Cum să scăpăm de Iluminati

Scris de Will, Chino, Saudade şi Mamos, în engleză, aici.

“Tradiţia generaţiilor moarte dăinuie ca un coşmar în minţile celor vii.” — Karl Marx, The Eighteenth Brumaire of Louis Bonaparte, 1852

Introducere

Toată lumea vorbeşte despre Illuminati. Poate aţi auzit că Jay Z şi Beyonce fac parte din Illuminati, şi că atunci când sunt pe scenă sunt posedaţi de demoni. Poate aţi auzit că şi Obama face parte din Illuminati, şi are de gând să implanteze microcipuri în trupurile tuturor oamenilor din Statele Unite pentru a putea impune legea marţială. Poate aţi auzit că bancnota dolarului conţine simboluri secrete, care arată că Statele Unite sunt controlate de către Illuminati de sute de ani.

Teoria Illuminati îi ajută pe oamenii oprimaţi să explice experienţele noastre în comunităţile sărace. Societatea ne aruncă lucruri îngrozitoare în faţa ochilor: cei din familiile noastre se trezesc arestaţi şi aruncaţi în închisori pentru nişte rahaturi. Prietenii noştri se omoară între ei pentru o bucată de carne, bani şi alte tâmpenii. Viitorul nostru ne rezervă doar slujbe care nu ne duc nicăieri şi care sunt plătite de rahat. Ne chinuim să plătim facturile în timp ce alţii trăiesc în lux. La televizor vedem oameni în toată lumea care mor din cauza sărăciei, deşi trăim azi în cea mai îmbelşugată societate din istorie. Cei mai mulţi oameni se comportă de parcă nici unul dintre aceste lucruri teribile nu s-ar întâmpla sub nasul lor. De ce e aşa? Atunci ei încep să căute răspunsuri, iar conspiraţia Illuminati oferă unul dintre acestea.

Credem că teoria Illuminati e total greşită, şi am scris acest eseu pentru a oferi un răspuns diferit. Am scris acest eseu pentru că ştim că oamenii care cred în Illuminati de obicei fac parte dintre cei care vor să pună capăt exploatării şi opresiunii. Astăzi, ei sunt unii dintre cei mai deştepţi oameni din comunităţile celor săraci. Acum 40 de ani, conspiraţioniştii Illuminati ar fi făcut parte din Partidul Black Panther. Astăzi cei mai mulţi dintre ei îşi pierd timpul în conspiraţii fără sfârşit. Asta e o risipă teribilă de talent. Lumea e într-o criză profundă şi proteste uriaşe, rebeliuni şi revoluţii au loc peste tot. În Egipt, Africa de Sud, Turcia – şi chiar şi în Statele Unite – aceste mişcări déjà se întâmplă. Oamenii care spun că nu putem face nimic, pentru că nimeni altcineva nu luptă, pur şi simplu caută pretexte pentru ca ei să nu se alăture luptei.

Cu instrumentele potrivite, putem participa la aceste acţiuni, şi putem face istoria împreună cu milioane de alţi oameni ca noi.

Acest eseu este un instrument pentru a vă ajuta să înţelegeţi lumea din jurul vostru. Oferă o istorie scurtă a teoriei Illuminati: cine a inventat-o, când şi unde. Arată cum teoria Illuminati a devenit populară printre săraci, după înfrângerea mişcărilor sociale din anii 1970. Scoate la iveală de ce teoria Illuminati nu poate explica modul în care funcţionează societatea noastră, şi de ce nu poate oferi nici soluţii pentru a putea pune capăt opresiunii şi exploatării. Acest eseu oferă în schimb o explicaţie alternativă pentru cum funcţionează societatea, şi despre ce putem face pentru a o schimba. Pentru început, să scoatem la lumină originile teoriei Illuminati.

1. De unde vine teoria Illuminati

Aproape fiecare teorie Illuminati e construită din câteva piese principale, ca părți diferite ale unei legende urbane. Piesele pot fi puse împreună și să rezulte în combinații diferite, sau o piesă poate fi scoasă în evidență mai mult ca altele. Dar ele întotdeauna se combină mai mult sau mai puțin în aceeași poveste. Poate ați auzit aceste piese diferite menționate: Illuminati, masonii, sataniștii, grupul Bilderberg sau bancherii. Fiecare dintre aceste piese ale teoriei Illuminati a apărut în momente diferite ale istoriei. În cele mai multe cazuri, ele au fost inventate de către oameni bogați și puternici, care erau înlăturați de la putere de către mișcările de masă.

2_adam_weishaupt
Adam Weishaupt (1748-1830), Ordinul Iluminiştilor

Prima piesă: Illuminati din Bavaria …

Prima piesă a teoriei Illuminati se bazează pe un grup real care se numește ”Ordinul Iluminiștilor”. Iluminiștii au apărut în mai 1776 în Bavaria, care e parte din Germania de azi (Germania nu exista în acel moment). Liderul Iluminiștilor, un profesor de religie bavarez, pe numele lui Adam Weishaupt (1748-1830), a dorit să elibereze lumea de ”sub orice autoritate politică și religioasă stabilită la putere”. Ordinul său avea scopul de a scăpa de regii și de bisericile care domneau asupra Europei din Evul Mediu, și de a crea spațiu pentru noi forme de negoț, pentru știință, și pentru un guvern democratic care se chinuia să apară la acea vreme. Iluminiștii s-au inspirat și s-au organizat după modelul oferit de iezuiți, un ordin al preoților catolici, și, parțial, după modelul de organizare al masonilor. Ei au infiltrat lojele masonice pentru a obține influență în societate, și pentru a-și duce la îndeplinire scopurile.

Pentru a înțelege orice grup şi mișcare, trebuie să înțelegeți contextul în care au apărut. Perioada istorică în care au apărut iluminiştii se numește ”Iluminism”. Acesta a fost o mișcare radicală de schimbare a Europei care s-a întins din 1600 până în 1700.

În timpul Iluminismului, vechiul sistem social în care oamenii trăiseră de secole, dominat de regi şi preoţi care îi stăpâneau pe ţărani – care erau clasele de jos – a început să se prăbuşească. O clasă de negustori bogaţi a apărut în Europa, care făcea comerţ în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Noi tehnologii s-au dezvoltat, şi cu ele noi tipuri de muncitori calificaţi sau pricepuţi. Aceste noi clase au început să aibă din ce în ce mai multă putere decât regii şi reginele care se presupunea că trebie să fie în vârful societăţii potrivit legii şi tradiţiei.

Revoluţia Americană a demonstrat puterea acestor clase în faţa întregii lumi, când ele s-au eliberat de sub coroana britanică. (Revoluţia americană a fost o revoluţie a burgheziei.)

Pe măsură ce lumea socială începea să se schimbe, oamenii au început să gândească diferit. Înainte de iluminism, cei mai mulți credeau că lumea materială și ordinea socială erau determinate de către legea divină a lui Dumnezeu.

Pe măsură de iluminismul era din ce în ce mai influent, experimente ca cele ale lui Isaac Newton, și filosofi ca Hobbes și Rousseau, au dezvoltat științele moderne și politica.

Oamenii au început să creadă că lumea materială era modelată de legile naturale – cum ar fi legea gravitației – care puteau fi descoperite prin investigație. Ei au descris modul în care guvernele puteau fi organizate fără regi, printr-un contact social între ”cetățeni”.

Curând, sute de grupuri de gânditori și activiști au fost prinși de spiritul iluminismului. Ordinul Iluminiștilor a fost doar unul dintre aceste grupuri, pe lângă cele ale Rosicruciaţii și Carbonarilor italieni. În timpul anilor 1780, iluminiștii au ajuns să aibă 2.500 de oameni în Europa centrală.

Dar ei nu au avut prea mare succes în răsturnarea ordinii medievale, și curând au avut de îndurat represiunea din partea autorităților. S-au dizolvat în jurul anului 1787. La fel ca multe alte grupări de acest tip, iluminiștii nu au putut să provoace schimbări revoluționare. Dar schimbarea revoluționară s-a întâmplat oricum, fără ei.

3_french_revolution
Revoluția franceză a durat de la 1787 la 1799).

În prima decadă de după colapsul ordinului iluminiștilor, proteste masive au zguduit Franța, culminând cu Revoluția Franceză. Răscoalele țăranilor furioși și ale muncitorilor urbani au răsturnat ordinea feudală, care existase timp de secole, și au trimis unde de șoc în toată Europa. Sclavii din colonia franceză din Haiti au lansat propria lor revoluție, cerând aceleași libertăți pe care le câștigau și oamenii din Franța pe străzile din Paris. În Franța, aristocrații au fost alungați din palate și uciși sistematic astfel ca nici un rege să nu mai pretindă să ajungă pe tron vreodată. Bisericile au fost arse și transformate în cenușă, iar preoții catolici au fost alungați de la putere. Un sistem parlamentar a fost stabilit cu alegeri, reprezentanți și un legislativ. A fost prima dată când așa ceva se întâmpla în istorie.

Nu toată lumea se bucura de schimbările care se răspândeau în toată Europa, însă. Oamenii al căror statut social depindea de vechea aristocrație și de biserică au avut tendința de a se opune shimbărilor. Unii dintre ei au scris cărți, și așa au fost create primele teorii despre conspirațiile Illuminati. În 1798, un om de ştiinţă englez şi inventator, pe numele său John Robinson, a scris Dovezi ale Conspiraţiei împotriva tuturor religiilor şi guvernelor Europei, puse în aplicare în întâlniri secrete ale masonilor, Illuminati, şi societăţilor de lectură” (Proofs of a Conspiracy against all the Religions and Governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminati and Reading Societies). În 1803, preotul iezuit Abbe Agustin Barruel a scris “Memorii, ilustrând istoria iacobismului” (Memoirs, Illustrating the History of Jacobinism). Ambii autori detestau Revoluţia Franceză aşa că au dat vina pentru ea pe un grup mic de conspiratori: “Illuminati”.

Robinson şi Barruel au susţinut că Ordinul Iluminiştilor nu s-ar fi destrămat cu adevărat în 1787, ci că ei doar au trecut în clandestinitate. Ei au susţinut că aceşti “Illuminati” în mod secret au complotat şi au pus la cale Revoluţia Franceză, şi că încă se mai ascundeau în logile masonice, de unde plănuiau să dărâme toate guvernele Europei şi pe cel din America. Robinson şi Barruel detestau revoluţia, şi nu credeau că a fost posibil ca milioane de oameni să se mobilizeze pentru a schimba condiţiile în care trăiau. Pentru ei, oamenii obişnuiţi nu erau organizaţi sau destul de inteligenţi pentru a face aşa ceva. Ei credeau că oamenii aveau mereu nevoie să fie mânaţi ca oile de un grup elitist. În acest fel, teoria iniţială a lui Robinson şi Barruel despre Illuminati a fost un fel de mit conservator, folosit pentru a putea găsi o explicaţie la o realitate socială pe care autorii teoriei o găseau plină de confuzie şi înspăimântătoare. Astăzi, teoria Illuminati urmează acelaşi tipar. Chiar şi oamenii săraci care cred în teoria Illuminati, şi care altfel ar putea simpatiza cu mişcările de protest reale, adesea văd aceste mişcări ca pe nişte comploturi puse la cale de Illuminati pentru a provoca necazuri.

şi masonii

Teoria inițială a lui Robinson Barruel despre Illuminati și teoria Illuminati de azi vorbesc foarte mult despre masoni. Ordinul original al Iluminiștilor a fost stabilit de grupuri de masoni, numiți “lodges”. Dar masoneria a apărut sute de ani mai târziu. La început, masoneria era exact o grupare de oameni definiți de sensul cuvântului mason (zidar): un grup de oameni care construiau clădiri din stâncă și din pietre. Începând din anii 1300, muncitorii calificați, cum erau masonii, țesătorii, și fierarii, au început să se organizeze în asociații numite ”ghilduri”. Ghildurile au primit permisiunea de a-și desfășura activitatea în orașe, și se ocupau de cine putea face munca lor. Erau extrem de exclusiviste, și au inventat ritualuri și o simbolistică pentru a se distinge unii de alții și de restul lumii.

Pe măsură ce capitalismul s-a dezvoltat, ghildurile au început încet, încet să se destrame. Noile tehnologii au făcut ca uneltele lor să fie depășite și multe ghilduri au dispărut. Dar lojile masonice erau altceva. În anii 1700, lojile masonice au început să recruteze oameni bogați sau influenți, pentru ca aceștia să-și mențină fondurile și statutul social. Curând, au pierdut orice legătură cu munca masonilor, și s-au transformat în cluburi sociale.

