B.1.3 Ce fel de ierarhie a valorilor generează Capitalismul?

B.1.3 Ce fel de ierarhie a valorilor generează Capitalismul?

în pdf în română aici 

Anarhiștii susțin că sistemul capitalist poate avea doar un impact negativ asupra comportamentului etic. Asta decurge din însăși natura sa ierarhică. Noi credem că ierarhia întotdeauna va avea, prin însăși natura sa, un impact negativ asupra moralității.

Așa cum am argumentat în secțiunea A.2.19, etica este dependentă atât de libertatea individuală, cât și de egalitatea între indivizi. Ierarhia le violează pe ambele, și astfel, ”marile surse de depravare morală” sunt ”capitalismul, religia, justiția și guvernul.”

În ”domeniul economiei, coerciția ne-a dus la servitutea industrială; în domeniul politicii ne-a dus la Stat… [în care] un popor… nu devine altceva decât o masă de supuși, de obedienți care trebuie să nu iasă din cuvântul unei autorități centrale.”

Asta ”a contribuit și a ajutat într-o foarte mare măsură la crearea tuturor relelor de azi economice, politice și sociale” și ”și-a dovedit absoluta impotență de a ridica nivelul moral al societății; nu a fost capabil să se mențină la un nivel pe care societatea îl atinsese deja.”  

Nu e surprinzător că, pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, ”prejudiciile autoritare” și faptul că ”oamenii au devenit tot mai exploatați și divizați în guvernanți și guvernați, exploatatori și exploatați, nivelul moral s-a prăbușit… iar spiritul vremii a intrat în declin.

Violând egalitatea, respingând cooperarea socială dintre egali în favoarea unor relaţii impuse de sus în jos, autoritare, care îi transformă pe unii în uneltele altora, capitalismul, la fel ca Statul, nu pot decât să erodeze standardele etice pentru că „nivelul moral” al societăţii „este devalorizat de către exercitarea autorităţii.” [Kropotkin, Anarchism, pp. 137–8, p. 106 şi p.139]

În orice caz, aşa cum promovează comportamentul general lipsit de etică, sistemul capitalist produce o anumită ierarhie pervertită a valorilor – una care plasează umanitatea SUB proprietate.

Așa cum Erich Fromm argumentează:

“Exploatarea omului de către om este expresivă pentru un sistem de valori care stă la baza sistemului capitalist. Capitalul, trecutul mort, angajează munca – vitalitatea plină de energie și de viață și puterea din prezent. În ierarhia capitalistă a valorilor, capitalul are o valoare mai înaltă decât munca, iar acumularea de lucruri are o valoare mai mare decât manifestările vieții. Capitalul angajează munca, și nu munca angajează capitalul. Persoana care deține capital comandă persoanei care deține ”doar” propria sa viață, priceperea umană, vitalitatea și productivitatea creativă. ”Lucrurile” sunt mai prețioase decât omul. Conflictul dintre capital și muncă este mult mai mult decât conflictul dintre două clase, mult mai mult decât lupta pentru obținerea de către muncă a unei cantități mai mari din produsul social. Este un conflict între două principii ale valorii: acela între lumea lucrurilor, și acumularea lor, și lumea vieții și a productivității.[The Sane Society, pp. 94–95]

Capitalismul valorifică o persoană doar când aceasta reprezintă la un moment dat o anumită cantitate din marfa numită ”putere de muncă”, cu alte cuvinte, valorifică  o persoană ca pe un lucru.

În loc să fie valorificat ca individ – o ființă umană unică, cu o valoare intrinsec morală și spirituală – în capitalism contează doar prețul unui om. Această înlocuire a relațiilor umane cu cele economice curând rezultă în înlocuirea valorilor umane de cele economice, dându-ne ”o etică” ce poate fi doar o etică a unui registru contabil, în care oamenii sunt valorificați în funcție de cât de mult pot câștiga.

De asemenea, duce și la, așa cum Murray Bookchin arată, o devalorizare a valorilor umane:

“Atât de profund înrădăcinată este economia de piață în mințile noastre că limbajul ei josnic a înlocuit expresiile noastre cele mai venerate moral și spiritual. Noi acum ”investim” în propriul nostru copil, în căsătorie, în relațiile personale, un termen care este echivalat în cuvinte ca ”iubire” și ”afecțiune”.Trăim într-o lume a ”tranzacțiilor” și cerem să facem totalul oricărei ”tranzacții” emoționale. Folosim terminologia contractelor și nu pe cea a loialităților și a afinităților spirituale.” [The Modern Crisis,p. 79]

Valorile umane fiind înlocuite de etica operațiunilor de calcul, și cum doar legile pieței și ale Statului ”îi țin pe oameni împreună”, o prăbușire socială este inevitabilă.

