anarhiștii vor să le schimbe.

Anarhismul este, esențialmente, o revoltă împotriva capitalismului.

Ca teorie politică, a apărut în același timp cu capitalismul și în opoziție față de capitalism.

Ca mișcare socială, a câștigat forță și influență pe măsură ce capitalismul coloniza din ce în ce mai multe părți ale societății.

Mai mult decât să exprime pur și simplu o opoziție față de Stat, așa cum foarte mulți așa-ziși experți susțin, anarhismul întotdeauna s-a opus oricăror forme de autoritate și de opresiune, pe care autoritatea le-a creat, în special capitalismului și formelor sale particulare de proprietate privată.

Nu e o coincidență că Proudhon, prima persoană care s-a declarat pe sine anarhist, a făcut asta într-o carte numită ”Ce e Proprietatea?” (What is Property?) – iar răspunsul pe care l-a dat a fost: ”Proprietatea e furt!”.

De la Proudhon încoace, anarhismul s-a opus atât Statului, cât și capitalismului (într-adevăr, acesta e unul dintre aspectele asupra căruia gânditori atât de diferiți ca Benjamin Tucker și Peter Kropotkin au fost de acord). Nu mai e nevoie să spunem, de la Proudhon anarhismul și-a extins critica asupra autorității dincolo de aceste două rele sociale. Alte forme de ierarhie socială, cum ar fi sexismul, rasismul și homofobia, au fost categoric respinse ca limitând libertatea și egalitatea. Această secțiune a FAQ sumarizează ideile cheie care au stat la baza respingerii din partea anarhismului a actualului sistem în care trăim.

Asta, desigur, nu înseamnă că ideile anarhiste nu au existat în interiorul societăților și înainte de apariția capitalismului. Departe de așa ceva. Gânditori ale căror idei pot fi clasificate ca anarhiste au existat cu mii de ani înainte și pot fi găsite în diverse culturi și locuri de pe planetă. Într-adevăr, nu ar fi nici o exagerare să spunem că anarhismul s-a născut în momentul în care Statul și proprietatea privată au fost create.

Însă, așa cum a observat Kropotkin, în timp ce “în toate timpurile au existat anarhiști și etatiști”, în timpurile noastre, “Anarhia a fost susținută de același protest social și revoluționar care a dus la apariția Socialismului, în general.” Însă, spre deosebire de socialiști, anarhiștii nu s-au oprit la “negarea Capitalismului și a societății bazate pe supunerea muncii în fața capitalului”, ci au mers mai departe ”să se declare pe ei înșiși împotriva a ceea ce constituie adevărata putere a Capitalismului: Statul și principalii săi susținători — centralizarea autorității, legea, care întotdeauna e făcută de o minoritate în scopul propriului ei profit, și împotriva formei de justiție al cărei scop principal este să protejeze Autoritatea și Capitalismul”. Așadar, anarhismul nu este doar ”împotriva Capitalismului, ci și împotriva acestor stâlpi ai Capitalismului: Legea, Autoritatea, și Statul. [Evolution and Environment, p. 16 and p. 19]

Cu alte cuvinte, anarhismul, așa cum există azi, ca mișcare socială cu o îndelungată istorie a luptei și cu o teorie politică și un set de idei, este produsul transformării societății, care a însoțit crearea statului (național) modern și a capitalului și (mult mai important) reacția, rezistența și opoziția celor supuși faţă de noile relații sociale și instituții. Ca atare, analiza și critica prezentate în această secțiune a FAQ se vor concentra asupra societății moderne, capitaliste.

Anarhiștii și-au dat seama că puterea guvernului și a altor forme de ierarhie depinde de acordul celor care sunt guvernați.

Frica nu este singurul răspuns, e mai mult ”din cauza faptului că aceștia [cei oprimați] subscriu la aceleași valori cu ale celor care-i guvernează. Conducătorii  și cei conduși de asemenea cred în principiul autorității, al ierarhiei, al puterii.” [Colin Ward, Anarchy in Action, p. 15]

Cu asta în minte, prezentăm în această secțiune a FAQ argumentele noastre pentru a ataca acest ”consens”, pentru a arăta de ce ar trebui să devenim anarhiști, pentru a arăta de ce relațiile sociale și organizațiile autoritare nu sunt în interesul nici unuia dintre noi.

Nu mai e nevoie să spunem: ce ne-am propus nu e ușor.