Lojile masonice au oferit o cale pentru organizarea radicală pe măsură ce Iluminismul câștiga teren. Clasa negustorilor bogați și intelectualilor se strângea în lojile masonice, discutau schimbările care aveau loc în societate, și plănuiau alte acțiuni ale activiștilor. Mulți revoluționari faimoși și-au dezvoltat ideile radicale în timp ce erau masoni. Din cauza acestei asocieri cu radicalismul illuminist, oamenii care s-au opus revoluției au avut tendința să îi vadă pe masoni ca pe dușmani. Acesta este un model obișnuit: elita întotdeauna crede că reoluțiile sunt plănuite și conduse de un grup mic de oameni luminați, și că nu sunt făcute chiar de masele de oameni.

În realitate, lojile masonice sunt cluburi sophisticate, sociale, pentru oameni care vor să se imagineze pe ei înşişi că ar face parte din elită. În unele locuri, lojile masonice au oferit un spaţiu unde intelectualii puteau să discute cum să schimbe societatea, dar de obicei aceste discuții erau foarte plictisitoare. Dacă încerci să te duci azi într-un templu Masonic, o să vezi un grup mic de afaceriști care discută cum să planteze copaci pe Main Street, și nu pun la cale nici un complot secret care să conducă lumea.

Cu toatea acestea, asocierea lor cu ordinul original bavarez al Iluminiștilor întotdeauna a însemnat că ei au fost incluși în teoria Illuminati.

Illuminati bavarezi și asocierea lor cu masoneria sunt o primă piesă din teoria Illuminati pe care o auzim azi. Dar sunt şi alte două piese importante în cele mai multe teorii illuminati: antisemitismul şi antihristul.

A doua piesă: Antisemitismul

Neîndrederea, prejudecăţile, şi ura faţă de evrei au dominat toată Europa timp de sute de ani. Europa era condusă de regate aliate cu Biserica Catolică după prăbuşirea Imperiului Roman. Evreilor li s-a interzis să joace un rol major în economie au să obţină putere politică. În timp, diferite comunităţi de evrei au găsit moduri de a supravieţui la marginea societăţii, făcând ceea ce societatea dispreţuia, cum ar fi împrumutrile de bani. Curând, imaginea tuturor evreilor a fost asociată cu această activitate. La început, această activitate nu era foarte puternică. Dar pe măsură ce capitalismul s-a dezvolat, creditele şi împrumuturile au devenit tot mai importante.

4_industrial_revolution
Munca în fabricile în timpul revoluţiei industriale era epuizantă, periculoasă, la fel ca în multe industrii de azi.

Pe măsură ce capitalismul a devenit tot mai puternic, milioane de oameni au fost alungaţi de pe pământurile lor, şi au fost forţaţi să muncească pentru salarii de sărăcie în noile fabrici din Europa industrială. Din cauză că evreii erau déjà identificaţi cu banii şi cu creditele, grupuri diferite au început să-i vadă pe evrei ca pe un simbol al însuşi capitalismului. Mulţi muncitori europeni credeau că evreii foloseau rolul lor de finanţişti pentru a obţine putere şi pentru a exploata oameni. Astfel, evreii au fost transformaţi într-un ţap ispăşitor convenabil pentru mica burghezie. Proprietarii micilor afaceri încercau să devină mari proprietari de fabrici. Această clasă dispreţuia datoriile pe care trebuiau să le facă pentru a putea să îşi extindă afacerile.

Îi vedeau pe finanţatori ca e un obstacol în calea “competiţiei cinstite”. La începutul secolului 20, comunităţile de evrei în mod regulat erau atacate de grupuri de muncitori şi mici afacerişti din mica burghezie. Mai ales în Europa de Est şi în Rusia, pogromurile erau la ordinea zilei.

Antisemitismul i-a unit pe muncitorii săraci cu micii proprietari de afaceri, în ciuda intereselor lor opuse. Muncitorii săraci erau furioşi pentru tratamentul pe care îl îndurau sub capitalism, dar i-au văzut pe evrei ca pe un duşman mai mare decât erau şefii lor care îi exploatau în fabrici. Micii proprietari de afaceri munceau să devină mari exploatatori ai muncitorilor săraci, şi simţeau că evreii stăteau în calea atingerii scopului lor. Aceste două clase erau fundamental opuse una alteia, dar temporar s-au unit într-o mişcare populistă din cauza atisemitismului pe care îl împărtăşeau şi unii şi alţii.

Mişcările populiste

Mişcările populiste îi unesc pe oamenii săraci cu cei din mica burghezie, împotriva unor elite duşmane imaginare. Aceste mişcări pretind că vorbesc în numele “omului obişnuit”, dar ele sunt conduse de către elemente din clasa de mijloc şi în cele din urmă îi calcă în picioare pe săraci şi pe cei din clasa muncitoare care li s-au alăturat. Exemplele contemporane de populism includ Tea Party, unele părţi ale Occupy Wall Street, şi Naţiunea Islamului. Teoriile Illuminati au adesea un caracter pronunţat populist. Multe teorii populiste recurg la antisemitism pentru a identifica o elită diabolică pe seama căreia pun conducerea lumii.

Multe teorii Illuminati se folosesc de un document care a apărut la începutul anilor 1900, intitulat Protocoalele Bătrânilor Zionului. Se susţinea că aceste Protocoale  ar fi fost scrise de către evrei, şi că ar reprezenta planurile lor de a prelua conducerea lumii. În realitate, aceste Protocoale au fost scrise undeva între 1897 şi 1903, cel mai probabil de către indivizi din poliţia secretă ţaristă a Rusiei. La acea vreme, naţionaliştii ruşi încercau să prevină izbucnirea Revoluţiei Ruse împotriva Împăratului Rusiei, numit Ţar. Cei mai mulţi naţionalişti erau profund antisemiţi. Ei vedeau întreaga mişcare de masă, care avea ca scop răsturnarea Ţarului, ca fiind o conspiraţie evreiască. Protocoalele au fost scrise pentru a alimenta ura faţă de evrei, pentru ca aşa (îşi imaginau ei) vor putea preveni izbucnirea Revoluţiei. Cea mai mare parte a Protocoalelor a fost plagiată grosolan, copiată, din două cărţi: Dialog în Iad între Machiavelli şi Montesquieu (Dialogue in Hell Between Machiavelli and Montesquieu), scrisă de Maurice Joly în 1864, şi Biarritz, un roman german scris în 1868 de către Hermann Goedsche.

În ciuda faptului că a fost expus ca fals grosolan, documentul s-a răspândit foarte repede şi a fost citit de foarte multă lume din Rusia şi Europa, şi în cele din urmă a ajuns şi în Statele Unite. Din această cauză, teoriile Illuminati în mod obişnuit şi regulat menţionează grupurile de bancheri evrei, cum ar fi Rothschilds şi Bilderbergs, şi îi portretizează pe evrei ca fiind un grup secret care are intenţia de a domina lumea. Aceasta este a doua piesă principală din teoria Illuminati. A treia este antihristul.

A treia piesă: Antihristul

Mulţi conspiraţionişti Illuminati vorbesc şi despre “sfârşitul lumii” şi despre “semnul bestiei”. Aceste expresii vin dintr-o mişcare religioasă numită Milenarismul Protestant, care a apărut pe la 1850. Mişcările milenariste cred că sfârşitul lumii e aproape, şi încearcă să se pregătească pentru asta. Milenariştii de acum 200 de ani au dezvoltat un calendar complex care descrie a Doua Venire A lui Cristos, care ar fi prevestită de anumite semne importante. Unul dintre aceste semne era sosirea “antihristului.” În Biblie, “antihristul” uneori e descris ca o singură persoană, şi alteori ca mai mulţi indivizi sau grupuri. “Antihristul” se presupune că va obţine puteri dictatoriale asupra lumii chiar înainte ca Cristos să se întoarcă. Astăzi, mulţi creştini evanghelişti în mod constant caută semne ale apariţiei sale.

5_gerald_winrod
Gerald Winrod, 1900-1957

La începutul secolului 20, Primul Război Mondial, Marea Criză economică, apariţia Fascismului, şi al Doilea Război Mondial le-au oferit evangheliştilor multe semne că sfârşitul lumii e aproape. Bazându-se pe propria lor interpretare a Bibliei, evangheliştii au căutat semne şi le-au găsit în creşterea din ce în ce mai mare a puterii guvernului, şi în indivizi cu un statut de lider de cult care ar fi putut fi antihristul. În anii 1920, liderul evanghelic din Statele Unite, Gerald Winrod, a susţinut că Mussolini, liderul fascist al Italiei, era de fapt antihristul. El a spus că Liga Naţiunilor era un semn al puterii sale din ce în ce mai mari asupra lumii. Predicţiile despre “sfârşitul lumii” s-au ţinut lanţ ani la rând. În anii 1950, unii evanghelişti au pretins că noua invenţie numită “computer” era de fapt antihristul. În anii 1970, alţii au susţinut că microcipul sau codurile de bare erau “semnul bestiei”, şi erau destinate să îi marcheze pe indivizi cu numele antihristului. În timpul alegerilor lui Obama, mulţi oameni au crezut că el era antihristul.

Figura antihristului şi a “apocalipsei” au fost una dintre principalele piese ale multor teorii despre Illuminati încă din anii 1920. Povestea funcţionează ca un joc de bingo: unii cred au o listă de semne despre sfârşitul lumii şi stau şi aşteaptă ca ele să îşi facă apariţia. Fiecare personaj politic popular, cum ar fi Obama, poate fi văzut ca Antihrist. Fiecare organizaţie politică majoră, cum ar fi ONU, poate fi văzută ca un semn al puterii sale din ce în ce mai mari. Orice progres în tehnologia informaţiei, cum ar fi microcipurile implantate, poate fi văzut ca “semn al bestiei”. Teoriiile de acest tip nu descriu cu acurateţe realitatea. În schimb, ele îi fac pe oameni să creadă că au găsit dovezi despre o teorie pe care ei déjà vor să o creadă.

Cele trei piese combinate = Conspiraţia Illuminati, aşa cum o ştim cu toţii

Toate piesele despre care am vorbit până acum au fost combinate în anii 1920, o perioadă de mari tulburări. Înainte şi după Primul Război Mondial, au avut loc rebeliuni uriaşe ale clasei muncitoare împotriva capitalismului. Mişcările masive ale muncitorilor care aveau milioane de oameni au zguduit Germania, Italia, Franţa, Anglia şi chiar şi Statele Unite.  Muncitorii în cele din urmă l-au răsturnat pe Ţar în timpul Revoluţiei Ruse din 1917, şi au încercat să trăiască într-o societate comunistă. Pentru mulţi oameni, a părut că un val de revoluţii socialiste vor răsturna capitalismul, aşa cum capitalismul a răsturnat feudalismul cu un secol înainte.

6_spartacist_uprising
Militanţi germani din timpul încercării muncitorilor de a face o revoluţie în Berlin, ianuarie 1919.

Ca înainte, cei care depindeau de clasa dominantă de la putere s-au opus mişcării revoluţionare. Ei au simţit nevoia să explice nemulţumirea din ce în ce mai mare, pe care o detestau şi nu o puteau înţelege. La fel ca regii şi ca reginele din timpul Revoluţiei Franceze, care nu îşi puteau explica de ce oamenii se răsculau împotriva lor, capitaliştii moderni au găsit explicaţii în teoriile Illuminati. Ei nu au crezut că muncitorii erau destul de deştepţi să poată schimba lumea cu adevărat. În 1926, Nesta Webster, un aristocrat englez, a publicat Societăţile secrete şi mişcările subversive, Nevoia pentru Fascism în Marea Britanie (Secret Societies and Subversive Movements, The Need for Fascism in Great Britain). Lady Queenborough (cunoscută şi sub numele de Edith Starr Miller), fata unui capitalist industriaş, a publicat Teocraţia Ocultă (Occult Theocrasy) în 1933. Ambii scriitori au susţinut că fervoarea revoluţionară care mătura globul ar fi fost cauzată de o conspiraţie secretă. Ambii au combinat vechea teorie despre Illuminati cu elemente noi.