Nu e de mirare că sistemul capitalist modern alimentează înmulţirea crimelor, și o dezumanizare sub domnia relațiilor de piață din ce în ce mai neînfrânate, stabilite de guvernele  ”conservative”, cum ar fi cel al lui Thatcher și Reagan și de stăpânii lor, corporațiile trans-naționale. Noi trăim acum într-o societate în care oamenii viețuiesc în fortărețe pe care le-au construit singuri, ”liberi” în spatele zidurilor lor de apărare (atât emoțională cât și psihică).

Desigur, unor oameni le place ”etica” matematicii. Dar asta este mai ales pentru că – la fel cum se întâmplă cu toți zeii – această ”etică” a matematicii le dă credincioșilor ei o carte pe care o pot urma cu ușurință. “Cinci e mai mare decât 4, așa că 5 e mai bun” – e destul de ușor de înțeles. John Steinbeck a observat asta când a scris:

“Unii dintre ei [proprietarii] detestau matematica pentru că îi făcea [să îi alunge pe țărani de pe pământurile lor], unii se temeau, și unii idolatrizau matematica pentru că le oferea un refugiu în care se puteau ascunde pentru a nu gândi și pentru a nu simți.” [The Grapes of Wrath, p. 34]

Devalorizarea individului la locul unde muncește, unde petrece atât de mult timp, în mod necesar afectează imaginea unei persoane despre sine, care, la rândul ei, are consecințe în modul în care el sau ea se poartă în alte aspecte ale vieții. Dacă cineva este privit ca o marfă la muncă, atunci acea persoană ajunge să îi privească și pe alții în acealași mod. Astfel, toate relațiile sociale – și în cele din urmă, toți indivizii – sunt transformaţi într-o marfă.

În capitalism, literalmente nimic nu este sacru — “totul are un preț” — fie ea demnitatea, valoarea de sine, mândria, onoarea— toate devin mărfuri care pot fi tranzacționate.

O asemenea devalorizare produce o serie mare de patologii sociale.

“Consumerismul” este un exemplu care își are rădăcinile în transformarea individului în marfă în capitalism. Pentru a-l cita din nou pe Fromm, Lucrurile nu au un sine, iar oamenii au devenit lucruri [adică, mărfuri pe piața muncii] și astfel nu mai pot avea nici ei un sine.” [Op. Cit., p. 143]

În orice caz, oamenii încă simt nevoia de sine, și astfel încearcă să umple golul, consumând.

Iluzia fericirii, că viața unui om va fi completă dacă el obține o nouă marfă și mai multe lucruri, îi împinge pe oameni să consume.

Din nefericire, din moment ce mărfurile sunt și ele doar niște lucruri, ele nu pot oferi un substitut pentru sine, și astfel consumarea lor trebuie luată de la capăt și menținută mereu proaspătă. Acest proces este, desigur, încurajat de industria de publicitate, care încearcă să ne convingă să cumpărăm ce nu avem nevoie pentru că s-ar presupune că ne-ar face populari/sexy/fericiți/liberi/etc. (ștergeți atributele care nu vă convin!). dar a consuma nu poate satisface în mod real nevoile pentru care mărfurile sunt cumpărate pentru a le satisface.

Acele nevoi pot fi satisfăcute doar de interacțiunea socială bazată într-adevăr pe valori umane și de creativitate, de munca pe care fiecare o poate controla și decide.

Asta nu înseamnă, desigur, că anarhiștii sunt împotriva unor standarde de viață mai ridicate sau împotriva bunurilor materiale. Dimpotrivă, ei spun că libertatea și o viață bună sunt posibile doar când o persoană nu trebuie să își mai facă griji dacă are destulă mâncare, dacă are o locuință decentă etc.

Libertatea și cele 16 ore de muncă pe zi nu merg una cu alta, nici egalitatea cu sărăcia, și nici solidaritatea cu foamea. Însă, anarhiștii consideră consumerismul ca fiind o distorsiune cauzată de alienarea și de etica inumană capitalistă a ”contabilizării” oamenilor, care le distruge sinele individual și alte simțuri ale identității, demnității și conștiinței de sine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s