Nici o clasă conducătoare nu ar putea supraviețui dacă instituțiile care îi dau putere nu ar fi în general acceptate de cei care se supun acestora.

Se ajunge ca cei supuși să le susțină prin diferite mijloace —propagandă, așa-zisul sistem educațional, tradiție, mass-media, presupunerile culturale generale ale unei societăți.

În acest fel, ideile dominante din societate sunt cele ale elitei care domină asupra societății. Asta înseamnă că orice mișcare socială are nevoie să combată aceste idei înainte de a încerca să le pună capăt:

“Adesea, oamenii nici măcar nu recunosc existența unor sisteme de opresiune și de dominație. Ei trebuie să încerce să lupte pentru a-și câștiga drepturile în interiorul sistemelor în care trăiesc înainte de a putea percepe chiar că există represiune. Uitați-vă la mișcarea femeilor. Unul dintre primii pași în dezvoltarea mișcării femeilor a fost așa-numita ”conștientizare a motivului pentru care trebuie să luptăm”. A încercat să le facă pe femei să perceapă că nu e starea naturală a lumii ca ele să fie dominate și controlate. Bunica mea nu putea să se alăture mișcării femeilor, din moment ce ea nu simțea nici un fel de opresiune, într-un anumit sens. Adică, așa era viața, așa răsărea soarele în fiecare dimineață. Până când oamenii nu își dau seama că viața nu trebuie să fie așa, că lucrurile nedrepte pot fi schimbate, până nu își dau seama că nu trebuie să execute ordine, că nu trebuie să fie bătuți, până când oamenii nu înțeleg că e ceva greșit în toate acestea, nu poți face nimic. Şi un mod de a-i face să înţeleagă este să încerci să faci presiuni pentru reforme în interiorul sistemului de represiune, şi mai devreme sau mai târziu, o să ajungi la concluzia că nu va trebui le schimbi.” [Noam Chomsky, Anarchism Interview]

Asta înseamnă, așa cum a insistat Malatesta, că ”prima misiune a anarhiștilor e să convingă oamenii”. Asta înseamnă că ”trebuie să îi facem pe oameni să devină conștienți de nedreptățile pe care le îndură și de șansele pe care le au pentru a distruge aceste nedreptăți… Celor care trăiesc în frig și foame le vom demonstra cât de posibil și de ușor e să asigurăm pentru toată lumea nevoile materiale ale fiecăruia. Celor care sunt oprimați și umiliți le vom arăta cum e posibil să trăiești fericit într-o lume în care oamenii sunt liberi și egali… Iar când vom reuși să trezim sentimentul de rebeliune în mințile bărbaților și femeilor împotriva nenorocirilor care pot fi evitate și împotriva nedreptăților care nu trebuie să fie așa și din cauza cărora ei suferă în societatea de azi, și când îi vom face să înțeleagă care sunt cauzele acestor nedreptăți și cum depinde de voința umană să scape de ele”, atunci vom putea să îi unim pe toți și să îmbunătățim situația pentru fiecare dintre noi. [Errico Malatesta: His Life and Ideas, pp. 185–6]

Așadar, prima dată trebuie să explicăm de ce vrem să schimbăm sistemul acesta. Din această analiză, se va vedea clar de ce anarhiștii sunt nemulțumiți cu foarte puțina libertate care există în societatea modernă, și de ce ei vor să creeze o societate cu adevărat liberă. În cuvintele lui Noam Chomsky, critica anarhistă a societății moderne înseamnă ”să căutăm și să identificăm structurile de autoritate, ierarhie, și dominație în fiecare aspect al vieții, și să le atacăm; dacă nu li se poate da o justificare, atunci înseamnă că ele sunt ilegitime, și ar trebui distruse, pentru a putea mări libertatea umană. Printre aceste structuri se află puterea politică, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție (și resurselor) și managementul privat, relațiile dintre bărbați și femei, dintre părinți și proprii lor copii, controlul nostru asupra destinului generațiilor viitoare (imperativul moral de bază din spatele mișcării de protecție a mediului…), și multe altele. Firesc, asta înseamnă un atac asupra instituţiilor-mamut de coerciţie şi de control: Statul, tiraniile private care sunt în afara oricărei trageri la răspundere şi care controlează cea mai mare parte a economiilor interne şi internaţionale  [adică, corporaţiile capitaliste şi companiile capitaliste], etc. Dar mai sunt şi multe altele.” [Marxism, Anarchism, and Alternative Futures, p. 775]

Această sarcină este uşurată de faptul că “clasa dominantă, conducătoareNU a reuşit “să-i reducă pe toţi supuşii ei la a fi doar nişte subiecţi pasivi şi nişte instrumente lipsite de conştiinţă pentru satisfacerea intereselor ei.”