Webster şi Queenborough au mărit importanţa Illuminati mult mai mult decât o făcuse cineva vreodată: acum, spuneau ei, Illuminati erau descendenţi ai vechilor Cavaleri Templieri, şi fiecare societate secretă care a existat vreodată se presupunea că fusese un grup de avangardă al Illuminati. Ei au făcut şi legătura între finanţiştii evrei cu această conspiraţie a Illuminati. Illuminati, spuneau ei, erau plătiţi de un grup secret de bancheri evrei în încercarea lor de a domina lumea. Teoriile conspiraţiei lui Webster şi Queenborough au fost predicate în Statele Unite de către Gerald Winrod—acelaşi Winrod despre care am vorbit mai sus, care îl căuta pe Antihrist. Winrod a scris un pamphlet în 1935 intitulat Adam Weishaupt, Un Diavol cu chip de om (Adam Weishaupt, a Human Devil), care se inspira masiv din cărţile lui Webster şi Queenborough. A susţinut că comunismul însuşi era o conspiraţie evreiască, şi că conspiraţia Illuminati prevestea venirea Antihristului.

Webster, Queenborough şi Winrod au adus împreună cele trei piese ale teoriei Illuminati sub o singură umbrelă. Scrierile lor au stabilit nucleul teoriilor Illuminati despre care tot auzim noi azi: Illuminati sunt o societate secretă, finanţată de către o grupare a bancherilor evrei, care îşi are originea în societăţile religioase din antichitate, şi care urmăreşte să conducă lumea. În unele cazuri, Illuminati sunt portretizaţi ca adepţi ai lui Satana sau ca Antihristul, iar scopul lor ar fi să aducă pe pământ domnia satanei. Aproape fiecare teorie Illuminati de azi e construită în jurul acestui nucleu.

Original, teoriile Illuminati au fost folosite pentru a încerca explicarea şi blocarea unor mişcări sociale. Dar dacă aceste teorii au fost inventate la început de către elite şi de către alte forţe conservatoare, cum de ajung ele să fie folosite de către săraci şi de către cei oprimaţi?

2. Cum a prins conspiraţia Illuminati în comunităţile săracilor

Elitele au inventat teoria Illuminati pentru a explica motivele pentru care puterea lor era contestată, și astăzi săracii și oamenii din clasa muncitoare o folosesc pentru a-și explica opresiunea pe care o îndură. Trăim într-o societate care blamează individul dacă nu poate să reușească. Dar cei care trăim în ghettouri şi în cartierele sărace nu suntem idioți: noi știm că nu e vina noastră, și că sunt forțe exterioare care ne opresc să trăim în demnitate. Din acest motiv, teoriile conspirative și legendele urbane au devenit o trăsătură comună a comunităților oprimate din Statele Unite, mai ales comunitățile negrilor, timp de decenii.

7_newark_riots
Rebeliunile din Newark, iulie 1967

În comunitățile negrilor, oamenii spun că SIDA a fost inventată de guvern pentru a-i extermina pe oamenii de culoare. Oamenii spun că guvernul are un plan secret pentru a impune legea marțială și pentru a deschide lagăre de concentrare. Spun că Fried Chicken a Bisericii e în secret deținută de Klan, care o folosește pentru a distruge sănătatea omenilor de culoare. Aceste teorii conspirative mici și legend urbane plutesc în comunitățile oamenilor de culoare de ani de zile. E doar o chestiune de timp până când teorii conspiraționiste uriaşe, inventate ca în anii 1920, să le pună cal la cap într-o mare teorie despre Illuminati. Fără ca asta să fie intenția, mișcarea de eliberare a oamenilor de culoare a ajutat ca acest lucru să se întâmple. Teoria Illuminati a prins în ghettouri după înfrângerea mișcării de eliberare a negrilor din deceniul 1970.

Teoriile conspiraționite în timpul puterii oamenilor de culoare și după

În toiul rebeliunilor din anii 1960, milioane de oameni de culoare s-au răsculat împotriva capitalismului din Statele Unite. Revoltele au fost uriașe: în timpul verilor dintre 1965 și 1968, fiecare oraș mare din țară a fost martorul unei rebeliuni. Oamenii luau bunuri din magazine și le distribuiau gratuit. Au luat cu asalt mașinile blindate ale Gărzii Naționale și s-au bătut cu poliția pe străzi. Pe măsură ce lupta înainta, milioane de oameni au început să se întrebe de ce oamenii de culoare erau victimele opresiunii și exploatării și cine erau dușmanii.

Comuniștii de culoare, ca cei din Black Panthers, l-au identificat pe dușman în capitalismul supremaţiei albilor, iar scopul lor era de a-i uni pe oamenii de toate rasele împotriva acestui sistem. Alții, ca Ron Karenga (inventatorul Kwanzaa) au căzut în capcana explicațiilor eronate, similare cu teoria Illuminati. Ei i-au văzut pe oamenii de culoare ca pe un grup unit, indiferent dacă erau bogați sau săraci, și credeau că toți oamenii de culoare duceau un război împotriva oamenilor albi. Națiunea Islamului (Nation of Islam, prescurtată NOI) a inventat mitul superiorității oamenilor de culoare. I-a învățat pe adepții ei că albii au fost creați acum mii de ani de un om de știință de culoare, pe numele său Yakub, într-un accident de laborator.

Acum, cu ajutorul NOI, oamenii de culoare puteau din nou să își recâștige locul pe care îl meritau ca rasa superioară de pe pământ. Această poveste nu are nici o bază în știință sau istorie, dar a oferit o explicație pentru opresiunea îndurată de oamenii de culoare și pentru cine era dușmanul.

Alte părți ale mișcării oamenilor de culoare au recurs la antiSemitism. Mulți oameni de culoare vedeau cum micii afaceriști îi exploatau pe clienții de culoare, și cum băncile refuzau să acorde împrumuturi oamenilor de culoare, și unii dintre acești oameni care refuzau erau evrei.

În ”Arta Neagră” (“Black Art”), cel mai faimos poem al mișcării Artei Negre, Amiri Baraka a scris că oamenii de culoare aveau nevoie ”să împlânte poeme în burțile grase / ale proprietarilor evrei”. Louis Farrakhan de la Națiunea Islamului a recurs și el la o retorică antisemită în această perioadă.

Acești artiști de culoare și activiști au confundat total aparenţa cu opresiunea lor. Da, oamenii de culoare erau exploatați de proprietarii de afaceri din mica burghezie și de bancheri. Da, mulți dintre acești oameni (dar nu toți) erau evrei. Dar ei îi exploatau pe oamenii de culoare pentru că erau proprietari de afaceri, nu din cauza religiei lor. În spatele acestor indivizi stătea marele sistem capitalist global, care și el îi exploata pe oamenii de culoare. Dar militanții de culoare nu au putut să vadă până acolo, și în schimb au aruncat vina pe bancheri și pe micii proprietari de magazine de care se loveau în mod direct. Ca în anii 1800, antiSemitismul din anii 1960 a folosit ca mit populist, care a mascat şi a ascuns diferenţele de clasă din interiorul comunităţii de culoare. Săracii şi oamenii de culoare din clasa muncitoare s-ar fi putut uni şi ar fi putut colabora cu alţi oameni săraci, pentru a se opune clasei conducătoare. Ar fi putut lupta împotriva proprietarilor de afaceri de culoare care mai târziu au devenit şefi de poliţie şi primari.  În schimb, ei s-au unit CU oamenii de culoare care erau proprietari de afaceri împotriva unui duşman “evreu” inventat.

8_mayor_wilson_goode
Primarul Wilson Goode, Philadelphia, a susţinut bombardarea de către poliţie a organizaţiei MOVE, un grup radical al celor de culoare, în 1985.

La mijlocul anilor 1970, mişcarea de eliberare a oamenilor de culoare a fost aproape cu totul învinsă. Rebeliunile au fost înăbuşite prin forţa armată, şi revoluţionarii au fost omorâţi sau încarceraţi. Capitalismul din Statele Unite a adoptat reforme pentru a elimina presiunea care stătea la baza mişcării. Primarii de culoare au fost aleşi în oraşe pe tot cuprinsul Statelor Unite. Noi cariere s-au deschis pentru profesioniştii de culoare. A existat întotdeauna o clasă a proprietarilor de afaceri oameni de culoare şi oameni din clasa mijlocie. Dar segregarea legală şi violenţa bandelor de criminali alb i-au făcut să trăiască şi să fie în slujba clasei muncitoare a oamenilor de culoare. Acum multe dintre barierele legale şi sociale, care ţineau la depărtare burghezia celor de culoare şi pe cei din clasele mijlocii, au fost ridicate. Ei foarte repede au avansat social şi economic, şi i-a abandonat pe oamenii săraci de culoare.

Ca orice capitalist, şi capitaliştii, care făceau parte dintre cei de culoare, căutau să facă profit pe spatele oamenilor de culoare sau albi.

Ca toţi politicienii, politicienii de culoare aveau grijă doar de propriile lor interese, şi cei care îi alegeau erau abandonaţi. Primarii de culoare aleşi în deceniul 1970 curând au ordonat declanşarea unor acţiuni de distrugere a mişcării oamenilor de culoare. În Philadelphia, primarul de culoare Wilson Goode a susţinut campania de bombardamente asupra organizaţiei MOVE, un grup radical al celor de culoare, în 1985. Acţiunile capitaliştilor de culoare şi ale politicienilor de culoare au provocat o confuzie imensă în interiorul mişcării de eliberare a oamenilor de culoare din America, pentru că ei şi-au imaginat că aceşti oameni de culoare, proprietari de afaceri, şi capitalişti şi politicieni de culoare luptau şi ei de partea lor.

Revoluţionarii de culoare, ca Fred Hampton, care s-au opus acţiunilor politicienilor şi capitaliştilor de culoare au fost arestaţi, închişi, omorâţi şi lichidaţi. Prin urmare, generaţiile mai tinere nu au avut de unde să afle de ideea de război de clasă dintre muncitorii albi şi de culoare cu cei albi şi de culoare din clasa conducătoare. Alţi revoluţionari de culoare i-au susţinut pe politicieni să obţină funcţii şi poziţii, i-au ajutat în campanii, sau au intrat în mediul academic şi universitar şi au încetat să mai vorbească despre o revoluţie. Pe plan internaţional, mişcările de eliberare din Africa, Asia şi America Latină au încetat şi ele. Teoriile revoluţiei care urmează în urma acestor lupte şi-au pierdut din popularitate. Toate acestea au lăsat un gol în rândul comunităţilor oamenilor de culoare săraci şi din clasa muncitoare. Oamenii de culoare au ajuns în poziţii de putere în structurile economice şi politice, dar opresiunea rasistă şi exploatarea săracilor şi a celor de culoare din clasa muncitoare au continuat. Cum poate fi explicată această realitate?

Teoria Illuminati a umplut acest gol. Semăna cu alte teorii ale conspiraţiilor care fuseseră folosite înainte. Spunea că elita de culoare a distrus mişcarea de eliberare pentru că ar fi făcut parte dintr-un grup secret de conducători sau pentru că ar fi făcut un pact cu diavolul. Spunea că oamenii de culoare săraci şi din clasa muncitoare erau încă oprimaţi pentru că aceşti conducători erau super-puternici. Şi această tendinţă a teoriilor conspiraţioniste a devenit din ce în ce mai accentuată în anii 1990.

Teoria Illuminati în “Noua Ordine Mondială”

Teoria Illuminati a reapărut peste tot în Statele Unite la începutul anilor 1990. Înainte ca URSS să se destrame şi să se termine cu războiul rece, cei mai mulţi oameni au simţit că marile evenimente puteau fi explicate prin conflictul dintre capitalismul din Statele Unite şi socialismul de stat din URSS (nt: care, în fond, e o altă formă a capitalismului, cea de stat – vezi Lenin). Fiecare luptă naţională de eliberare din Lumea a Treia a fost obligată să aleagă una dintre cele două tabere până atunci. Dar totul s-a schimbat odată cu sfârşitul războiului rece şi cu extinderea globalizării. În 1990, George Bush senior a numit prăbuşirea URSS şi victoria SUA “o nouă ordine mondială”. Această expresie a fost adoptată de o diversitate de conspiraţionişti, ca termen-umbrelă pentru că putea cuprinde şi face legătura între toate teoriile conspirative.

Conspiraţioniştii au început să publice teorii ale “super-conspiraţiilor”, care făceau legătura între conspiraţia existentă şi legenda urbană cu liniile generale ale teoriei Illuminati.

Unele dintre aceste conspiraţii vorbeau despre OZN-uri, satanişti sau de comploturi secrete guvernamentale pentru a coloniza spaţiul. Cea mai faimoasă “superconspiraţie” este o carte, Behold a Pale Horse, scrisă de William Cooper în 1991. Behold a Pale Horse prinde o mare diversitate de teorii conspiraţioniste într-o singură îngrengătură uriaşă, inclusiv Illuminati, bancherii evrei, Protocoalele Bătrânilor Zionului, OZN-urile şi altele.

Multe dintre aceste teorii au fost folosite de săracii albi şi de cei din clasa muncitoare. Albii erau foarte nedumeriţi şi furioşi din cauza sărăcirii prin care au trecut odată cu închiderea fabricilor şi a globalizării, şi non-statutul din ce în ce mai răspândit al albilor în societatea americană.

Ei spun că guvernul va trimite elicoptere negre şi silenţioase care le vor lua armele. Spun că guvernul plănuieşte să dezlănţuie bande de criminali de culoare asupra populaţiei. Spun că cetăţenii albi care sunt deţinători de arme şi care au fost loiali Constituţiei Statelor Unite vor fi nevoiţi să se apere. Aceste teorii au devenit foarte populare printre grupuri cum ar fi Miliţia din Michigan care a apărut în anii 1990.

Unii albi erau în mod evident rasişti şi s-au opus schimbărilor din anii 1960. Dar alţii au îndurat o opresiune din ce în ce mai mare şi o exploatare tot mai mare pentru că făceau parte din clasa muncitoare şi erau foarte mânioşi din cauza aceasta. La fel cum oamenii de culoare din deceniul 1960 au dat vina pe evrei pentru opresiunea pe care o îndurau, săracii albi din anii 1990 au dat vina pe oamenii şi culoare şi pe Illuminati pentru situaţia lor. În ambele cazuri, s-au înşelat şi asta i-a făcut să îşi greşească duşmanul cu care să se lupte, în loc să fie solidari cu alţi oameni săraci şi oprimaţi. În ciuda nuanţelor conservatoare, aceste noi teorii ale Illuminati au devenit populare printre oamenii de rând. Ele au fost răspândite de cărţi publicate individual, şi de dezvoltarea internetului, prin site-uri şi clipuri video.

Din deceniul 1980 până în 2000, teoria Illuminati a depăşit limitele audienţei ei tradiţionale. În loc să prindă la elitele ameninţate de mişcările de masă, acum teoria Illuminati a prins la oamenii de culoare săraci din clasa muncitoare şi la alţii ghettouri şi suburbii. Oamenii săraci au început să vorbească despre Illuminati, Bilderbergi, anthihrişti şi multe altele.

9_hutaree_militia
În 2010, agenţii federali din Michigan au făcut un raid la miliţia Hutaree, un grup armat care se pregătea de o bătălie militară împotriva Antihristului.

Ar putea să pară straniu ca aceeaşi teorie să prindă atât la ultra-conservatorii albi, cât şi la oamenii de culoare săraci. Dar în realitate această situaţie în care grupuri opuse se trezesc susţinând aceleaşi lucruri are o lungă istorie. În multe momente din istorie, supremaţia albilor şi mişcările celor de culoare s-au intersectat. În anii 1920, Marcus Garvey s-a intersectat cu cei din Ku Klux Klan, pentru a discuta cum să îi separe pe albi de cei de culoare prin schema lui Garvey “înapoi în Africa”. La sfârşitul deceniului 1960, Naţiunea Islamului a avut discuţii similare cu cei din Klan. În Africa de Sud în deceniul 1980, în timp ce apartheid-ul se prăbuşea, naţionaliştii Zulu s-au întâlnit cu cei din supremaţia albilor, grupul AWB, pentru a discuta cum să rupă ţara în naţiuni separate de albi şi oameni de culoare.

10_killer_mike
Rapperul Killer Mike a cerut negrilor să se înarmeze pentru că ajunsese la final calendarul maiaşilor.

În 2010, agenţii federali din Michigan au făcut un raid la miliţia Hutaree, un grup armat care se pregătea de o bătălie militară împotriva Antihristului. După asasinarea lui Trayvon Martin în 2012, rapperul Killer Mike a cerut negrilor să se înarmeze, în cazul unei crize climatice sau pentru că ajunsese la final calendarul maiaşilor.

Suprapunerea dintre aceste mişcări se bazează pe logica lor formată populist. Atât cei din supremaţia albilor, cât şi naţionaliştii de culoare credeau că albii sunt fundamental diferiţi de oamenii de culoare. Ambii credeau că au nevoie să se separe unii de alţii, date fiind condiţiile. (Cei din supremaţia albilor cred că dacă nu îi pot domina pe cei de culoare, atunci ar putea să-i trimită înapoi în Africa. Naţionaliştii de culoare cred că dacă albii nu îi vor accepta, atunci ar putea foarte bine să trăiască în naţiuni separate.)

Teoria Illuminati este doar un alt exemplu al acestei suprapuneri stranii. În teoriile Illuminati, oamenii săraci văd băncile şi politica elitelor ca fiind inamicii, şi ei au tendinţa să îmbrăţişeze “afacerile negrilor” ca pe o modalitate de a ridica comunitatea, la fel ca mişcarea negrilor din anii 1960. Conservatorii albi folosesc teoria Illuminati pentru a lua în colimator aceiaşi duşmani (pe lângă oamenii de culoare) şi îmbrăţişează constituţia Statelor Unite ca pe o modalitate de a se uni cu elitele politice şi economice. Puteţi vedea acest trend în show-urile conspiraţioniste cum ar fi cel al lui Alex Jones, Infowars.

Teoria Illuminati prezintă acelaşi pericol ca teoria supremaţiei albilor şi teoriile naţionaliştilor de culoare. Va avea tendinţa să sprijine mişcările populiste care unesc oamenii albi săraci şi oamenii de culoare cu elitele lor respective, în loc să construiască o mişcare pentru distrugerea supremaţiei albilor şi pentru eliberarea tututor săracilor şi a oamenilor care muncesc. Teoria illuminati prezintă de asemenea şi un alt pericol: pur şi simplu e neputincioasă în a explica de ce există opresiune şi rezistenţa la opresiune.

3. De ce teoria Illuminati nu merge

Există câteva neajunsuri logice la teoria Illuminati. Aici sunt 6 motive pentru care teoria Illuminati nu este o explicaţie folositoare pentru ce se întâmplă în lume.

Teoria Illuminati vede toate lucrurile ca având legătură unele cu altele, şi nu lasă nici un fel de spaţiu pentru coincidenţe sau greşeli. Susţinătorii teoriei Illuminati leagă fiecare eveniment major de Illuminati. Ei cred că fiecare eveniment din istoria umană este atent supravegheat, monitorizat, planificat, şi chiar controlat de către grupări care pun la cale conspiraţii. Pentru ei nu există coincidenţe: teoreticienii Illuminati cred că totul se întâmplă pentru un motiv, şi că totul e premeditat şi că cineva vrea să se întâmple aşa.

Această perpectivă asupra istoriei ignoră distanţa care există între ceea ce indivizii sau grupurile încearcă să facă şi ceea ce reuşesc să facă până la urmă. Această distanţă este un fapt. E valabilă şi în cazul bogaţilor şi puternicilor, cum e valabilă şi pentru restul lumii. Chiar şi guvernul Statelor Unite, cel mai puternic guvern din lume, nu poate opri zecile de evenimente majore care au loc în fiecare an din cauza dezastrelor naturale, sau a tâmpeniilor birocratice. Desigur unele dintre evenimentele majore din lume sunt conduse de indivizi importanţi sau de grupuri importante. A fost cazul bolşevicilor în timpul revoluţiei ruse, al Partidului Panterele Negre (Black Panther Party) din timpul mişcării de eliberare a negrilor. Dar studii serioase arată că nici unul dintre aceste grupuri nu a avut o influenţă şi un control total asupra evenimentelor. Întotdeauna au existat circumstanţe, coincidenţe, evenimente neprevăzute, noroc, greşeli.

2. Teoria Illuminati îl imaginează pe duşman că ar fi atotputernic. Din cauză că teoria Illuminati neagă că istoria implică neprevăzutul şi greşelile, face ca Illuminati să pară un fel de semi-zei. Asta e ca atunci când ţăranii obişnuiau să spună că regii sunt nişte zei care nu pot fi atinşi de nimic, şi nu vor putea fi niciodată înlăturaţi de la putere. Adevărul e că nu există nici un grup social atât de puternic încât umanitatea să nu îl poată înlătura. Când a izbucnit Revoluţia Franceză, regale şi regina au fost decapitaţi. În fiecare perioadă a istoriei, apar mituri care îi fac pe conducători să pară invincibili. Cu fiecare tranziţie către o nouă perioadă, aceste mituri sunt întotdeauna destrămate.

3. Teoria Illuminati nu poate susţine argumente logice şi ştiinţifice. Când oamenii vorbesc despre teoria Illuminati, ei sugerează vag că există o legătură între grupuri şi evenimente, în loc să demonstreze cum acestea sunt exact conectate între ele. De exemplu, un susţinător al teoriei Illuminati ar putea spune că “un cutremur a avut loc în aceeaşi zi în care Obama a susţinut un discurs folosind metafore legate de cutremure. Asta nu a fost o coincidenţă”, va spune el. Susţinătorul teoriei Illuminati sugerează că ar exista o conexiune, dar nu spune care ar fi aceasta. A provocat Obama cutremurul? De ce a încercat să arunce indicii despre ce ar fi putut să-l provoace? Ei lasă aceste întrebări la imaginaţia fiecăruia. Asta le permite susţinătorilor conspiraţiei Illuminati să scape de explicarea, demonstrarea şi dovedirea legăturii pe care ei o sugerează. Cel mai adesea, dacă această legătură ar fi descrisă în mod deschis, atunci s-ar vedea că e o prostie sau că nu e plauzibilă.

Alţi susţinători ai teoriilor Illuminati oferă explicaţii ale evenimentelor, dar atunci ajung să spună că explicaţia lor e absolut corectă. Dar pentru că o explicaţie pentru ceva este posibilă, nu înseamnă că e şi probabilă. Dacă maşina ta se supra-încălzeşte, şi tu explici asta spunând că o pasăre şi-a făcut cuib în radiatorul maşinii, explicaţia ta ar putea să fie corectă. Dar asta nu înseamnă că e şi cea mai probabil adevărată explicaţie. Pentru ca teoria ta să devină în general acceptată, trebuie să arăţi că alte teorii care o contrazic sunt mai puţin probabile, sau să dovedeşti teoria ta punând-o în practică: adică, arătând radiatorul. Teoria Illuminati nu face nici unul dintre aceste lucruri, pentru că spune că niciodată nu va putea obţine dovezi incontestabile ale acţiunilor unui anumit grup secret.

În realitate, există o mulţime de dovezi despre ceea ce clasa capitalistă face în fiecare zi. Cei mai mulţi capitalişti plănuiesc politici economice şi politice care sunt publicate la lumina zilei în the Economist şi Wall Street Journal. Putem să îi vedem contrazicându-se public, şi putem să vedem că uneori planurile lor eşuează. Cu siguranţă, unele lucruri sunt ţinute în secret, dar aşa cum Wikileaks şi Ed Snowden au arătat, chiar şi acestea pot fi expuse de oameni curajoşi care doresc să facă ceva pentru a opri nedreptăţile. Şi cele mai multe dintre secretele lor de fapt sunt “secrete aflate la lumina zilei”, pe care le ştie toată lumea: informaţia e accesibilă în bibliotecile publice şi pe site-urile de internet, dar oamenii sunt atât de copleşiţi de volumul de informaţie disponibilă că nu au nici timp, nici energia de a selecta ce e important.

11_confusing_illuminati_chart2
Cei mai mulţi teoreticieni Illuminati sunt foarte complecşi, dar explică foarte puţin din ceea ce spun.

4. Teoria Illuminati este imposibil de contrazis. Susţinătorii teoriei Illuminati au un mod isteţ de a ataca pe oricine care îi contrazice: ei le dau imediat acestora replica: “păi sigur, exact aşa vor ei să gândeşti”. Desigur, susţinătorii teoriei Illuminati nu se întreabă niciodată cum de ei au evitat să nu se lase păcăliţi. Acest argument este o capcană, pentru că niciodată nu ia în considerare vreo dovadă demnă de încredere şi astfel nu îţi permite să analizezi acurateţea sau valabilitatea oricărei teorii. Cum ştim că toate teoriile conspiraţioniste de pe YouTube nu sunt de fapt produse de către Illuminati? Cum ştim că chiar teoria Illuminati nu e o farsă a guvernului, al cărei scop e să îi convingă pe oameni că e imposibil să reziste şi să li se opună? Sau cum ştim că Behold a Pale Horse nu e o farsă a Illuminati? Capcanele logice sunt infinite. Odată ce apuci pe acest drum, arunci la coş orice şansă de a înţelege cu adevăra lumea sau de a analiza teoriile şi dovezile despre cum funcţionează ea cu adevărat.