Asta înseamnă că unde există opresiune şi exploatare, acolo există şi rezistenţă – şi speranţă.

Chiar şi când cei cei oprimaţi de relaţiile sociale ierarhice în general acceptă această opresiune, acele instituţii nu pot stinge scânteia de libertate totală, niciodată. Într-adevăr, ele ajută la producerea spiritului de revoltă prin chiar funcţionarea lor, pe măsură ce oamenii în cele din urmă vor spune destul e destul şi se vor ridica să se lupte pentru drepturile lor. Astfel, societăţile ierarhice “conţin contradicţii organice şi acestea sunt ca germenii propriei lor morţi” de unde izvorăşte “posibilitatea progresului”. [Malatesta, Op. Cit., pp. 186–7]

Astfel, anarhiştii combină critica lor asupra societăţii existente cu participarea activă în luptele continue care există în orice luptă împotriva ierarhiei.

Aşa cum vom vedea în secţiunea J, noi le cerem oamenilor să treacă la acţiune directă pentru a lupta împotriva opresiunii. Asemenea lupte îi schimbă pe cei care participă la ele, distrug condiţionările sociale care ţin societatea ierarhică în funcţiune şi îi fac pe oameni să fie conştienţi de posibilităţile lor, să fie conştienţi, cu alte cuvinte că nu trebuie să trăiască aşa. Astfel, lupta este practic în sine o şcoală de anarhism, mijlocul prin care condiţiile necesare ale unei societăţi anarhiste sunt create.

Anarhiştii încearcă să înveţe din asemenea lupte, în timp ce, în acelaşi timp, propagă ideile lor în interiorul acestor lupte şi le încurajează să se dezvolte într-o luptă generală pentru eliberare socială şi pentru schimbare.

Astfel, rezistenţa naturală a oprimaţilor faţă de propria lor oprimare încurajează acest proces al justificării pe care Chomsky (şi anarhismul) îl cer, această evaluare critică a autorităţii şi dominaţiei, această subminare a ceea ce anterior, până să fie contestat, era considerat “natural” sau “de bun-simţ”.

Aşa cum am precizat mai sus, o parte esenţială a acestui proces este de a încuraja acţiunea directă din partea celor oprimaţi împotriva celor care-i oprimă, precum şi de a încuraja tendinţele anarhiste şi conştientizarea existenţei opresiunii care există (într-o măsură mai mare sau mai mică) în orice societate ierarhică. Misiunea anarhiștilor este de a încuraja asemenea lupte și de a ataca modul în care ierarhiile formează societatea și de a arăta cum funcționează acestea.

Scopul nostru e de a-i încuraja pe oameni să caute cauzele care stau la rădăcina problemelor sociale cu care ei se luptă, să încerce să schimbe fundamentul instituțiilor sociale și fundamentul relațiilor sociale pe care acestea le produc.

Încercăm să generăm o conștientizare a faptului că opresiunea nu doar că poate fi confruntată, ci și distrusă, și că lupta împotriva unui sistem nedrept generează în sine semințele care vor duce la înlocuirea acelui sistem. Cu alte cuvinte, noi încercăm să încurajăm speranța și o viziune pozitivă pentru o lume mai bună.

În orice caz, această secțiune a FAQ se concentrează în mod direct cu aspectele critice sau ”negative” arătate de anarhism, cu expunerea răului inerent în orice formă de autoritate, fie ea a statului, a proprietății și să arătăm de ce, prin urmare, anarhiștii doresc ”distrugerea puterii, proprietății, ierarhiei și exploitării”. [Murray Bookchin, Post-Scarcity Anarchism, p. 11]

Secţiunile următoare vor arăta cum, după ce am analizat lumea, anarhiştii plănuiesc să o schimbe în mod constructiv, dar chiar din această secţiune déjà reies unele fundamente constructive ale anarhismului.

După această critică detaliată a sistemului actual, vom ajunge şi la aspectele specifice. Secţiunea C va arăta critica anarhistă a economiei capialismului. Secțiunea D va discuta modul în care relațiile sociale și instituțiile descrise în această secțiune influențează societatea în general. Secțiunea E va discuta cauzele (și va sugera unele soluții) ale problemelor ecologice cu care ne confruntăm.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s