5. Teoria Illuminati duce la elitism. Cei mai mulţi teoreticieni Illuminati pretind că vor democraţie şi transparenţă. Dar nu e nimic în teoria lor sau în comportamentul lor care să arate că ei vorbesc serios când spun asta. La fel ca oamenii care au inventat teoria Illuminati la începutul anilor 1800, susţinători Illuminati de azi cred că cei mai mulţi oameni din societate sunt nişte oi oarbe, care sunt incapabile să facă orice în afară de a fi controlate de către o elită. Când publicul nu reacţionează la teoriile lor, iscând o rebeliune, ei dau vina pe public şi spun că oamenii ar fi proşti, în loc să-şi analizeze propriile lor teorii. Foarte adesea, susţinătorii teoriei Illuminati se gândesc la ei înşişi ca şi cum ei ar fi singurii oameni “luminaţi”, şi cred că ceilalţi le sunt inferiori. Mulţi susţinători ai teoriei Illuminati sunt la fel de elitişti ca grupurile despre care ei constant inventează teorii.

6. Teoria Illuminati nu oferă nici o soluţie viabilă pentru problemele pe care încearcă să le explice. În cele din urmă, susţinătorii teoriei Illuminati nu au nici o strategie, nici un plan, nici o soluţie pentru miliardele de oameni oprimaţi de pe această planetă. Dacă duşmanul este atotputernic şi cei mai mulţi oameni sunt fraieriţi, atunci nu e nimic de făcut. Tot ce pot face ei e să vorbească mereu despre conspiraţii, şi să se plângă că oamenii sunt spălaţi pe creieri şi că nu se vor trezi niciodată.

De exemplu, uitaţi-vă la strategia revoluţionară oferită de către Illuminati: Cultul care a confiscat lumea (The Cult that Hijacked the World), scrisă de Henry Makow. În concluzia acestei cărţi, Makow oferă indicii despre cum “să supravieţuieşti Noii Ordini Mondiale”. Ne spune “să ne controlăm dorinţele sexuale limitându-ne la o relaţie monogamă”. Ce legătură are asta cu lupta împotriva opresiunii şi a exploatării? Ne spune “să scăpăm de obligaţia de a avea bani, trăind din ce ne permitem”. Adică ar trebui să acceptăm sărăcia care ne e impusă?

Ne spune “să ne apărăm sufletele” făcând plimbări spirituale şi meditaţii în afara religiei noastre instituţionalizate. Aceste lucruri sunt grozave, dar ele nu vor pune capăt brutalităţii poliţiei, sărăciei, sau colapsului mediului înconjurător. Şi ne spune “să ignorăm mulţimea, care e manipulată de către Illuminati.” Nu te culca cu mai mulţi parteneri, du un trai auster, roagă-te singur şi ignoră pe toată lumea. Această strategie nu va putea niciodată contrui o mişcare de masă pentru a putea schimba ceva.

Defectele logice ale teoriei Illuminati sunt foarte convenabile pentru mulţi dintre susţinătorii lor. Când vine vorba de a lupta împotriva opresiunii, ei pot vorbi despre asta, dar nu vor să aibă de-a face cu lupta în sine.

Ce le-ar fi spus aceşti conspiraţionişti sclavilor din Statele Unite de acum 150 de ani? Că stăpânul lor alb care îi ţinea în sclavie era atotputernic? Că i-a prostit pe sclavi să i se supună? Că sclavii ar trebui să nu mai facă sex, să mănânce frugal, să se roage singuri şi să îi ignore pe ceilalţi sclavi? Aceşti conspiraţionişti ar fi fost în acele timpuri cei mai mari conservatori şi cei mai mari laşi. Asta e ceea ce mulţi susţinători ai teoriilor Illuminati sunt de fapt astăzi, trist dar aşa e.

Când susţinătorii teoriei Illuminati trec la acţiune, ei adesea sfârşesc prin a fi violenţi, genul de “lupi singuratici” ca Timothy McVeigh, autorul atentatului cu bombe din Oklahoma. Ei cred că duşmanul este super-puternic şi de aceea măsurile extreme sunt necesare. Dar ei cred şi că masele de oameni sunt proaste, şi de aceea persoanele “luminate” pot acţiona doar de unele singure. Această strategie niciodată nu inspiră masele de oameni. Lupul singuratic nu e ceva ce cei mai mulţi oameni vor să devină sau să imite, chiar dacă ar simpatiza cu motivaţiile lui sau ei. În cele din urmă, acţiunile “lupului singuratic” sunt ca nişte strigăte de impotenţă.

Adevărul e că masele de oameni obişnuiţi au abilitatea de a schimba societatea. Istoria a dovedit asta mereu şi mereu. Susţinătorii teoriei Illuminati caută răspunsuri despre motivele pentru care societatea e distrusă. Dacă masele de oameni nu pun aceleaşi întrebări, nu e pentru că ar fi idioate: e pentru că nu cred că e posibil să schimbi lucrurile şi atunci nici nu merită să cauţi o soluţie în profunzime. Susţinătorii conspiraţiilor îi conving pe oameni să treacă la acţiune când pot oferi o explicaţie plină de acurateţe asupra situaţiilor pe care oamenii le trăiesc şi să ofere căi viabile pentru ca ei să poată schimba lucrurile. Teoria Illuminati nu oferă nici una, nici alta.

Teoria Illuminati este inerent elitistă, conservatoare, lipsită de acurateţe, incorectă şi lipsită de logică. În cele din urmă, este incapabilă să explice opresiunea şi exploatarea, sau să ne ajute să ne dăm seama cum putem să scăpăm de ele. Pentru a pune capăt cu adevărat opresiunii şi exploatării, avem nevoie de o analiză corectă asupra surselor acestora: de unde vin ele.

12_chinese-workers
Muncitori dintr-o fabrică din China care asamblează produse IT.

Cea mai bună modalitate de a explica opresiunea şi exploatarea este prin a explica sistemul capitalist în întregul lui, şi nu prin teoria Illuminati. Devoalarea capitalismului explică modul în care opresiunea şi exploatarea au loc zi de zi funcţionând ca un întreg sistem social.

Activităţile şi interacţiunile milioanelor de oameni ţin societatea în funcţiune, zi după zi, şi ele şi generează opresiune şi exploatare în decursul acestui proces. Explicând cum funcţionează acest sistem, putem să ne dăm seama cum îl putem opri şi cum putem crea ceva nou. Putem vedea şi cum teoria Illuminati e neputincioasă când e vorba de a admite cum funcţionează sistemul nostru social în capitalism, şi în schimb aruncă vina pe un singur grup de oameni, cum ar fi masonii, evreii sau bancherii.

În sistemul nostru social, marea majoritate a oamenilor îndură alienarea. “Alienarea” înseamnă actul de separare a ceva de acea persoană. Când te duci să munceşti pentru un şef, îţi înstrăinezi abilităţile acelei persoane pentru durata orelor în care lucrezi. Priceperea ta de a ridica cutii, de a face calcule în gând, sau de a coordona o echipă sunt toate proprietăţile trupului şi minţii tale. Dar, pentru câteva ore, ele devin unealta altcuiva, care le comandă cum vrea el în beneficial său. Calităţile sale sunt înstrăinate (alienate) pentru a fi de folos altcuiva. Această relaţie ar putea să pară simplă, dar are consecinţe uriaşe când se întâmplă milioanelor de oameni în fiecare zi, zi de zi.

În societatea noastră capitalistă, oamenii sunt împărţiţi în două mari clase. Vasta majoritate îşi înstrăinează puterea de a munci, timpul din viaţa lor, întregile lor vieţi pentru a obţine un salariu fără de care nu pot supravieţui. Această clasă este numită proletariat. Proletariatul include muncitorii care şi-au înstrăinat puterea de muncă, şi toată lumea care depinde de ei: oamenii care nu au slujbe (numiţi şomeri), minorii care depind de ei, cei cu dizabilităţi, şi mulţi alţii. O clasă diferită preia controlul asupra priceperii pe care muncitorii sunt forţaţi să şi-o înstrăineze, şi asupra produselor pe care ei le muncesc şi pe care sunt forţaţi să le înstrăineze. Această clasă e numită burghezia, sau clasa capitalistă. Burghezia foloseşte priceperea şi produsele muncitorilor în propriul ei beneficiu, în cele din urmă pentru a menţine ambele clase – a muncitorilor şi a capitaliştilor – în poziţiile lor respective.

Atâta timp cât aceste relaţii de clasă de exploatare continuă, zi de zi, burghezia va continua să obţină din ce în ce mai multă putere şi bogăţie folosind munca înstrăinată a proletariatului, şi menţinând puterea sistemului care se asigură că această relaţie va continua. Pentru a pune capăt acestei situaţii, va trebui să facem mai mult decât să-i atacăm pe individual pe cei care fac parte din burghezie. Va trebui să atacăm sistemul relaţiilor sociale capitaliste în întregul său.

Alienarea: Cum ne e luată puterea de a munci

Capitalismul este o societate construită pe înstrăinarea puterii de muncă. Acolo unde muncim, ne punem priceperea în slujba altcuiva. Fabricăm sau creăm produse în liniile de producţie, dar când ele ies pe poarta fabricii, ele nu ne aparţin nouă. Transportăm saci de bunuri care sunt încărcaţi în camioane şi ţinuţi în depozite, care nu ne aparţin nouă. În restaurante şi în magazine pregătim şi vindem produse care nu sunt ale noastre. Chiar şi când nu avem o slujbă, suntem înconjuraţi de clădiri, de haine, de hrană care nu ne aparţine şi care sunt înstrăinate de oameni ca noi care le-au produs. Ne chinuim să supravieţuim, pentru că nu putem lua hrana, hainele şi adăpostul dacă avem nevoie de ele, şi nici nu le putem împărţi dacă vrem asta. Totul aparţine altcuiva; de obicei unei corporaţii. Capitalismul este o societate împărţită într-o clasă de oameni, care controlează puterea de muncă a altora pentru a obţine profit de pe urma lor, şi în cealaltă clasă – cei mai mulţi dintre noi – care doar îşi pot vinde puterea şi priceperea de a munci pentru a putea obţine hrană, îmbrăcăminte şi adăpost.

Un efect secundar al acestei alienări este acela că relaţiile dintre oameni devin ascunse în spatele relaţiilor noastre cu lucrurile. Tot ce avem în apartament a fost fabricat, transportat, împachetat, şi vândut de alţi oameni care trăiesc la fel ca voi: sunt semenii voştri, proletari şi ei. Aceşti oameni se bazează pe lucrurile pe care voi le faceţi, le transportaţi sau le vindeţi, prin munca voastră şi ea înstrăinată. Dar, în capitalism, noi nu ne oferim unul altuia lucrurile pe care le facem în mod direct. Tot ce facem (sau transportăm, sau gătim) este dat unei corporaţii sau firme, care în cele din urmă le vinde înapoi altor muncitori alienaţi ca noi. În loc de a relaţiona cu alţi oameni, împărţind liber produsele muncii noastre, noi relaţionăm cu lucruri pe care suntem nevoiţi să le cumpărăm şi nu ni se permite să îi vedem pe oamenii din spatele acelor lucruri, care le-au creat. Aşa ne înstrăinăm şi unii de alţii.

13_screen-shot-2013-08-07-at-11-51-52-pm
Cele mai multe oraşe au destule clădiri goale, în care ar putea fi adăpostiţi oamenii care nu au unde locui, dar proprietarii şi municipalitatea le neagă accesul acolo dacă nu plătesc.

Abstractizarea: Munca noastră e transformată într-un lucru

După o perioadă, ajungem să ne obişnuim cu situaţia asta şi să o privim ca şi cum ar fi firească, normală. Ajungem să ne gândim la noi înşine ca la nişte indivizi izolaţi. Curând începe să pară că produsele îşi impun propria lor condiţie asupra noastră. Suntem obligaţi să mergem la muncă, pentru că altfel nu putem obţine hrană, îmbrăcăminte sau adăpost. Suntem forţaţi să alegem cariere, locuinţe, şi chiar şi soţi/soţii pe baza valorii lor în bani. Nu suntem forţaţi să facem aceste lucruri sub ameninţarea unui pistol pe care l-am avea la tâmplă, dar opţiunile noastre sunt limitate pentru că nu avem acces liber la resurse, pământ, unelte şi priceperea necesară pentru a ne putea întreţine singuri. Aceste lucruri sunt furate de la strămoşii noştri, şi astăzi, dacă nu muncim, murim de foame.

Ajungem să justificăm aceste relaţii ca fiind naturale şi justificate, când de fapt, ele nu sunt. Lucrurile create şi produse de milioane de muncitori alienaţi par să domine asupra muncitorilor înşişi. Acest proces se numeşte abstractizare.

Abstractizarea are loc când o relaţie dintre oameni începe să pară ca fiind o forţă separată, care se impune pe sine asupra oamenilor care participă la acea relaţie în primul rând. Toţi am simţit pe pielea noastră această abstractizare la un moment dat. Când suntem obligaţi să plecăm capul în faţa şefului atât de des că şefii ajung să pară că ar avea cine ştie ce Autoritate cu care s-au născut, aceea este abstractizare, reificare. Când suntem blocaţi într-o relaţie care ne face rău de atâta timp încât acea Relaţie ajunge să ne modeleze toate alegerile, aceea este abstractizare.

Efectele secundare ale alienării nu se opresc la abstractizare. În societatea capitalistă, procesul de alienare dă naştere şi la o opresiune şi mai mare. De fiecare dată când muncitorii produc ceva, transportă sau vând, ei fac un profit pentru şefii lor. Muncitorii a căror muncă e alienată pe parcursul acesteia primesc o parte mică din rezultatul muncii lor sub formă de salariu. Dar cea mai mare parte a banilor se duce şi rămâne la şefi, care folosesc aceşti bani ca să angajeze mai mulţi muncitori, să fabrice, să transporte şi să vândă mai multe produse, ca să facă un profit şi mai mare şi tot aşa. Banii care sunt folosiţi pentru a face alţi bani se numesc capital. Capitalul este munca noastră de zi cu zi, înstrăinată de noi, şi abstractizată în ceva care ajunge să ne domine.

Capitalul: Munca noastră folosită împotriva noastră

Cu cât munca pe care o facem e mai înstrăinată de noi, cu atât mai mult capital generăm. Şi cu cât mai mult capital e produs, cu atâta mai multă putere au asupra noastră oamenii care au acel capital. Capitalul prinde forme diferite. Uneori pentru mai multă putere şefii investesc în mari clădiri de birouri şi fabrici, iar capitalul ia forma fizică a unor clădiri. Alteori, şefii folosesc capitalul pentru a angaja oameni să fie siguri că procesul prin care capitalul se înmulţeşte continuă fără oprelişti: de exemplu, managerii sau şefii. În acest caz, capitalul e personificat de alte fiinţe umane şi comportamente umane. Dar capitalul în sine este mai mare decât orice poliţist individual, decât orice manager sau şef. O corporaţie poate să îşi schimbe CEO-ul sau directorii sau să dea afară toţi salariaţii şi să angajeze alţii, cu scopul de a asigura continua creştere a capitalului. Corporaţiile individuale se pot uni unele cu altele, pot da faliment, iar capitalul la scară naţională să continue să crească. E cum spunea gânditorul rus Leon Tolstoy: conducătorii sunt la fel ca gloanţele dintr-un cartuş. Imediat ce ai tras unul, altul îi ia locul.

Capitalul nu înseamnă doar capitaliştii care conduc corporaţii. Este un întreg sistem, “jocul” cu propriile sale reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte. Atâta timp cât forţa de muncă e alienată de la o clasă spre altă clasă, cooperarea zilnică a societăţii generează capital, şi, odată cu el, clasa conducătoare îşi menţine controlul asupra muncitorilor alienaţi sau produselor. Capitalul creşte doar din seva muncii, pe care o poate domina în multe feluri. Poate impune ca munca să fie mai grea şi mai rapidă. Ne poate forţa să muncim ore mai multe sau să acceptăm salarii mai mici. Capitalul nu e altceva decât puterea noastră de muncă transformată în zombie: jumătate vie, jumătate moartă. Nu înseamnă altceva decât trupurile noastre şi minţile noastre transformate în obiecte pentru a fi folosite.

Noi producem şi reproducem sistemul capitalist în fiecare zi. Televiziunea şi deşeurile toxice, pornografia şi plantaţiile, silicoanele şi mahalalele, bombele nucleare toate sunt lucruri pe care le creează şi recreează prin activitatea noastră zilnică. Capitalul se hrăneşte cu energia noastră: este ca un vampir, un parazit, o forţă străină care ne domină dinăuntrul nostru. Se reproduce pe sine prin nou, transformând puterile noastre creative şi întorcându-le împotriva noastră, folosind trupurile noastre împotriva noastră.

Capitalul nu e o conspiraţie a unor oameni din spaţiu. Este un extraterestru pe care noi îl creăm. Nu doar Jay Z sau George W. Bush şi-au vândut sufletele diavolului – noi toţi suntem obligaţi să ne vindem şi sufletele şi trupurile diavolului. Dar e un diavol pe care noi îl creăm cu propriile noastre mâini. Nu poate face nimic fără noi: trupurile noastre sunt braţele lui, picioarele lui, organele lui reproductive, creierul lui. Astfel, noi suntem cei care avem puterea să terminăm cu el. De-a lungul istoriei, săracii şi oamenii care munceau s-au luptat din toate puterile pentru a limita cât de mult capitalul se hrănea din viaţa lor. Au încercat să schimbe regulile jocului şi chiar să renunţe să mai fie participanţi cu totul.

Nu există cale de ieşire decât distrugerea acestui sistem

Mulţi oameni cred că pot scăpa ciclului de alienare, abstractizare, exploatare, şi opresiune fără să răstoarne sistemul. La fel ca “luminaţii” susţinători ai teoriei Illuminati, ei cred că pot găsi o cale de scăpare individuală, separaţi de ceilalţi. Dar nu merge niciodată aşa. Putem să încercăm să ne luptăm pe cont propriu, dar vom sfârşi muncind la fel de mult pentru un şef, şi vom risca să fim prinşi în capcană fără ieşire. Fie că vindem iarbă sau o sticlă de apă, tot va trebui să fim în competiţie cu alţii, sau să facem bani pentru cei de deasupra noastră care ne aprovizionează cu marfă. Putem să ne începem propria afacere, dar încă va trebui să muncim peste puterile noastre pentru a face concurenţă altor afacerişti. Putem încerca să obţinem un acord semnat pentru a înregistra o marcă, dar tot va trebui să facem profit pentru şefii noştri mai mult decât pentru noi.

Chiar dacă “vom munci pentru noi”, munca noastră tot e alienată de noi. Tot ne risipim talentul, creativitatea şi timpul pentru a putea supravieţui, şi pentru a ţine sistemul în mişcare. Sigur, unul dintr-un milion într-o zi va ajunge următorul Jay Z şi va conduce propria sa companie. Dar acest lucru este posibil prin exploatarea altor oameni care vor să fie şi ei Jay Z, şi prin a se asigura că ei nu pot să devină un alt Jay Z. Toate aceste strategii o apucă pe drumuri care le duc în fundături, drumuri ale exploatării şi opresiunii.

Singura cale de a scăpa de acest sistem e de a-l distruge. Putem face asta pentru că noi suntem cei care creăm capitalul, chiar acea forţă care ne domină.

Dar teoria Illuminati nu recunoaşte acest fapt. În loc să vadă duşmanul acolo unde e, adică în sistemul capitalist al relaţiilor sociale, conspiraţioniştii Illuminati îşi fac o ţintă inamică dintr-un anumit grup particular de oameni.

5. De unde cred conspiraţioniştii Illuminati că vin exploatarea şi opresiunea

Capitalismul este un proces ambiguu. Există în miliarde de relaţii sociale dintre muncitori şi capitalişti, şi în milioane de obiecte fizice dar nu poate fi singuralizat în nici unul dintre ele. E într-un fel ca gravitaţia. Gravitaţia nu poate fi identificată şi atinsă, dar poate fi simţită în relaţiile dintre planete. La fel, nu poţi să pui degetul pe capial într-un singur lor, dar îi poţi simţi prezenţa în relaţiile dintre oameni, şi modul în care îşi exercită forţa puternică asupra lor. Conspiraţioniştii Illuminati simt această forţă făcându-şi efectele în societate, dar nu o pot identifica în mod corect.

13_silly_illuminati_imageTeoria Illuminati dă vina pe oamenii răi în loc să dea vina pe Capital

Conspiraţioniştii Illuminati se uită în jur, şi în mod corect percep aspectele sistemului capitalist. Dar explicaţia lor e greşită. În loc să vadă capitalul ca pe forţa dominată din societate, conspiraţioniştii Illuminati aşează în locul acesteia alte forţe pe care le scornesc în imaginaţia lor. Uneori conspiraţioniştii Illuminati proiectează puterea capitalului asupra unui grup particular de oameni. Cum am văzut déjà, capitalul nu se reduce la nici un singur şef individual, manager sau poliţist. Dar conspiraţioniştii Illuminati proiectează această putere colosală asupra unor indivizi, care ajung să fie văzuţi ca având toată puterea capitalului în sine. Adesea conspiraţioniştii Illuminati în mod eronat identifică anumiţi oameni reali care au funcţii importante în guvern sau în corporaţii cu forţa motrice a întregului capitalism. Ei îi văd pe conducători ca pe indivizi răi care controlează totul, în loc să îi vadă ca pe personaje puternice care încă sunt “jucători în sistem”.

Conspiraţioniştii Illuminati îi imaginează pe conducătorii răi ca planificând în secret cum să conducă lumea. Nu e nici o îndoială că multe locuri importante în care se iau deciziile – cum ar fi consiliile de conducere ale corporaţiilor, banca Federal Reserve sau Pentagonul – nu sunt instituţii democratice şi transparente. Conspiraţioniştii Illuminati au dreptate să-şi dorească să vadă că fiecare va avea un cuvânt de spus în deciziile care le afectează viaţa. Dar ei nu văd că, atâta timp cât sistemul capitalist generează oameni puternici şi corporaţii, democraţia nu va exista niciodată cu adevărat. Cei mai mulţi dintre noi nu pot participa în conducerea societăţii de fiecare zi, pentru că trebuie să muncim pentru altcineva ca să putem supravieţui. În loc să conducem noi înşine societăţile în care trăim, votăm pe cineva care ajunge la putere ca să o facă pentru noi. Acest vot nu se va termina cât timp capitalul va exista.

Conspiraţioniştii Illuminati încearcă să lupte cu inamicii pe care ei şi-i imaginează. Ei se pregătesc pentru a se lupta cu Illuminati, cu evreii, cu Naţiunile Unite, sau cu marţienii. Dar toţi aceştia sunt de fapt personificări individuale ale capitalului, sau o proiectare a capitalului asupra unor grupuri inventate. Oamenii care încearcă să schimbe lumea folosind teoria Illuminati se luptă cu umbrele. Umbra este cea a capitalului, extraterestul real pe care am ajuns să îl creăm noi toţi, prin relaţiile sociale la care participăm în fiecare zi. Conspiraţioniştii Illuminati dau vina pe o conspiraţie secretă care conduce lumea, când de fapt ei ar trebui să dea vina pe sistemul care regenerează şi reproduce capitalul, puterea, exploatarea şi opresiunea.

Teoria Illuminati încurcă ideile proaste cu capitalul

Conspiraţioniştii adesea insistă să spună cât de spălaţi pe creieri ar fi oamenii. Acest fapt în sine cum gândesc ei că poate fi câştigată eliberarea, sau dacă ei cred că aceasta e posibilă de fapt.

Noi vedem diferit modul în care se nasc ideile oamenilor. Credem că oamenii îşi dezvoltă idei noi printr-un proces complex. Argumentele, experienţele de fiecare zi, care se izbesc de ceea ce noi am fost învăţaţi – şi cel mai important, procesul de învăţare pe parcursul şi prin luptă – ne permit să ne schimbăm perspectiva.

Nu există nici o îndoială că puterea media, a Fox News, sau a lui Glenn Beck sunt imense. Dar nimeni nu e un recipient pasiv de idei. Să luăm de exemplu “drepturile”. Societatea noastră ne învaţă că toţi oamenii au drepturi egale. Toţi suntem destul de inteligenţi ca să ne dăm seama singuri şi ca să vedem că asta e o minciună. Dar totuşi, ideea intră în conştiinţa oamenilor, şi devine parte din simţul comun. Aceasta ajută la menţinerea sistemului. Dar oamenii pot folosi aceeaşi idée pentru a contesta sistemul. Ei pot cere “drepturi” pe care sistemul vrea să le nege, cum ar fi Mişcarea Drepturilor Civile din anii 1950. Uneori, aceste lupte ajung la asemenea nivel de confruntare că oamenii încep pur şi simplu să pună la îndoială ideea de “drepturi” cu totul. Exact aşa s-a întâmplat în deceniul 1960, când mulţi oameni care au participat la Mişcarea Drepturilor Omului au ajuns să nu se mai gândească la obţinerea drepturilor şi la acceptarea lor de către guvern, ci au început să se gândească doar cum să dărâme guvernul cu totul. Cum puteţi vedea din acest exemplu, ideea că oamenii sunt “spălaţi pe creier” le limitează gândirea, dar oamenii nu sunt cu totul pasivi. Ei în mod activ ajung la ideile lor pentru a-şi înţelege viaţa. Şi uneori, experienţele din luptele pe care le duc le schimbă ideile cu totul.

14_the-new-negro-has-no-fear

Mişcarea “Noul Om de culoare” de după primul război mondial când veteranii din primul război mondial, trecând prin experienţa de pe front, au început să reziste legilor de segregare Jim Crow.

Potrivit celor mai mulţi conspiraţionişti, Illuminati, oamenii vor lupta pentru a se elibera, doar dacă ideile lor se schimbă. Cel mai eficient mod de a schimba ideile oamenilor, spun ei, e prin a vorbi cu ei sau prin a-i face să citească sau să vizioneze ceva ce “îi va lumina”. Aceste metode pot face o diferenţă pe o scară mică, dar nu se întâmplă la fel pe o scară mare când e vorba de milioane de oameni.

Da, avem acces la internet, bloguri, şi YouTube, şi asta ne ajută să ajungem la mai mulţi oameni. Dar o revoluţie nu va fi făcută postând câte un clip pe YouTube, din când în când.

Istoric, ideile oamenilor s-au schimbat în perioade de crize imense, datorită unei varietăţi de factori, şi nu doar pentru că oamenii au auzit un argument corect. Cel mai important, ele s-au schimbat pe măsură ce oamenii au învăţat, luptându-se ei înşişi pentru ei. Oamenii se schimbă prin experienţa luptei, nu pur şi simplu ascultând ce au alţii de spus. Cu cât vor fi mai mulţi oamenii care vor începe să lupte, din Piaţa Tahrir, la mişcările Occupy, la rebeliunile Flatbush, vom începe să ne dăm seama că avem o putere colectivă, despre care nimeni nu a îndrăznit să ne spună înainte. Apoi vom începe să fim mai deschişi către idei mai noi, pe care înainte le refuzam. Conştientizarea este schimbată de marile evenimente istorice, cum ar fi cele două războaie mondiale, războiul din Vietnam, revoluţia din Rusia de la 1917, criza economică din 2008, asasinarea lui Trayvon Martin.

Conştientizarea se schimbă când săracii şi oamenii care muncesc încep să se lupte pentru propria lor libertate, şi, în acest process, îşi limpezesc minţile şi încep să vină ei singuri cu idei noi. Nu există nici o şmecherie magică prin care se schimbă conştiinţa oamenilor, nici o tehnică de conversaţie perfectă, care în cele din urmă “va duce la luminarea” tuturor dintr-o dată. Studiile despre cum se schimbă conştiinţa oamenilor sunt, la urma urmei, studii ale istoriei, ale luptei de clasă şi ale ideilor care s-au născut în sânul acestora.

Numai punând capăt formelor de opresiune din viaţa reală putem în sfârşit să scăpăm de toate fabulaţiile despre marţieni, despre Illuminati şi de alte conspiraţii. Exploatarea pe care o îndurăm în fiecare zi, ca muncitori şi şomeri, e cea care generază teoria Illuminati. Înstrăinarea noastră de fiecare dintre noi, şi de capacitatea noastră fundamental umană de a crea hrană, îmbrăcăminte, adăposturi, artă, oraşe etc este cea care face ca teoria Illuminati să apară ca un fel de explicaţie.

Pentru a distruge această lume imaginară a conspiraţiilor globale, trebuie să distrugem lumea reală a capitalului. Singurul mod prin care putem pune capăt acestei opresiuni şi exploatări este de a ataca modul în care societatea e organizată, şi de a distruge relaţiile sociale, care fac posibil ca clasele să fie menţinute. Pentru a face asta, va trebui să abolim clasele cu totul. Va trebui să înlăturăm burghezia de la putere, şi să organizăm o nouă societate în care munca să nu mai poată fi înstrăinată, şi în care cei care muncesc controlează ceea ce muncesc şi condiţiile în care muncesc, şi în care oamenii obişnuiţi deţin controlul asupra vieţilor şi comunităţilor lor.

Este posibil să facem asta pentru că sistemul capitalist e cel care are nevoie de noi, şi nu invers: munca umană este necesară pentru a ţine sistemul în mişcare. Din acest motiv noi suntem cei care avem puterea să punem capăt capitalismului. Dar pentru a face asta, va trebui să facem mai mult decât să atacăm indivizi particulari care s-au cocoţat în vârful sistemului. Va trebui să atacăm relaţiile de exploatare şi de opresiune care reproduc şi regenerează capitalismul. Va trebui să atacăm sistemul de înstrăinare a muncii şi însăşi existenţa claselor. Sfârşitul teoriilor conspiraţioniste va veni odată cu sfârşitul capitalismului.

6. Cum să ne eliberăm, lăsând în urmă teoria Illuminati

Capitalismul nu este etern, nu a fost decretat de dumnezeu, şi nu este condus de un grup secret al Illuminati. Ca orice sistem social, poate fi creat şi poate fi şi distrus. Aşa cum am văzut, capitalismul depinde de activitatea noastră din fiecare zi pentru a putea fi susţinut şi reprodus. Astfel, noi suntem cei care putem distruge capitalismul: organizându-ne împreună şi unii pe alţii pentru a opri procesul de exploatare şi de opresiune. Prin înfrângerea forţelor care ne stau în cale. Prin crearea unor noi modalităţi de a organiza societatea, şi de a trăi împreună cu demnitate, în pace şi într-o societate în care toate nevoile noastre sunt asigurate.

Într-o societate cu adevărat liberă, toată lumea va munci pentru nevoile comunităţii, fără ca cineva să fie obligat sau forţat să muncească pentru a îmbogăţi o clasă conducătoare, sau să plătească pentru bunurile produse de către semenii săi şi de către el. De-a lungul istoriei capitalismului, lupta pentru această societate liberă a fost numită anarhism sau comunism.

15_south-africa-miners-strike
Minerii din minele de platină din Marikana, Africa de Sud au făcut o grevă pentru a obţine salarii mai mare care aproape că a declanşat o criză naţională.

Comunismul: evadarea din închisoarea Capitalismului

Comunismul este o mişcare a clasei muncitoare şi a celor oprimaţi, care are scopul de a răsturna sistemul capitalist şi de a crea o societate liberă. Timp de sute de ani, oamenii săraci şi cei din clasa muncitoare au încercat să pună capăt capitalismului, supremaţiei albilor, patriarhatului, naţionalismului, homofobiei şi imperialismului. Istoria a înregistrat o lungă listă de organizaţii, mişcări, şi idei din care putem învăţa. Comunismul este teoria care se inspiră din luptele de clasă ale celor oprimaţi pentru a-şi rupe lanţurile care îi ţin în subjugare. Ne poate ajuta să ajugem la o societate mai bună şi mai dreaptă. Se dezvoltă din ce în ce mai mult şi se schimbă cu fiecare luptă nouă care apare.

Din nefericire, mulţi dintre cei care şi-au spus comunişti de-a lungul istoriei, la fel ca şi cei care şi-au spus creştini, musulmani, evrei au ajuns să pună în practică ceva foarte diferit şi chiar opusul a ceea ce predicau. În loc să lupte pentru o societate liberă, pentru eliberarea societăţii, în care toată lumea să facă ce dorea şi să împartă ce dorea, mulţi “comunişti” au creat dictaturi conduse de elite, care au impus aceeaşi alienare şi exploatare ca în capitalism. După secolul 20, nume ca Lenin, Stalin şi Mao sunt mai degrabă asociate cu crimele în masă şi cu opresiunea, decât cu orice altceva. Suntem de acord cu această asociere. În acelaşi timp, ştim că comunismul nu este definit de aceste tragedii. Mulţi anarhişti şi comunişti de-a lungul istoriei au luptat împotriva socialismului de stat impus de sus în jos, ierarhic, şi au încercat să găsească o cale diferită de eliberare de sub opresiune. Ca ei, şi noi credem că putem învăţa din experienţele secolului 20, şi că putem crea o societate în care oamenii să fie cu adevărat liberi.

Comunismul s-a născut din mişcarea de eliberare a fiecărui popor. În multe momente de-a lungul istoriei, mişcările au trecut dincolo de câştigarea unor îmbunătăţiri mărunte, a unor salarii mai mari sau a unor noi preşedinţi. Aceste mişcări au devenit atât de puternice, că întreg sistemul capitalist a fost contestat. Milioane de oameni au simţit că o societate liberă, comunistă este posibilă şi au încercat să o creeze. 1791, 1848, 1871, 1905, 1917, 1921, 1956, 1968 (şi 2014?) sunt câteva exemple ale unor asemenea mişcări cruciale. Până acum, de fiecare dată când o mişcare de masă aproape că dărâmase capitalismul, sistemul s-a transformat pe sine şi capitalul a devenit şi mai puternic. Dar finalul următoarei bătălii nu e cunoscut şi nu a fost decis. Putem să devenim noi mai puternici, învăţând din succesele şi eşecurile din trecut.

De fiecare dată, capitalismul se transformă, creează noi condiţii pentru propria sa distrugere. Asta se întâmplă pentru că sistemul capitalist are nevoie de muncitori pentru a coopera, făcând o muncă alienată, pentru ca lucrurile să poată fi menţinute în mişcare.

Dar cooperarea între muncitori sădeşte în acelaşi timp şi seminţele pentru mişcările împotriva capitalismului. În acest fel, capitalismul “îşi sapă singur propriul mormânt”, cum a spus Karl Marx în 1848. Chiar şi acum, există mişcări în desfăşurare în Turcia, Grecia, Egipt, Spania, în închisorile din Statele Unite, şi pe străzile din cartierele sărace unde săracii şi oprimaţii, exploataţi de capitalism, învaţă că pot lupta împreună şi că pot învinge. Pe parcursul acestei lupte revoluţionare, oamenii obişnuiţi îşi schimbă dramatic personalităţile şi modul în care interacţionează unii cu alţii. Ar putea să pară imposibil azi să ne gândim că oamenii care trăiesc în Bronx, Harlem sau Brooklyn pot coopera unii cu alţii pentru a gestiona viaţa în New York City. Una dintre cele mai mari victorii ale capitalismului e că i-a făcut pe oameni să înveţe să nu mai aibă încredere unii în alţii, să se înstrăineze unii de alţii, să creadă că toţi ceilalţi sunt proşti şi idioţi. O societate comunistă înseamnă că fiecare participă şi are o voce în cum e organizată acea societate, şi exercită control asupra propriei sale vieţi. Când luptăm la “şcoala unde învăţăm să luptăm”, conştientizarea noastră asupra lumii din jur se schimbă, şi asta e ceea ce face acest tip de lume să fie posibilă.

16_total_freedom_march
Comunismul libertar sau anarhic înseamnă libertate totală de sub orice formă de opresiune, control sau exploatare, înseamnă lipsa ierarhiilor şi participarea pe orizontală, fără şefi sau lideri cărora să li se încredinţeze drepturi asupra oamenilor, înseamnă societăţi în care puterea e pulverizată şi atomizată, iar deciziile se iau de către toţi şi sunt puse în aplicare de oameni care au mandate stricte, revocabile. Comunismul înseamnă că oamenii vor munci liberi, vor fi eliberaţi de condiţia de sclav – dacă nu munceşti, nu trăieşti – iar oamenii vor produce ce decid comunităţile că vor să consume, iar economiile nu vor mai funcţiona raportate la profitul pe care câţiva îl fac din exploatarea celor mulţi. Anarhiştii exclud partidele pentru că sunt forme de organizare ierarhică – pentru anarhişti mijloacele coincid cu scopurile – şi odată ce vor ajunge la putere, tendinţa partidelor sau oricăror altor structuri de putere birocratizate şi ierarhizate e să se auto-perpetueze: aşa ceva e exclus în comunismul libertar.

Comunismul înseamnă distrugerea capitalului, a supremaţiei albilor, a opresiunii femeilor, a opresiunii minorităţilor sexuale de orice fel (homosexuali, lesbiene, bisexuali, transexuali), a imperialismului, a distugerii mediului înconjurător, şi mult mai mult. Miliarde de oameni săraci şi din clasa muncitoare vor reuşi să ajungă aici prin greve, revolte, rebeliuni, lupte armate şi adunări de masă împotriva sistemului. Această luptă nu va fi dusă de un mic grup de “oameni luminaţi”. Se va întâmpla – cum s-a întâmplat în fiecare revoluţie din trecut – printr-o mişcare de masă împotriva opresiunii.

Oamenii care înţeleg asta pot deveni revoluţionari. Ei pot găsi locuri unde săracii şi cei din clasa muncitoare să coopereze şi să înveţe să lupte împreună. Pot participa la aceste lupte şi pot învăţa mereu din ele, pe măsură ce participă. Apoi îi pot ajuta pe alţi oameni să lupte mai bine şi să înţeleagă mai clar drumul care mai e de parcurs. Îi pot ajuta pe oameni să se elibereze. Confruntările revoluţionare nu se întâmplă foarte des, dar când se întâmplă, necesită implicarea a milioane de oameni pentru ca toţi să poată rupe împreună lanţurile opresiunii. Acei dintre noi care dorim o societate liberă avem nevoie să ne pregătim pentru asta.

Concluzie

În acest eseu, am mers pe urma originii conspiraţiei Illuminati. Aceasta a apărut la începutul anilor 1800, ca o reacţie la spiritual revoluţionar al Iluminismului. A fost revigorată în anii 1920 ca reacţie la un alt val revoluţionar, care ameninţa însuşi capitalismul. Am mers pe urma acestor conspiraţii şi am văzut cum s-au răspândit ele în comunităţile oamenilor săraci şi de culoare după 1970, când înfrângerea mişcării de eliberare a negrilor a lăsat în locul ei un vid politic.

Am oferit o critică a conspiraţiei Illuminati. Am demonstrat că aceste conspiraţii nu cred că poate exista ceva neprevăzut sau că pot exista greşeli umane, şi astfel ajung să imagineze inamicul ca pe ceva care nu poate fi înfrânt, ca pe ceva imbatabil. Se bazează pe o logică circulară şi pe insinuări, şi nu pe argumente logice şi ştiinţifice. Şi nu oferă de fapt nici o strategie clară pentru a pune capăt opresiunii şi pentru a elibera umanitatea.

Am oferit o explicaţie alternativă a capitalismului, care de asemenea arată şi de ce conspiraţia Illuminati este atât de populară. Capitalismul este un sistem economic şi social în care o clasă de oameni sunt nevoiţi să se angajeze în muncă alienantă în beneficial unuia sau altuia. Această activitate de zi cu zi ne înstrăinează unii de alţii şi creează o putere abstractizată, care se impune pe ea însăşi asupra noastră. Această putere se numeşte capital. Este mai mare decât un singur individ, sau o instituţie care îl deţine sau controlează. Este regenerat în fiecare zi prin activitatea a milioane de oameni. Conspiraţioniştii Illuminati simt efectele acestei dinamici, dar o proiectează în mod incorrect asupra grupurilor individuale sau a asupra unor personaje a căror putere e imaginară, sau sunt imaginare.

Am demonstrat că răsturnarea capitalismului este posibilă, şi că putem trăi într-o societate comunistă liberă. Comunismul este posibil pentru că sistemul capitalist se bazează pe muncitori şi trebuie în continuare să îi facă să coopereze pentru a se putea hrăni din munca lor.

Această cooperare creează o posibilitate pentru mişcările revoluţionare de a putea schimba societatea. Comunismul este mişcarea oamenilor care au vrut să înlăture capitalismul de-a lungul istoriei. Înseamnă şi organizare, experienţe, şi teorie care au fost dezvoltate în urma acestor experienţe istorice.

Putem să îi aducem împreună pe gânditorii talentaţi şi pe luptători pentru a ne putea câştiga libertatea. Vrem să începem o mişcare comunistă care eventual să se dezvolte în fiecare oraş din Statele Unite. Dacă sunteţi de acord cu ce am scris, putem să discutăm şi să ne dăm seama împreună cum putem pune capăt opresiunii din jurul nostru, a tuturor.

 “Tot ce e solid se evaporă în aer, tot ce e sfânt e profanat, iar omul este în cele din urmă obligat să îşi privească simţul raţiunii, condiţia reală a vieţii sale, şi relaţia sa cu semenii săi.” Karl Marx, The Communist Manifesto, 1848

Definiţii

Apartheid: Un sistem instituţionalizat al supremaţiei albilor, creat de coloniştii europeni în sudul Africii, care a durat din 1948 până în 1994. Apartheid înseamnă “separare”. A însemnat segregarea albilor de oamenii de culoare în toate domeniile vieţii publice, un sistem similar cu legile rasiste Jim Crow din sudul Statelor Unite. În apartheid, o minoritate de oameni albi a stăpânit peste o majoritate de oameni de culoare. Albii primeau cele mai bune slujbe, cele mai bune locuinţe, aveau cea mai bună educaţie etc. Oamenii de culoare erau controlaţi brutal de forţe de poliţie extrem de violente. Apartheid-ul a fost distrus de o mişcare de masă a revoluţionarilor de culoare şi albi.

Mişcarea de eliberare a oamenilor de culoare: Lupta comunităţii oamenilor de culoare pentru libertate şi egalitate. Istoria mişcării de eliberare a oamenilor de culoare începe odată cu boicotarea transportului public din 1955, Montgomery, şi se sfârşeşte cu înfrângerea Ligii Revoluţionarilor de Culoare, Partidului Panterelor Negre (Black Panther Party), şi a Congresului Popoarelor Africane în deceniul 1970.

Capitalism: Un sistem economic în care un nou grup de oameni (muncitorii) deţin doar puterea de a munci şi pe care sunt nevoiţi să o vândă altui grup de oameni (capitaliştii sau burghezia) care controlează fabricile, pământul, transporturile, clădirile, resursele etc.

Clasele: Sunt grupuri economice şi politice. Clasele în capitalism sunt definite de care grup trebuie să îşi vândă puterea de a munci (muncitorii) şi care grup deţine şi controlează bunăstarea societăţii, mai ales bogaţii care angajează muncitori (capitaliştii). O altă clasă îi include pe cei care în permanenţă sunt neangajaţi şi pe micii proprietari de afaceri care muncesc în propriile lor afaceri. Dar cele mai puternice clase sunt muncitorii şi bogaţii (capitaliştii).

Războiul Rece: Între 1947 şi 1991, Rusia şi Statele Unite au fost principalii doi jucători într-o luptă de a domina lumea. Pentru ţările mai mici, aceasta a însemnat că au fost obligate să aleagă între cele două tabere, iar Statele Unite şi Rusia au dus războaie de dominaţie în aceste ţări mai mici (proxy wars). Ambele tabere au făcut să pară că bătălia ar fi fost între comunism versus capitalism, dar Rusia nu a fost niciodată comunistă, ci doar a folosit acest termen ca pe o modalitate de a câştiga alte ţări de partea ei.

Comunismul: O societate în care masele largi de oameni controlează condiţiile în care trăiesc şi muncesc. În comunism, fiecare persoană produce bunuri, servicii, şi idei, potrivit abilităţilor sale, şi ia resurse din bunăstarea societăţii în funcţie de nevoile sale, fără a putea ajunge să-i exploateze pe alţii sau să fie exploatat de alţii.

Exploatarea: Înseamnă să obţii avantaje şi să profiţi de pe urma muncii altuia. Capitaliştii exploatează puterea de a munci a muncitorilor pentru că ei nu le plătesc acestora salariile la întreaga valoare a muncii pe care aceştia au depus-o (nici n-au cum) şi nici la întreaga valoare a produselor obţinute prin munca lor. Ei doar îi plătesc pe muncitori destul cât să îşi poată reproduce abilitatea de a munci. (Cu alte cuvinte, salariile noastre sunt doar o parte şi sunt destinate doar să ne ajungă să cumpărăm hrană, haine, să ne adăpostim şi să avem o educaţie capitalistă etc, întrucât capitaliştii au nevoie de noi să ne ducem la muncă şi a doua zi.) Între timp, munca noastră de fapt produce o valoare cu mult mai mare decât ceea ce suntem plătiţi noi. Capitaliştii păstrează pentru ei diferenţa dintre cantitatea de bunăstare pe care noi o producem la valoarea pe care o primim sub formă de salarii; ei numesc asta “profit”. Acest proces de schimb inegal între patroni şi muncitori este principala formă de exploatare în capitalism.

Fascismul: Fascismul este o mişcare mai ales a micii burghezii şi a grupurilor de burghezi împotriva clasei muncitoare. Scopul fascismului este să zdrobească clasa muncitoare puternică şi să o împiedice să reziste şi să se organizeze pentru a se elibera. Mişcările fasciste omoară muncitorii, şi le distrug organizaţiile.

Mişcările fasciste sunt rasiste, anti-Semite, homofobe, şi extrem de naţionaliste. Unii fascişti reuseşc să atragă oameni din mica burghezie şi chiar şi pe unii şomeri pentru a se ridica împotriva unei părţi a clasei capitaliste, profitând de frustrările pe care oamenii le au faţă de sistem. Dar, odată ce fasciştii ajung la putere, ei îşi construiesc o nouă dictatură capitalistă şi mai puternică. Hitler şi naziştii sunt cele mai cunoscute exemple de fascism.

Globalizarea: Globalizarea este un nume drăguţ dat capitalismului. Capitalismul este un sistem de relaţii sociale exploatatoare care trebuie mereu să crească. “Globalizarea” se referă la răspândirea capitalismului pe planetă, conectându-i pe muncitori într-un mare sistem. Astăzi minerii muncesc până mor în Africa de Sud ca să producă metale de care e nevoie pentru iPod-uri care sunt asamblate de către muncitorii din fabricile din China, astfel încât să fie vândute de alţi muncitori foarte prost plătiţi de la Wal-Mart din Statele Unite. Capitaliştii nu văd globalizarea ca pe un lucru rău: ei o descriu ca fiind “răspândirea libertăţii şi a democraţiei”.

Clasa muncitoare: Clasa muncitoare în societatea capitalistă este cea care nu are nimic care poate fi folosit pentru a face bani. Tot ce au cei din clasa muncitoare este puterea lor de a munci şi priceperea lor. Făcând parte din clasa muncitoare, noi vindem această putere clasei capitaliste (burgheziei) în schimbul căreia primim un salariu. Clasa muncitoare include oamenii care nu au unde munci şi care trebuie să se angajeze eventual undeva sau să supravieţuaiscă din salariile semenilor lor, şi ei muncitori, sau din ajutorul statului. Clasa muncitoare include şi oameni care fac muncă neplătită: soţiile, cei care au grijă de rude sau de parteneri, şi care muncesc şi cei care se ocupă de creşterea copiilor. Făcând asta, ei tot “muncesc” pentru sistemul capitalist, pentru că se asigură că oamenii de care ei au grijă vor putea munci în viitor, când şefii vor profita de munca lor.

Bibliografie suplimentară:

Michael Barkun, A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America

Murray Bookchin, The Third Revolution: Popular Movements in the Revolutionary Era, vol 1 & 2

E.J. Hobsbawm, Primitive Rebels: Studies in Archaic Forms of Social Movements in the Nineteenth and Twentieth Centuries

Margaret C. Jacob, The Radical Enlightenment: Pantheists, Freemasons and Republicans

Margaret C. Jacob, The Origins of Freemasonry: Facts and Fictions

Alexander Piatigorsky, Freemasonry: A Study of the Phenomenon

David Smith and Phil Evans, Capital for Beginners

Karl Marx, Communist Manifesto

Karl Marx, Economic and Philosophical Manuscripts

Karl Marx, German Ideology

Karl Marx, Grundrisse

Georg Lukacs, History and Class Consciousness

http://OverthrowingIlluminati.wordpress.com

OverthrowingIlluminati@gmail.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s